CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Scriitori >  





CEA MAI TANDRĂ SCRISOARE DE DRAGOSTE, semnată FRANZ KAFKA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cea mai tandră scrisoare de dragoste semnată Franz Kafka  
 
Să ai capacitatea de a vedea cu claritate, în mod transparent realitatea, așa cum este ea, netransfigurată precum în romane, să fii un bun observator al vieții și să ai înclinații spre analiză asupra lumii încât să nu-ți formezi percepții idealizate și, totuși, să nu te poți adapta acestei lumi și să te retragi în interiorul tău, unde îți creezi un refugiu pentru a supraviețui, înseamnă să ai o sensibilitate ieșită din comun și, în același timp, o fragilitate a unei ființe comparabile cu petala unui crin.  
 
Și toate astea când ești bărbat. Și când pieptul tău se zbate frânt de sentimentele de iubire cele mai adevărate, dar nu se încordează să-și arate nici rezistența, pentru că nu o are, nici puterea de a pătrunde și de a înlătura greutățile unui destin nu prea darnic, față de care te simți un învins și nu-ți mai rămân decât tristețea și lupta interioară; când forța brațului este de fapt a minții coborând în degetele ce aștern cuvinte pe hârtia albă, să rodească gândurile frunții profund analitice, cu viziuni expresioniste și suprarealiste și, poate tocmai de aceea, temătoare de eșec.  
 
Căci Franz Kafka, de origine ceh, scriitor de expresie germană (n. 3 iulie 1883, Praga, Austro-Ungaria, funcționar, apoi avocat la o companie de asigurări – d. 3 iunie 1924, Kierling, Austria) nu și-a publicat niciodată opera, capodoperele sale văzând lumina tiparului abia după moartea autorului, prin bunăvoința prietenului său Max Brod, care astfel nu i-a respectat dorința de a-i arde manuscrisele cu mesaje adesea ascunse în parabole, cu o viziune adesea halucinantă, grotescă, tragi-comică asupra realității, în romanele: „Procesul”, „Castelul”, „America”, nuvela „Metamorfoza”, povestirile „Verdictul”, „Un artist al foamei”, „Medic de țară” ș. a.  
 
Să ceri o favoare cuiva, o îngăduință, știind că a ți-o accepta înseamnă a-ți vinde libertatea, căci „beneficium accipere libertatem vendere est”, înseamnă a avea conștiența propriului demers, iar când e vorba de iubire, înseamnă a fi apt să te dăruiești persoanei iubite, să împlinești acel sentiment, pentru că „numele tău îmi merge la inimă ca o rugăciune” : „Felice”.  
 
Apoi să mori la 40 de ani, de tuberculoză, înainte de a-ți încheia rosturile tale pe pământ cu cea mai mare iubire, literatura, să fi rămas celibatar pe parcursul scurtei vieți, în pofida iubirilor trăite și a celor două logodne spectaculoase, rămase neîmplinite, toate acestea vorbesc despre un parcurs scurt, dar năpraznic, rămas în conștiința celor care l-au cunoscut, puținii prieteni pe care i-a avut, sau a celor care l-au iubit și îl iubesc pentru literatura lui:  
 
„Această lume imensă din capul meu, cum să mă eliberez de ea și cum să o eliberez din mine, fără să mă sfarm în bucăți? Dar parcă mai degrabă m-aș sfărâma, decât să o țin în mine îngropată.” (Franz Kafka, Jurnal, 21 iunie 1913)  
 
Cu un an înaintea acestei mărturisiri, la 13 august 1912, în timpul unei vizite făcute aceluiași Max Brod, o cunoaște pe Felice Bauer, din Berlin, o tânără stenografă, ruda îndepărtată a prietenului său. Cu ea avea să se logodească de două ori, în iunie 1914 și în iulie 1917, și căreia avea să-i trimită peste 500 de scrisori.  
 
Relația lor de început coincide cu o perioadă de euforie a creației lui Kafka. Scrie „Verdictul” într-o singură noapte, cu subtitlul „O poveste pentru Felice B.” („Eine Gesschichte fur Felice B”). O săptămână mai târziu începe romanul „Der Verschollene” („Dispărutul”), cu numele postum „America”, rămas neterminat. Termină opera monumentală „Metamorfoza”. Prin stilul său, Kafka avea să influențeze scriitori precum: Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel Garcia Marquez.  
 
Creativitatea scriitorului are un rol covârșitor în relația cu Felice, sau, putem crede, că însăși Felice constituie zodia încrederii în el, timidul, introvertit și nestatornic, acum cavalerul curtenitor. Sentimentele îi sunt împărtășite în manieră epistolară. Se întâlnesc rar, doar așa se simțea confortabil scriitorul.  
 
Tânăra stenografă devine „Fraulein Bauer”, „Fraulein Felice”, „Liebes Fraulein Felice”, „Liebste”, „Allerliebste”, „Meine Liebste”. Dar față de perspectiva mariajului, nutrește un amestec confuz de dorință și respingere, simțindu-și amenințată cariera de scriitor.  
 
Kafka vorbește tot mai des de nevoia de singurătate și intimitate :  
 
„Adesea m-am gândit că cel mai bun mod de viață pentru mine ar fi să stau ferecat, cu uneltele de scris și lampa alături, în cea mai tainică încăpere a unui beci imens.” ( Franz Kafka, „Scrisori către Felice”, 14-15 ianuarie 1913)  
 
La 16 iunie 1913, Kafka formulează o cerere în căsătorie către Felice, dar la 8 noiembrie ea îi dă semne că ar vrea să încheie relația. Timp de șase săptămâni corespondența se întrerupe, pentru ca în ianuarie 1914, relația să se concretizeze într-o logodnă, ce se va compromite însă din cauza geloziei tinerei Felice.  
 
Ei continuă să țină legătura epistolară, iar în iulie 1917 se logodesc pentru a doua oară. Călătoresc în Ungaria și ajung și la Arad, la o soră a lui Felice. Franz are simptome incipiente de tuberculoză și se va stinge de tânăr, în 1924. Ultima lui scrisoare datează din 16 octombrie 1917.  
 
Felice Bauer a emigrat în America, dar a păstrat bogata colecție a scrisorilor. Scrisorile ei către artist nu s-au păstrat, astfel ea ne apare acum ca un personaj intrat în mit.  
 
El, în schimb, vorbește posterității prin monumentala sa operă, dar și prin corespondența lăsată, unde se exprimă în maniera cea mai sensibilă de care un bărbat este capabil.  
 
Îl putem vedea pe scriitor într-una din scrisorile către Felice, cu un profil de îndrăgostit care scrie cea mai tandră scrisoare de dragoste :  
 
„Iubita mea Felice! Am să-ţi cer acum o favoare care s-ar putea să-ţi sune un pic nebună, şi pe care am s-o tratez ca atare, ca şi cum eu aş fi cel care ar recepta scrisoarea. Este de asemenea cel mai greu test chiar şi pentru cea mai binevoitoare persoană. Iată care este rugămintea mea: Scrie-mi doar o dată pe săptămâna, astfel ca scrisorile tale să sosească duminică deoarece nu pot îndura scrisorile tale de dragoste zilnice, sunt incapabil să le rezist. De exemplu îţi răspund uneia dintre scrisorile tale, apoi mă aşez pe pat într-un calm aparent, dar bătăile inimii mele îmi cutremură întreg corpul şi pieptul se zbate dureros pentru tine.  
 
Eu îţi aparţin ție, chiar aceasta este cea mai potrivită expresie de a exprima starea mea, dar totuşi acest concept încă nu exprimă totul. Tocmai din acest motiv nu vreau să ştiu ce gândeşti, mă adânceşte în confuzie atât de mult încât nu mai pot înfrunta viaţa, de aceea nu vreau să ştiu ce simţi pentru mine. Dacă aş şti cum aş putea, înnebunit cum sunt, să stau în continuare la biroul meu, sau aici acasă, în loc să sar în următorul tren cu ochii închişi ca să-i deschid doar când voi fi cu tine? Ah, este un trist, un trist motiv pentru a nu face aşa.  
 
Pe scurt: sănătatea mea abia îmi ajunge mie singur, nu este suficientă pentru o căsătorie, ca să nu mai zic pentru o familie. Şi totuşi când citesc scrisoarea ta simt că aş putea trece cu vederea şi lucrurile ce nu pot fi trecute cu vederea. Dacă aş avea răspunsul tău chiar acum! Şi cât de teribil probabil că te chinui şi cum te silesc, în tăcerea camerei tale, să citeşti această scrisoare, cea mai urâtă scrisoare care a stat vreodată pe masa ta. Sincer, îmi dau seama câteodată că numele tău minunat îmi merge la inimă ca o rugăciune…  
 
Ah, dacă ţi-aş fi trimis scrisoarea de vineri în care te imploram să nu-mi mai scrii niciodată, în care îţi făceam o promisiune asemănătoare. Ah, Doamne, ce m-a împiedicat oare să-ţi trimit acea scrisoare? Toate ar fi fost bine acum. Mai este oare acum posibilă o soluţie paşnică? Ne-ar ajuta dacă ne-am scrie doar o dată pe săptămână? Nu, dacă suferinţa mea ar putea fi vindecată în acest fel înseamnă că ea nici n-a fost o suferinţă serioasă. Şi deja presimt că n-am să pot rezista cu bine scrisorii de duminică. Aşadar, ca să compensez pierderea oportunităţii de ieri, te rog cu ultimele puteri rămase la sfârşitul acestei scrisori: dacă ne preţuim vieţile cu adevărat, hai să le abandonăm de tot”.  
 
Florica Patan  
 
Alba Iulia  
 
3 iunie 2019  
 
Referinţă Bibliografică:
CEA MAI TANDRĂ SCRISOARE DE DRAGOSTE, semnată FRANZ KAFKA / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3076, Anul IX, 03 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!