Răsărit
Ziua s-a ivit caldă și ploioasă
a zgâriat crusta dură a singurătății cu
clipocitul consoanelor în ferestre.
Într-o pălărie veche de fetru pe un colț de cer
un zbor de porumbei speriați de ploaie
rotesc dorul imens al visurilor
pe nerostite cărări de cuvinte amorțite.
Ochii tăi limpezi de culoarea
siropului de muguri de brad clipesc
orizonturile mele de neliniște
unde timpul se ivește
mult mai bătrân decât atunci când murise.
A înflorit tufa de tamarix limpede,
purificată de timp,
ne intră curajul în casă cu
ochi galbeni ca niște migdale, chipul
cu expresia de ferocitate a unei pantere,
nici odată, nici acum înțeles,
niciodată vrut,
nici o dată, nici măcar o dată, atins
sau purtat
avem noi răbdarea de neimaginat
a clipei ?
curajul de a fi petală, rază sau zâmbet -
Iepuri albaștri se trezeau în lumina
răsăritului...
fp
Florica Patan
21 aprilie 2019
