NAIVĂ  

dacă ai putea să-mi faci  

dintr-un gând poteci de stele  

să mă cațăr pân’ la lună  

pe o scară de nuiele sau  

poate, pe-un nor de fum  

ai putea oare găsi pentru mine  

o frânghie de alun,  

poate fi și de salcâm, să mă sui  

în carul mare într-un cui  

de păpădie să aprind, galben,  

pe cer felinarul de mister  

pus în aur de gutuie  

 

și-ai putea încă pe-un nor, să te faci  

din flutur alb în buchetul de zambile
nopți și zile de suiș peste dorul de
cuvinte ce nu mint, nici nu adorm  

 

încă mi-ai putea întoarce  

lacrima în roua rece de pe firele  

de iarbă, ai putea găsi o cheie  

să deschidă uși spre soare  

tălpi de plâns să încălzească,  

înghețate-n veșnicie prin zăvoaie  

cu nămeți strânși în uitare viscoliți  

de dor prin ramuri și cu scorburi
de-amintirizăvorâte cu pelin  

 

te-aș ruga, dac-ai putea,  

să-mi împletești orele, fire toarse  

pe vecie în câmpie sau în trunchi  

de apă vie, vis aievea îmi zicea  

vei veni, dac-ai putea, pe un colț  

de stea pustie să cobori pe o zorea,  

pe un sfert de păpădie scuturată,  

cine știe?  

 

Florica Patan  

Alba Iulia, 10 noiembrie 2018