CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  





CRUCIADA TURCOAZ

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ACOLO  
să plec pe o rază cu limpede gând  
să sfârtec durerea potcoavă în lut  
un nor se destramă, iar eu îl ajut  
punând diamant pe simplu  
mormânt...  
 
mai sus de capelă un înger plăpând  
își prinde pe umăr cocardă de stea  
și vine la mine smirnă să-mi dea  
o cruce nescrisă în spate  
ducând...  
 
morminte pe deal sub bolta cerească  
acolo părinții-odihnesc neștiuți  
plecați în genunchi să ne știe avuți  
mai vine un dor prin brazdă  
lumească...  
 
să ningă petale de crini peste ei  
fântâna să ude sălcii plângând  
pe crucea-nălțată cu numele sfânt  
să punem cristale de lacrimi  
pe zei  
 
CURAJUL CLIPEI  
 
Mă ocroteai cu dureros gând nerostit  
pe frunte îmi puneai mărgea de stea  
și mugurii plesneau ochi înverzit  
când primăvară respirai  
mi se părea.  
 
Te bucurai, te miri ce lacrimă învinsă,  
nici nu voiai să îți închipui vis oprit,  
ori viața ta cu respirări de vânt cuprinsă  
în timp amarnic, ape-adânci și  
văl cernit.  
 
Simțeam rugul arzând, primordial,  
plânge și azi, pe strada noastră, teiul trist  
același cânt, aud urcând, trepte-n astral  
și Domnului Iisus Hristos scriu  
acatist.  
 
Să prindem, vreau în zbor, curajul clipei,  
neostenit măcel al morții eu resping  
însingurări și rătăciri, dau tot risipei,  
treziri de dor în palma lunii  
le ating.  
 
MAI TINERI NOI  
 
Nimic nu spui și stai de ieri închis,  
cărările prin stele ți-s străine,  
spre casa noastră tu în fugă vii decis  
și, ca un leu din nou rănit,  
te-ntorci la mine.  
 
Eu te visam și te vedeam la fel de tânăr,  
grăbit ai fost mereu, nu știu de ce,  
te așteptam, mi-aduc aminte, tu hoinar,  
iar eu în insectar, ca prinsă  
-n ace.  
 
Și îmi doresc să-ncepem iar, de s-ar putea,  
povestea despre flutur, mirele;  
cu faptele pierdute-n veac, mai pot vedea,  
ca într-un film aproape șters  
luminile…  
 
Să mergem vrei în munți, pe Caraiman,  
la Cruce sus coboară cerul, presimt Styxul.  
Pământu-și schimbă, știu, frecvența Schumann,  
mai bine ne întoarcem,  
prefer Sfinxul.  
 
Să stăm, în casa noastră, ca pe vremuri,  
sau mergem, drept la Alba, cafea Kent,  
o zână eu, tu Belphegor, petec de cer,
mai tineri noi, pulberi de stele-n  
sentiment.  
 
POPAS  
 
În trista clipă cu inflexiuni de ceară,  
abia pășești prin astre, cu gândul chinuit  
și inima-ți se frânge în mugure de gheară,  
aud și azi un plânset din norul  
risipit.  
 
Vii-nsingurat pe ape, tristeți date uitării când  
îmi strecori în palme, șăgalnic, zei subtili,  
legată-n patru ițe năframă a durerii, gând  
pus la drum în iarna cu iriși  
versatili.  
 
Flori albe de speranță pe umeri, nins tăcut,  
ce bucurii răsar și pier murind ca ieri,  
ducând pe aripi arse, suspinul din trecut,  
un timp absent ascunde, amarnic,  
mângâieri.  
 
Nu mai alerg pe câmpuri, țin florile în glastre,  
brățară neagră, șoapte, pelinul tot băut  
din petecul de cer cad visele ferestre,  
mă poartă către satul cu numele  
știut…  
 
Să strângem azi la Vingard, ciobul rămas, nou vas,  
să-l umplem cu misterul din lumile trăite,  
aduci pe-un nor tăcerea, pentru un ceas, popas  
inel lucrat în stele, în crini mie adus, petale  
împietrite.  
 
ULTIMUL MAI, TREI  
 
Mi-ai aprins lumina-n suflet și mi-ai dat curaj să fiu  
clipa ce închide șoapte și-ntuneric sângeriu  
și când norii grei, cu temeri, se aruncă peste sat,  
prind în pleoape crini de ploaie și mătăsuri  
din Înalt.  
 
Verighetă de la Cluj... și inel cu diamant  
ne-am clădit o casă nouă lângă lună, pe-un versant  
n-om fi fost oglinda lumii, drum abrupt viața ne-a-ntins  
colț de lună fermecați, fără teamă,  
am atins.  
 
Într-o noapte de mai, trei, te-ai gândit să lași în urmă  
don de soi, pragul iar plâns, amintirea dintr-o umbră  
peste care trece timpul trist, de tot pustiu,  
dacă vine iarna iară, toate mor, eu  
nu mai știu...  
 
Pe un mugur de pământ, lacuri line și cascade,  
degete subțiri și moi prind un gând pe pânze albe  
viața toată-n praf de stele, cu tristețe, Kierkegaard,  
punem iar hotar înalt, de la Șpring până  
la Vingard.  
 
ARHITECTURĂ POETICĂ  
 
Am venit să-ți fiu refugiul, clipa ta de suflet, versul  
Să strâng în oglinda lumii, în culori, tot universul  
Am răzbit cu greu prin astre, vin la tine-n prag cu strofa  
Să culegem adevăruri, chiar în titluri  
ne luăm roba.  
 
M-am întors în piruete, să-mi găsesc în lume ritmul  
Doar poetul să cuprindă în arhitectură gândul  
Și-n imagini figurate stări de spirit arzând clipa  
În castelul singuratic răvășesc prin  
veacuri rima.  
 
Am zidit în joc secund genuri, specii și noi teme  
M-am trezit în zbor de vultur, figurat în linii ferme  
Și-am plecat în versuri albe trestii prinse-n compoziții  
Sau în prozodii complexe am pictat  
vaste construcții.  
 
Mi-am eliberat speranța prinsă-n univers poetic  
Creionând cu gândul ploaia, grindina – simbolul liric.  
Proiectând lumea-n imagini, iar mă prinde romantismul  
Clasicism uitat prin reguli, levitez cu  
modernismul.  
 
Ca floarea de colț prin gene, vaporosul simbolism  
Redă metaforic starea, sentiment pus în lirism  
„La musique avant toute chose” cântă muzica en rose  
Ca și când visezi că zbori pe-un portativ  
Berlioz .  
 
Expresionismul vine ca foamea ce mușcă-n noi  
Peste câmpuri, zbor de-albine, fără aripă, prin ploi  
Lumea în dizarmonii construiește postmodern  
Ca istorii scrise-n iie, plâns e cerul  
în catren.  
 
Subiectiv configurează versul meu meditativ  
Viața, spațiul, timpul, moartea, lumea în contemplativ  
Timorat, vocea eului răzbate în dicteu automat  
Cu mesaje transparente, discursiv ,  
transfigurat …  
 
MAI, TREI  
 
Eu credeam că norul plânge ploile în luna mai nu știam  
că el adună lacrima vărsată-n lume, boabe de cristal  
albastre peste iriși, ochii mei nor plăpând purtat de vânt  
în văzduh încins de temeri.  
 
Cine să străbată calea într-un glob de apă vie să-ți redea  
pe chip lumina, să-mi înalțe-n astre zmeul peste-un timp  
rotit năvalnic, să-mi aștearnă-n palmă dorul  
alb-albastru negru flutur ?  
 
Am să-ți caut umbra-naltă și lumină am să-ți dau,  
te-ai ascuns în pragul nopții și-ntr-un dureros cuvânt  
într-o zi de azi, mai, trei… ai acoperit suflarea  
florilor de luna mai,  
 
timp apus în verbul morții... Dor de tine, pe pământ,  
dor de tine, zmeu și flutur!  
 
TE ZĂREAM  
 
eu mă-mpleticeam  
 
prin gene  
 
coborând timpul pe schele  
 
ridicate-n replici triste  
 
puse-n fagure de stele,  
 
te zăream bătând poteca  
 
veșniciei dintre șoapte  
 
nu știam de-i vis  
 
aieve-i ?  
 
te-nălțai  
 
zâmbind, prin astre  
 
VINE IAR CRĂCIUNUL  
 
vine iar Crăciunul mergem toți la Vingard  
cu albe petale ninge peste tine,  
ninge timpul tău intrat în vecie  
copiii-au făcut un om de zăpadă, nasturi de  
cărbune, nas de morcov plâns, ochii de tăciune  
ca o rugăciune  
arde plita-n casă, căriga-i luată în tavan  
mai joacă flacăra durerii  
până adormim cu gândul la tine și-apoi la Iisus,  
la renii care or să ni-l conducă pe Moșul în zbor  
cine știe? poate vii și tu, pom de iarnă nemeș  
s-aduci de la munte pentru Sărbători  
 
bunul mezel face, buna cozonac și-l numește struț  
pentru că-i colac  
nimeni nu gândește că-i vreun animal, vanilii cu rom  
scorțișoară-n miere, bucuria iernii cu arome vine  
mere coapte-n ler și nuci cu stafide, ești și tu pe-acolo  
nu te-oprești din lucru  
nu te-ntreb nimic liniștea nu-ți tulbur  
 
ești și tu pe-aici, te-nvârtești într-una ca un titirez  
les mains dans les poches,  
ba spargi lemne-n șură, ba-ți aprinzi țigara  
ba urci iar în pod după colț de stea,  
pașii tăi grăbesc prin cotloane vechi  
ai găsit copilul care-ai fost cândva  
verde crud prin gene izvor revărsai, copil  
cu părul bălai, o măsea prindeai  
din mosorul vieții, o scoteai cu-o ață  
„stai, mamă, s-o dau stelelor în noapte să-mi aducă alta  
mult mai tare-n colț, vremilor ce vin să le dea norocul  
stai să o arunc sus pe țigla casei, să-mi aducă-n dar  
dinți de diamante.”  
 
stau și-ascult povestea, gândul plâns în șoapte  
visul nu-mi ajunge, vreau poteci prin astre  
 
MOȘTENIREA MUNTELUI  
 
„Știi ? mă dureau imaginile încrustate în gând,  
vântul mușca stâncile dăruite fratelui,  
despletite de timp ;  
adevărul în derivă era neputincios,  
prin spațiile nedreptății  
însângerându-mi ființa, unită cu vremile-acelea  
- uriașii dinainte de timp. . . nu priveam… simțeam  
într-un puls haotic, cum vulturii discordiei planau  
peste muntele retezat de lăcomia fiicei,  
cu tăișul ascuțit,  
bumerang de orgolii neștiut al sufletului,  
re-te-zat la rându-i,  
nedreptăți sangvine, lăsând firul promisiunii paterne  
prin veacuri, abandonată, neîmplinită,  
acoperită de lespedea înlăcrimată de stele.  
 
ALTUNDEVA...  
 
Bucle de-ntrebări peste-al iernii vânt,  
simfonii andante încolțesc un gând -  
dansând ritm de vals, Frederic Chopin,  
chihlimbar aprins inima bătea ;  
verde crud prin gene izvor revărsai,  
în ritm de ninsori destin împleteai.  
 
În lăcașul vechi, lumini scânteiază  
relevări de sacru din veacuri veghează  
alegând iubirea, ne-am făgăduit  
și ne-am țesut anii cu fir de iacint.  
Hai să construim casa lângă lună,  
ori să ne-așezăm cuminți în lagună.  
 
Nu simțeam pe-atunci marmurele reci,  
pe ape albastre tu gândeai să treci.  
Doctoru-mi șoptește diagnostic pus  
„Hotărârea-i luată de-acolo de Sus!”  
Părul tău la tâmple nici încărunțit,  
în ziua de trei timpul s-a oprit .  
 
Spre zări siderale drum tu ți-ai făcut,  
visul să-ți închei cu-n fior tăcut.  
Să ne fi mutat într-o stea aprinsă  
și să fi găsit o cale ascunsă.  
Să fi construit din stele altare  
și să fi aflat leacul de salvare!  
 
Despre rostul casei vreau să mai vorbim  
rătăcind prin astre, tot să răscolim!  
despre cum e vremea, ne-nghite pământul ?  
cum e mântuirea, dacă plânge vântul,  
dacă mă mai plimbi pe lac cu șalupa,  
sau de vrei cumva să vezi Guadelupa .  
 
Dacă vrei să pun plăcintă la masă,  
ori să îți aduc lună nouă-n casă,  
de-un colț să-ți agăți gândurile toate,  
să plutim noi doi, coji de nucă sparte  
pe-oceane întinse și pe mări albastre  
vântul austral să ne poarte-n astre.  
 
Prin zăvoaie verzi în zile de iunii,  
pasul să se-afunde în liniștea lunii.  
Să ne cernem trupul în praful de stele,  
pe fund de oceane să-mpletim inele  
pe un nor de crini de vrei să plutim,  
ori altundeva mâine să pornim !  
 
 
JOC  
 
stai în cămăruța tristă, frigul încă pietre crapă, iarna grea nu este dusă,  
iei în brațe puișorul, inima îi bate timpul, îi vorbești despre luceferi,  
îl pui jos cu galben puf  
din scânteile de lună ou de aur strâns în pumn nu mai mișcă aripioara,  
jucăria nu mai suflă,  
iei un lemn și-l bagi în sobă , jaru-l aprinde subțire, apoi îl rotești prin aer  
cercuri se-nvârtesc aprinse, parc-ar fi cerul cu stele,  
vine mama intră-n casă și cu ea un aer rece; ce-ai făcut? te-ntreabă plânsă ,  
văzând băț aprins în mână  
uite, mamă, vezi rățușca după ușă nu mai mișcă , vreau s-o încălzesc cu focul,  
s-o trezesc, că-i adormită  
eu am strâns-o cu iubirea, vreau să-i dau un pic de viață  
știi tu, mamă , dacă  
moartea nevăzută-n casă vine, pe sub ușă se strecoară , să ne ia din ochi  
lumina, uite, mamă, dacă-nvârt  
bățul-n vârf lumină face, vreau din ea rățuștii mele să-i dau doar un bob aprins  
să-i pun în ochi strălucirea  
eu cred, mamă, joc în casă vine moartea și din timp mușcă flămândă  
zile-nlăcrimate lasă  
 
printre astre în tăriile albastre doi luceferi,  
ochii tăi,  
strălucesc pe fruntea nopții,  
în vecia-nfiorată...  
 
SUIȘUL  
 
stai la masă, copile, cum să pleci flămând ? nu pot, mamă,  
vezi și tu, toți copiii pleacă să se joace-n crâng  
cuiburi să găsească și-n ele o lume ; stai, copile-acasă,  
uite un lichiu... nu pot, mamă ,plec  
să-mi joc și eu viața, tot ca alți copii, viața mea și locul,  
să-mi caut norocul , să urc și eu  
scara pe zidul durerii, trandafirul negru -  
stai aici cu noi, zidul este gol, nici nu are geamuri,  
labirintu-i greu  
am să plec, mă iartă, știu suișu-i greu, nu știu dacă tata  
de-o fi dat de spini, s-ar fi-ntors acasă, eu  
am plecat pe-un drum de se-nchide-n stâncă, să m-aștepți  
senină, c-o lumin-aprinsă și cu un lichiu  
 
CRUCIADA TURCOAZ  
 
sorbeam izvoare primare, mă-nălțam în zbor de albine,  
alergam pe Calea Lactee, aflam centrum mundi în verde  
 
căutam pitagoreicul imn, un timp cu argint de cascade,  
uitam durerea-n platani, nu știam d-un fior kantian  
 
rătăceam în pletele zilei, nor lăptos pe cerul fântânii,  
veneau cu luminile verii, ploi reci în pleoapele lumii  
 
eram la răscruce de astre, răscolind drumuri mov în destin,  
un soare aprinde câmpia, cu iris stins galben în vânt  
 
și eu complice în ev, drum de fier cu patine grăbite,  
gând ivit din umbrele negre, levitam în roșu maglev  
 
pulsând în aorta din iarbă, contemplam simboluri de nori,  
linii albe pe cerul de gând, ducipal Cervantes grăbea  
 
trec poteci sub torent de cuvinte, văzduh cu vârtejuri albastre,  
căi arse de curs valutar, eu în ruina de țară  
 
idei și cărări în zigzag pe sângeriul de lună, căderi și  
suișuri des cresc, în cruciada turcoaz  
 
NU SUNT UN ROBOT  
de la o vreme poarta aceea e mereu închisă  
pentru miracol,  
cheia nu se mai potrivește  
nici în sunet, nici în gând, vibrații ruginite,  
neconcordante mă rănesc; eu aștept  
îmi spui: nu mai aștepta...  
sunt închis definitiv  
pe dinăuntrul deznădejdilor mele,  
dincolo de râuri, de soare și de astre, cuvintele  
nu mai vin la mine covârșitoare, drepte,  
abia le disting, încețoșate, trăiesc arderea  
visului din care nu pot ieși  
mă jertfește timpul, ca pe cel mai pur, pe cel mai înzestrat,  
mai curat și mai limpede izvor însetaților lumii acesteia  
în care mă simt definitiv pierdut, fără dimineți și fără culoare  
nu am rostit niciun cuvânt, simțeam  
durerea topind parcă lumea în întregul ei  
am reprimat-o cu  
ultimul efort afllat pe undeva, prin mine și  
proiectat în degetele astea de android fără simțire  
și totuși „I’ m not a robot”  
mă tem că moartea mă privește cu ochii tăi înghețați  
în oglindă...  
 
Florica Patan  
5 noiembrie 2018  
Alba Iulia  
Referinţă Bibliografică:
CRUCIADA TURCOAZ / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2866, Anul VIII, 05 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!