CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Versuri > Ipostaze >  





ULTIMUL ZBOR

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ULTIMUL ZBOR  
 
privește-mă și spune-mi  
că nu vrei să mă vezi cu cămașa asta  
de călăreț prin ape otrăvite,  
în acea zi de miercuri, cu nările în văzduh ca  
un zmeu  
credeam că voi zbura iar  
în tării albastre de fum,  
să câștig timp, să supun distanța  
până la cuvântul tău, iată-mă încordat  
ca marea dezlănțuită,  
prăbușit în gânduri ce-mi sunt  
asediate de tine  
îmi spuneai mereu  
 
mă gândesc la tine  
numai tu-mi știi ruga, îmi înțelegi  
pasul frenetic, mă împaci sub  
ploile acide, incerte drumuri,  
uneori mă superi ca un joc pierdut  
și iar mă împaci  
cu un sunet pus în vorbele alea ale tale,  
izvoare nesecate, cu o nonșalanță  
ce construiește  
strategii și câștigă războaie fără mine...  
 
totuși mi-e groază de ultimul zbor  
 
CU VÂNT DINSPRE EST  
 
îngândurat, cu capul plecat  
în sensurile adânci  
ale cuvintelor  
în litera și vibrația lor, cu mâinile goale  
cuprind lumea și  
o țin la piept, nu vorbesc de teamă  
să nu trezesc  
un spirit căzut  
din proxima centauri pe o brazdă  
întoarsă de nor, ce se destramă  
 
auzul meu e tulburat de mugetul taurilor  
primordiali uciși de  
o pală de vânt dinspre est...  
 
însingurat, închid filele cărții și  
privesc spre celălalt eu...  
o să-mi construiesc un sistem metafizic  
peste cadavrul  
din sufletul lumii,  
precum Fernando Pessoa  
în care să încapă toate visele mele  
neîndrăznite, toate  
universurile mele nerostite  
și mă voi instala acolo, ziceai,  
într-o cazemată inexpugnabilă  
doar cu tine, fie și pentru o zi,  
poate ultima...  
 
NIMICUL POTENȚIAL  
 
am făcut un scenariu pentru  
un film gen Alec Balwin,  
tu ai rolul principal, vei avea  
tot felul de probe  
până atingi Adevărul  
va trebui să faci cascadoriile minții,  
să patinezi  
pe stânci vara peste jarul durerii,  
să înghiți sabia  
îndoielilor cu flăcări uriașe,  
să trimiți mail-uri  
norilor măturați de vânt, să înduri  
embargouri pe timp  
picurat în destin sau în absurd  
vei reuși pentru că te ajută  
lacrima de diamant  
a sufletului tău  
în final vei ieși din labirint,  
vei descoperi Binele din om,  
fiecare dintre noi având  
sămânța binelui înrădăcinată  
fie și în cotloanele nimicului  
ce are în sine un potențial  
fenomenologic, tu poți să-i simți  
vibrația  
- neînchipuita potențialitate de a fi  
a Nimicului -  
lumea nu putea să nu fie, pentru că  
nu-mi pot imagina  
un nimic fără sfârșit  
punctul inițial – nimicul -  
din el a pornit Dumnezeu  
Facerea Lumii.  
 
PRAGUL SUBLIMINAL  
 
suflul de irealitate al lumii șoptește  
că moartea nu poate da greș,  
este singura realitate  
pe care o știm stabilă  
nori fluorescenți deasupra casei  
picură fulgere ce caută răspuns  
în călimara cu toc a  
timpului, sunt tot pe fugă, câte o întrebare ,  
apoi alta  
ca o scară pe care urc sau cobor,  
ești și tu pe-aici,  
te întreb pe tine, poate o să-mi răspunzi  
 
Cum percepem adevărul?  
De ce oamenii trădează?  
Dacă lucrurile sunt repetitive, eu  
sunt parte a reflexiilor lumii?  
De ce răbdăm umilințe? Cărui timp aparțin eu?  
 
De ce purtăm măști?  
De ce azi nu mai sunt cel de ieri?  
Ce e devenirea?  
De ce realitatea este un câmp iluzoriu?  
Care este realitatea mea interioară?  
când nu pot plânge și-mi înghit  
cuvintele trecute prin zigzagul  
durerii nicicând , nicicum, deloc alinate,  
 
ascult muzică în neștire, portative  
pe care urcă și coboară  
notele nuanțate ale toamnei acesteia,  
care mă pierde  
în culori și sunete, în baloane de săpun  
pe care mi le prind  
broșă a uitării în oglinzile promisiunilor  
 
o tăcere întunecată mă rătăcește  
în ghețuri polare  
într-un cub de cristal, încă am nevoie  
de vești de la tine  
ce nu vor mai veni, știu  
doar, poate, pe o treaptă de  
vibrație a lumii  
 
caut, nu știu ce caut, știu, nu știu ce știu,  
merg,  
nu știu unde merg; sunt, nu știu cine sunt  
 
AR PUTEA FI  
 
Mie nu mi-e frică de păianjen  
dacă ești aici, lângă mine,  
totu-i sub control  
firele lui de contact din vechime  
aduse la zi  
nu mă pot impresiona  
eu nu văd evoluție aici,  
nici inteligență,  
pânze țesute cu exactitate robotică  
pentru prinderea prăzii  
într-o zi trebuie să dispară  
umbrele astea negre ale timpului  
zămislit din cine știe ce ură  
aruncată  
peste lume, neîndurătoare -  
oamenii își omoară păcatele  
sub talpa  
gândului înalt vibrant, constructiv...  
 
avem nevoie de lucruri luminoase  
care să iradieze bucuria de a fi,  
fericirea de a înțelege,  
toleranța și compasiunea,  
nu capcana ce aduce  
suferință și moarte  
avem nevoie de un univers curat  
fără colțuri împăienjenite  
de minciună și pericol ascuns,  
neștiut și negru,  
fricile nu sunt de la Dumnezeu...  
să nu ne lăsăm înșelați!  
să fim atenți, pentru că ceea ce gândim  
ar putea fi!  
 
FLOARE DE COLȚ  
 
nu te teme pentru mine, mi-ai spus, am fost  
antrenat  
salturi în cădere pe stânci verticale  
asta fac când pleci sau taci pe-un versant  
vitros, necunoscut,  
am corzile fixate, poate vrei să știi ce gândesc  
acolo, pe stânci reci, la umbră  
sau arse de soare, niciun fir de iarbă, doar  
floarea de colț  
în curenți de vânt, sub ploile singurătății,  
cu petale fine în formă de  
stea,  
eu acolo, știi, pe tine te văd  
 
nu pot să le-ating  
eu te strig pe nume,  
literele zboară în văzduh,  
pustii, triste, pierdute păpădii  
 
NAIVĂ  
 
te-ai dus la pădure să aduci crenguța verde  
să o pui la poartă, pentru un festin cu oaspeți  
ce vin de departe  
m-ai tăiat din trunchi patern și m-ai dus acasă  
mi-ai pus și zorzoane, colorate-albastre,  
albe, galbene și roșii, ca visele noastre...  
 
frunzele triste se trec, cine să le vadă?  
știu, lumea e grăbită-n veac, nici nu mă privește,  
poate-ar fi mai bine să-mi pui apă rece  
la rana din coastă,  
să îmi crească rădăcini, vreau să-ți fiu de-a pururi verde,  
frunzulițe mici să-mi dea, dacă trece iarna -  
asculți vântul șuierând  
poarta verde-a primăverii...  
 
Înțelegi ce zic, au tăiat pădurea...  
 
CRISTAL  
 
sunt apa din fântână, vin să astâmpăr  
setea de limpezi izvoare, sau de vreun mister  
sunt recele cristal în cupe de argint  
în forma lor m-așez și unduiesc lumea  
 
nu mi-a fost dat să am și eu un corp,  
aspect de alună,  
ori de-argint brățări, știu  
eu iau o formă a unei dimensiuni  
în care mă vei pune,  
am doar vitalitatea și prospețimea  
de care ai nevoie, te aproprii, simt  
cum respiri visări,  
mă-nduioșezi prin padini  
în plus îți ofer  
formula cea mai simplă pe care  
să o pui în M,  
cum știi, Mendeleev,  
hidrogen doi și un oxigen  
să-ți par mai complexă,  
chiar de nu sunt,
eu văd că  
viața-i crud nucleu, mantie durerii...  
 
lumea să admire când mă pui la masă  
cristalul meu din fire, ca o armonie,  
de-mi vorbești pe plac, o floare sunt, de gheață,  
ți-am mai spus...  
eu tac.  
 
SILF  
 
am să construiesc o scară pentru tine  
în absurd  
poate înțelegi mai bine  
cum devine iarba fân, apoi  
îți voi scrie ție  
de ce sunt așa străin, când eu  
ți se par pe lume  
chiar un pic mai trist, nebun  
 
mi-ai rămas în amintire  
- îți spuneam desigur ieri –  
o legendă sau poem  
ce cu drag am pentru tine,  
îl parcurg atent, însemn  
idei clare-n paragrafe, imagini  
ușor răsturnate, o lume  
suprareală  
 
căci acolo eu nu sunt.  
 
Nici nu știu cu cine  
ai trecut păduri și ape, eu pe-acolo  
n-am fost, zic, poate că eram un silf...  
 
VIS  
 
în tăcerile tale, absent la zbuciumul  
lumii,  
îți vezi doar propriul chin,  
oare nu știi că în el se oglindește  
sufletul lumii, deci și al meu?  
pianul plânge pe pământ și în cer,  
vioara cântă pretutindeni,  
iarba înrourată suspină sub
pașii grăbiți,  
marea înspumată strigă
raza de lună,  
șuieră lanul de porumb  
murmură, scâncește sarea
topindu-se  
 
așa cum se zdruncină drumul  
de țară  
pe care calci apăsat  
cerul te însoțește cu nourii săi albi,  
așa curge izvorul albastru ce  
se pierde  
în sufletul meu  
chemările orizonturilor se sting  
în piscurile  
stâncoase și-n tăriile îngerilor, hialine,  
în prăpăstiile umbroase  
ale pădurii,  
ecouri ale visului meu „o viață dilatată  
nebunește”, după Jules Renard,  
un vis de scrum nespus lumii,  
plâns  
 
ULTIMUL GEST  
 
nu-mi aparține ultimul gest chiar dacă  
apare scris pe undeva,  
el precede neîndoielnic  
și nespus de grațios, ghilotina neagră ce  
ai construit cu dinți de păianjen  
care, stând la pândă,  
spune „ce urmează după”,  
chiar asta voiam să știu.  
Singură rămân,  
în vise împletită, netulburată de  
umbrele  
nimicului din scrum și  
 
rămân aceeași, chiar nu vreau  
schimba  
pacea câștigată cu o gleznă ruptă;  
am trecut păduri și ape  
ce hrănesc jivine, care m-ar fi încolțit,  
gândul meu m-a învelit în armuri  
albastre  
ce mi-au format scut în suflet  
 
eu, în ochi, lumină; tu ești doar  
o umbră,  
eu sunt doar pământul, tu în univers  
orizont închis, nouri grei pe lună.  
 
ONIRISM  
 
am sorbit licoarea vieții, dintr-o  
cupă de argint,  
promisiuni din alte stele  
luminau pădurea blând,  
eu priveam tabloul scris  
de-un felibru, en Provence,  
pietre-albastre, roșii, negre,  
amintindu-mi de-un Mistral,  
în prundișul de pe râu iriza un vis  
prea blând  
 
de departe vine ca un mag  
pe stea  
un om bun ne vrea în alb-negru miri  
pe câmpii cu-altare și cu chihlimbare  
- viața este vis dilatată-oniric, credea Jules Renard -  
îmi șoptea un zmeu,  
dispărut în astre  
 
cred că vocea lină îmi era Destin,  
prefăcut în vis într-un fin gazeu  
 
Florica Patan  
3 noiembrie 2018  
Referinţă Bibliografică:
ULTIMUL ZBOR / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2864, Anul VIII, 03 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!