CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Prezentul lui „acum și aici” în poezia niponă scrisă de Vasi Cojocaru-Vulcan

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PREZENTUL lui ACUM și AICI, în poetica niponă scrisă de Vasi Cojocaru-Vulcan  
 
Pentru o sensibilitate artistică precum aceea a poetului Vasi Cojocaru-Vulcan, creator de poezie niponă, a contempla, a privi în adâncul sau în înaltul realităților, a medita în templul muntelui, al naturii cu miracolul și inefabilul său, o lume de o fastă cuprindere, toate acestea devin hrană spirituală, adevărat izvor al poemelor sale, acolo, în solitudine și reflecție. Ochiul atent deschis asupra frumuseții miraculoase a poienelor sau a pădurii foșnitoare, cu poteci pătrunzătoare în mirific, în vârtejul copleșitor al imaginilor, cu văzutele și nevăzutele de noi, oamenii cetății, a surprins pentru „a ne arăta” clipa de față, scena, instantaneul din mijlocul naturii, momente din experiența personală pe care poetul nu le evocă, ci ni le arată în chiar spațiul săvârșirii lor, simultan cu fenomenul care le-a produs, acum și aici.  
 
Auzim în haiku-urile sale, clasice sau de tip contemporan, de la scârțâitul ușii, la glasul clopotelor în noaptea de Paști, auzim chiar în momentul producerii „toaca bătrânului schit”, pentru că poetul ni le arată, apoi buciumul, „briza prin cetini”, „clipocitul stelelor”; sau, altădată, țârâitul de greier, șoapte peste trestii, ori tunete. Noaptea e neagră, serile albastre, dar mușcatele sunt albe și, în general, lumea lui Vasi Cojocaru-Vulcan este un univers în alb în care vezi nufăr plutind vara sau ninsoarea, iarna, când „trosnește jarul” în liniștea colibei, afară simți o pală de vânt, arșița nopții de vară sau ploaia, toate văzute și „arătate” în dimineața, amiaza, amurgul sau asfințitul zilei, când au fost trăite cu inteligența de a se sustrage împrejurărilor lipsite de ochiul căutător care are răbdarea și finețea observației și a consemnării atente:  
 
„Vrei să cunoști rostul vieții?  
 
Prinde în pumnul tău vântul,  
 
du pumnul la ureche  
 
și, în tăcere, ascultă!”  
 
(poem de tip Gogyohka)  
 
Apar răzlețe atingeri ale trăirilor personale , dorul sau suspinul, lacrima sau regretul, și acestea mai mult sugerate, căci poetul vede clocotul și splendoarea lumii miniaturale (Mono no aware – un patos al lucrurilor), acolo, în firele de iarbă sub salcâmii scuturați și razele de lună, sau simte, întrevede o lume nerăbdătoare să fie rostită, pornind de la ceaiul din ceașcă, până în depărtări orientale, originare ale stilului său poetic: templul Shoji, Casa de ceai, Marea Galbenă, gheișa cu evantai, kimono-ul, fie ca imagini concrete, fie ca simboluri:  
 
„Marea Galbenă –  
 
un lan de răsăriță  
 
vălurit de vânt”  
 
Vasi Cojocaru-Vulcan scrie poezie niponă, de la Haiku, la Senryu, Sedoka, Tanka, până la Katauta și Gogyohka. Dintre direcțiile sau categoriile estetice ale poeziei nipone, prin care poetul configurează spațiul lui „acum și aici”, ne aplecăm atenția în mod special asupra a două concepte definitorii: estetica Frumosului (Aware) și Efemeritatea (Ryuko). Dacă în estetica occidentală Frumosul este un concept al admirației pentru conținutul său intrinsec, în estetica niponă el este perceput din perspectiva a ceea ce aduce el ca folos și prezentat ca accesoriu al grației și al calității.  
 
În unicitatea destinului său, poetul simte respirația lumii, atent înafara sinelui, la ambientul existențial, dispoziția sufletească a zilei sau a scenei aflate „în obiectiv”, în vremuri sofisticate; având libertatea interioară și vocația de a trăi impactul cu miraculosul, cu fascinația lumii, el surprinde un spațiu al măreției care infiorează, o forță care copleșește cu impresia tonică a firii stăpânitoare, ca o lecție unică a naturii ce pecetluiește taina primordialității:  
 
„Ceruri și ape -  
 
maculând albastrul  
 
un pescăruș alb  
 
Conceput în formula clasică de 5-7-5 silabe, acest haiku este structurat în două planuri unite estetic prin Kireji, și vizual prin fenomenul reflectării cerului în ape, primul este Fragmentul care proiectează privirea spre Unde? ( pe linia imaginară în universul mare, între apele și cerul reflectat ), cu o sugestie de Kigo, Când? ( Vara ). Spațiul sugerat este linia imaginară care unește pe verticală apele cu cerurile, realități reprezentînd eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a universului nostru (Fueki). Expresia descriptivă sau Sintagma, „un pescăruș alb”, reprezintă răspunsul la întrebările Cine? / Ce? ca dimensiune trecătoare a naturii, efemeră (Ryuko); apariția aici și acum a pescărușului pare că nuanțează albastrul într-un degradé cu alb, dând tabloului acea măreție și splendoare, un Aware intens, armonios. Este o stare emoțională de optimism al omului care-și oferă un răgaz restaurator și o odihnă a sufletului, imaginea și tâlcul ei fiind concentrate în șaptesprezece silabe, cu un verb la gerunziu, câteva substantive și un adjectiv „alb”, al culorii; termenul „albastrul” intră în categoria substantivelor, nume de culoare, prin conversiune. „Aici” se concretizează în universul mare, iar „acum” este momentul zborului în văzduhul dintre cele două planuri unite prin reflectarea culorii albastre, în plan vizual și prin juxtapunere, gramatical. Natura oferă momente de meditație profundă asupra Frumosului său, cu antiteza etern / efemer, iar privirile noastre se pierd în infinitul întrebărilor despre existență.  
 
Frumosul (Aware) este surprins peste tot în natură, în momente de iluminare ale poetului, aceste circumstanțe „acum și aici”, care surprind fragilitatea clipei, Efemeritatea (Ryuko). Frumoase, deși efemere, sunt vietățile din universul miniatural, atât în haiku-ul clasic, în cel conceput în două linii sau în cel contemporan: gărgărița, lăcusta, ciocârlia, turturica, lebăda, fluturele, colțul ierbii, greierul... Senzația de aware, frumusețe o dau imaginile unei gări în Bărăgan, o capră ce paște, un „biet cocostârc”, umanizat prin acest epitet personificator, plăcut este vântul ce „ezită”, „apele înfiorate” atrag atenția, holdele „în pârgă” sunt văzute, observate în splendoarea lor . Perspectiva se lărgește și capătă dimensiuni cosmice, precum codrul „de molizi”, și , în înalt, „soarele pe cer” sau „bolta încremenită” cu un „cer înnorat” , furtuna, burnița , steaua căzătoare, luceferii sunt spații ale acestor circumstanțe acum și aici, în dinamismul lor flexibil.  
 
Versurile lui Vasi Cojocaru-Vulcan dau emoția descoperirii tărâmului miraculos cu ochii sufletului, el este un spirit iscoditor pentru care spațiul mirific este un tumultuos cuprins, cu meticulozitate în detaliu sau în perspectivă, știe să observe, să consemneze, să descopere și să sugereze concepte turnate într-o limbă clară și un stil laconic, sobru, cu simțul nuanțelor.  
 
„Jocuri la stână –  
 
prin strunga oilor  
 
trece soarele”  
 
*  
 
„Sărutul tău cald –  
 
pe margine de cale  
 
măceșe coapte”  
 
*  
 
„Ritmuri de tango –  
 
împrejurul momelii  
 
crapii din baltă”  
 
Pentru ultimul haiku citat mai sus, avem opinia sau „cuvântul” autorului. Domnia sa îl apreciază ca fiind „unul dintre cele mai frumoase Haiku-uri” ale sale. Avem două realități „aici și acum” față în față: crapii rotindu-se tensionați în jurul momelii, pândind momentul țâșnirii spre pradă – lupta pentru existență, pentru supraviețuire – Sintagma ( expresia descriptivă ); și Fragmentul ivit din imaginație, dansul elegant al unui cuplu (Shubumi - eleganță), dans tensionat prin anumite mișcări specifice, aluzive ( konkkadori), un ritual, tot o „luptă”, pentru iubire; avem un Aware în întregul său, cu 5-7-5 silabe, un haiku contemporan construit numai cu substantive, fără verb, cu sensuri adânci, filozofice.  
 
Într-o lume în care nu mai avem bucurii, ci satisfacții, o lume în care reușita, succesul intră în conflict cu bucuria de a trăi, lipsa de spirit, negativitatea ( Mushin), lipsa de timp, toate acestea suspendă solitudinea construcției de sine; poetul Vasi Cojocaru-Vulcan însă refuză pierderea chipului și a semnificației sale originare: frumosul naturii și al inteligenței umane (Mei) stau, le regăsim, le contemplăm în singurătatea făuritoare ( Yugen – misterul singurătății) și chiar în austeritate (Wabi – frumusețe austeră, melancolie).  
 
Chiar dacă sensurile lui „acum și aici” se proiectează în strada care e „pustie”, la „han nicio lumină”, sunt „singur în zori” și „singur pe lume” , poetul este frământat de „un gând ce ține mai mult decât o noapte” în seninătatea și în tăcerea căreia poate afla „bogăția”, mântuirea. Prezentul acțiunilor sale și ale universului susțin ideea de instantanee de viață, surprinse în diferite anotimpuri precizate (kigo) : „trec spre casă”, „ascult greierii”, îngerii dorm”, toamna bântuie”, și „vântul bântuie”, părinții zâmbesc într-un tablou de nuntă” ( un prezent continuu, etern, s-ar părea), „bivolii trag carul”, florile încearcă zborul”, „frunzele cad în vals vienez”, „luceferii aprind cerul”.  
 
Vasi Cojocaru-Vulcan ni se prezintă, ca poet, în ipostaza asumată de „centrum mundi” într-un univers deschis, vrând a se lămuri, având a decripta de unul singur sensurile lumii, având în el o vibrație specială, un avânt, o curiozitate. Chiar dacă „acum” devine episodic „atunci” în viitor, privind în adâncul eului, poetul meditează la Efemeritatea condiției umane ( Ryuko) și cu un fior melancolic față de „amurg” (simbol):  
 
„Sinele meu ...  
 
poate voi reuși vreodată să-i atrag țărmurile.  
 
Poate, de-acolo dintr-un port liniștit  
 
îi voi privi melancolic amurgul”  
 
Instalarea iernii cu sugestia morții naturii vegetale și proiectia ei simbolică ( „morminte”) asupra satului pustiit și a oamenilor, enumerându-le toate, pun în relief aceeași Efemeritate:  
 
„Pe culmea dealului  
 
iarna  
 
satul pare pustiu.  
 
Oamenii, izlazul, casele,  
 
toți par a fi morminte”  
 
Pornind meditativ de la similitudini frunză - om, natură – ființă, apoi plecând de la senzația de plutire, la aceea de zbor, cu elipsă a verbului din predicatul nominal „doar frunză” și personificarea toamnei, poetul configurează starea emoțională de intens Aware, în circumstanțele de acum și aici, un instantaneu de optimism, antitetic cu dezolarea căderii frunzei:  
 
„Doar frunză-n vânt  
 
Plutesc  
 
Este singurul dar pe care toamna mi-l face,  
 
zborul”  
 
Vasi Cojocaru-Vulcan scrie poezie cu rafinamentul simplității, cu eleganță și naturalețe (Karumi). El nu constată, nu definește, ci conservă scenei prezentate esența și forța ascunsă care a generat-o. Folosește elipsa, paradoxul, simbolul, aluzia și aliterația în imagini sublime, grandioase, nobile. Scrie o poezie a simțurilor, poezie vitală între granițe eratice, o meditație asupra sorții omului, conceptualizează esențe ale existenței și, repet, sondează adâncimea infinită a clipei prezente, acum și aici, în termeni antitetici (antiteza având o valoare puternică în poezia niponă), uniți prin juxtapunere și citiți ca un Întreg.  
 
- elipsa și paradoxul (Gogyohka):  
 
„Dansează ceru-n unde  
 
iar lacul,  
 
atât de senin,  
 
că aș putea să-l respir”  
 
– (rugăciunea) și simbolul (Gogyohka):  
 
„De aste sfinte sărbători,  
 
cu ardoare, rogu-te, Doamne,  
 
adă-le și celor rămași pe afară,  
 
în inimi, un pic de Acasă”  
 
- meditație asupra vieții pe linia între cele două puncte definitorii, speranța exprimată într-un poem-manifest literar simbolic privind truda poetului, pe drumul lung al existenței sale, totuși trecătoare, percepută acum ca un flux continuu al creației (Gogyohka):  
 
„naștere, moarte,  
 
între acestea sunt eu  
 
„încă îmi mai promit primăvară”  
 
drumul lung al cuvintelor”  
 
-Tanka:  
 
„trecînd spre moarte  
 
în vânt risipind viața –  
 
doar păpădia lacrimile ei plutind  
 
umplu cerul de îngeri”  
 
-Sedoka: paralelism poetic privind singularitatea zilei, cu o explozie de culori și o viață de om cu o capodoperă, în arderea simbolică a sufletului cu potopul „de flăcări” al imaginilor și conceptelor estetice:  
 
„apus de soare  
 
ce risipă de culori  
 
pentru o singură zi  
 
pentru o viață  
 
doar o capodoperă  
 
într-un potop de flăcări”  
 
– Katauta : meditație, cu procedee precum: elipsa, simbolul „aripi” (de vânt) pentru ideea trecerii timpului (Ryuko, efemeritate) și un Sabi al declinului, al nerealizării:  
 
visele noastre  
 
zburând pe aripi de vânt  
 
amintiri netrăite  
 
– Haiku pe două rânduri, exprimarea bucuriei, a optimismului, aici și acum (Aware) :  
 
„fluturi printre rânduri –  
 
când florile încearcă zborul”  
 
– Haiku contemporan: (după unii autori - Dan Mitruț, care acceptă limita variabilă a silabelor, 17/19 – nu ar fi permis a se referi la propria persoană și fiecare vers ar trebui început cu majusculă, dar autorul Vasi Cojocaru –Vulcan își poate asuma aceste realități controversate!) Noi remarcăm ideea de efemeritate, Ryuko și un Wabi al dezolării:  
 
„viața mea toată  
 
ploi reci de lacrimi târzii  
 
viforul iernii”  
 
Reflecțiile poetului privesc timpul, ca temei al existenței, al condiției umane și al naturii, desprinzând esențe precum Edmund Husserl, el privește devenirea întru moarte precum Martin Heidegger, exprimându-se concis, în linia conceptelor estetice ale poeziei nipone, în momentele trăite în natură:  
 
„Steaua Ciobanului –  
 
atunci când voi muri  
 
îmi va fi de ajuns”  
 
Vasi Cojocaru-Vulcan citește și scrie poezie niponă în linia unor Matsuo Basho, Otomo, Moritake ș.a., este activ în grupuri românești și străine, de poezie niponă, unde își perfecționează stilul și unde este apreciat ca poet original. El, „mereu însetatul / de a privi / Dincolo”, consideră că unui Haiku trebuie să-i dai, pe lângă faptul divers, cotidian, o proiecție universală, o imagine universală a omului, unde fiecare gest, oricât de simplu, capătă valențe de ritual. „Când citim un Haiku, ne rămâne pe față acea expresie meditativă, iar privirile se pierd. Pentru o clipă, cugetul nostru surprinde toată arhitectura lumii, a universului... Cam așa aș vrea să arate Haiku-ul pe care-l scriu eu!”  
 
Pentru că surprinde „clipa” efemeră în infinitul adâncimilor ei spațiale și filozofice, da! noi credem că așa arată!  
 
Florica Patan  
 
15 septembrie 2018  
 
Alba Iulia  
 
imagine internet  
 
Referinţă Bibliografică:
Prezentul lui „acum și aici” în poezia niponă scrisă de Vasi Cojocaru-Vulcan / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2820, Anul VIII, 20 septembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!