CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Eveniment > Cronici >  





„VIAȚA ÎMBRĂCATĂ SUBȚIRE” ȘI OGLINZILE EI DEFORMA(N)TE
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Viața îmbrăcată subțire” și oglinzile ei deforma(n)te  
 
„Viața îmbrăcată subțire”, al doilea roman al scriitoarei Ileana Popescu Bâldea, apărut la editura Astralis, București, 2018, este o constructie narativă complexă articulând stările insecurizante ale condiției umane aflate în impas existențial, într-un timp când tensiunile inter- și intrapersonale pot atinge cote maxime și controlul poate fi pierdut.  
 
Prezența vie a autoarei în text, implicarea spontană și directă în considerațiile adnotate fiecărui capitol, insistența pe detaliu, explorarea subconștientului imprimă romanului autenticitate prin autoreferențialitate, o anume ambiguitate postmodernă și fragmentarism, și, evident, pun amprenta de sensibilitate și inteligență discursivă a acesteia, în sensul relevării adevărului unei conștiințe profund analitice, cu inflexiuni poetice și filozofice, meditative.  
 
Povestea brodează universul unui personaj feminin ce balansează între forță și sensibilitate, raționalitate și oglinda deformată a iluziei, cu mărturii ce țin de experiența internă a sinelui, gânduri ce au un lirism aparte, al căutării sinelui, o conștiință punând în ecuație percepțiile și observația lucidă, cu fiorul tragic al eșecurilor, al morții, al divorțului, sau căldura umană, dispoziția ludică (Rok) și erudiția culturală a Iuliei.  
 
Iulia Manoliu, medic în București, trăiește o experiență dificilă a sufletului, luptând să se regăsească, într-o încercare proustiană de recuperare, la nivel mental, a timpului. Vorbește despre un timp când o iubire s-a pierdut pentru că n-a știut să înceapă, când alegerile nu i-au aparținut nici măcar profesional, iar acum este pe cale de a renunța la o altă iubire, aceea a soțului, din care va păstra dureros și tandru în același timp, doar inelul. S-ar părea că destinul implacabil îi răpește Iuliei dreptul la fericire, la împlinire în acest timp prezent, cu o geografie relativă, care demitizează fericirea, răstoarnă adevărul și schimbă valorile intrinseci ale lumii.  
 
Romanul configurează așadar vibrații ale sensibilității unui personaj ce trăiește tramele teribile, fie din spital unde „realitatea este ca un linx înfometat”, fie ale unui cuplu în destrămare, pe fondul realităților ce îmbracă, simbolic, viața cu iluzii și paradoxuri, într-un chip fragil, subțire.  
 
Viața Iuliei pare că se desfășoară într-o perpetuă observație a lumii ce-i dezvoltă vibrații de gândire și simțire și, ca anestezie a suferinței, zâmbește în oglinda deformată a vieții, proiectată în iluziile sale. Zâmbetul ei trist, al unei stări de spirit puternic sensibilizate, are multiple nuanțe, în strânsă legătură cu situația de viață, când obtuz ori sardonic, când circular, sincopat, strâmb, stingher, persiflant și din nou trist sau înghețat pe buze. Ochii săi verzi, cu pupile midriatice, sunt magnetizați de monitorul din salonul unde tatăl său fusese internat într-un spital din Vâlcea, în urma unui infarct. Iar suferința prelungită pur și simplu șterge orice zâmbet. (Cutia) Iulia poate avea o privire insondabilă, la un moment sau altul, ea urmărind, ca autor al romanului propriei vieți, cu un ochi hipertrofiat, propriile trăiri emoționale, pulsul rapid, insinuările, gesturile, acest „eu claustrat”, intangibil, cu stări ambigue dictate de subconștient.  
 
Dialogismul vocilor auctoriale (în sensul dat de Mihail Bahtin) reliefează iluzia Iuliei, ipostaziată multiplu, în contexte diferite, de a vrea să-și apere visul, dreptul la fericirea pe care n-o poate pune în sertar. Ea își pune întrebări ce par a nu avea răspuns „Ce pot eu să fac împotriva timpului ?”„Ce forțe obscure dirijează destinul uman ?”, „Pentru ce făcusem medicina ?” Înțelegerea, fragilă și ea, a devenit neînțelegere, iar armonia se vede în oglinda deformată a vieții, dizarmonie. Apoi propria conștiință răzbate : „Hai să scriem romanul acela !” și , din nou ne întâlnim cu același personaj vorbind cu și despre sine, reluînd problemele, mereu pe alți versanți ai cunoașterii, într-o manieră poetico-filozofică.  
 
Cunoașterea sinelui presupune sensibilitate și inteligență emoțională pe care Iulia le are și gândurile ei o raportează la universul interior, aflat într-o perpetuă căutare. Și în universul deschis, la fel, ea găsește suficiente motive pentru a percepe viața în dimensiunea ei reală : iluzia iubirii îmbracă subțire viața, la fel golul din jur, teama de interdicție, sentimentul că viața nu e trăită, neavând certitudini.  
 
Când te simți străin în propria casă, când inutilitățile înghesuie timpul cu serviciu, tăceri vindicative, deturnări de sensuri, râsul sincopat, cuvinte convenționale, pași mecanici, „senzația că te înăbuși între obiecte umile, fără sensibilitate”, trecutul în mișcare, „jocul anost al imaginilor la suprafața adevărului”, „cotidianul adânc, inform cu relații degradate și convenții consumate”, sentimentul de culpabilitate pentru că un copil nu poate fi „o inutilitate”, cum zicea Mitu, soțul Iuliei, de care fatalmente avea să se separe într-o zi (Rok) , „oftatul închis în tine”, toate acestea sunt tensiuni ce configurează o viață îmbrăcată subțire, precară, neîmplinită, lipsită de protecție, deformată de o oglindă paradoxală a lumii, proiectată în sine.  
 
Iulia, având conștiința unei infinități de ipostaze, simte că ar trebui să poată să-și îmbrace viața cu ochiul treaz al conștienței , al echilibrului al responsabilității asumate firesc și poate al fericirii (Viața mea cu ochi), însă toate acestea nu mai pot fi decât cuvinte cu nuanțe, într-o lume în care iluzia deformează și cursul firesc al vieții trece, din nou, pe alte trasee narative, pe altă pistă de alergare, aceea a alienării. Este efectul epuizării fizice și psihice de care ea mereu amintea, al stării aceleia de robotizare de care vorbea în trecut.  
 
Iulia Manoliu, personaj complex, demitizează modelul arhetipal al Evei, femeia frumoasă și atât, ea intră în conștiința cititorului modern sculptând ideea de lege a destinului cu care nu putem lupta fără compromisuri, dar lupta trebuie să fie conștientă, asumată de intelect și suflet, iar pentru atingerea fericirii, riscurile cele mai mari merită efortul depus, pentru ca sufletul să-și afle armonia la care accede însetat.  
 
În concluzie, miracolul textului este țesut în deplasarea cu rafinament a experienței noastre de la realitate la hiperrealitate, în conexiune cu tot ce înseamnă trăire și reflexivitate, adeverind afirmația la nivel general-uman a lui André Malraux că „fiecare civilizație modelează o sensibilitate”.  
 
Florica Patan  
 
Referinţă Bibliografică:
„VIAȚA ÎMBRĂCATĂ SUBȚIRE” ȘI OGLINZILE EI DEFORMA(N)TE / Florica Patan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2781, Anul VIII, 12 august 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!