Secole de dor
în creierul meu este un zgomot de
fond de când te-am pierdut, nu
te mai văd, nu te mai aud, mâinile mi-s
legate cu sforile uitării ce macină ființa-mi de
secole,
poți trece pe lângă mine, uneori te
simt, cu nerăbdarea și frenezia ființei tale,
pornesc să te strig, buzele rostesc ceva,
nedeslușit, maxilarele mi-au înțepenit în durerile
tăcerii,
corpul meu nu mai are amintiri, nici văzduh,
nici sânge, cu siguranță nici
plasmă vitală,
nu mai am simțul trecerii timpului,
totul se comprimă, se pare, încremenesc în secunda
care poate fi ultima, aceea a morții ce
vine tiptil
între mine și tine, secole de dor și tăceri, senzația
prezenței morții ce vine pe melodia
ritmată a secundelor, dacă poți
să-ți amintești de mine, dezleagă-mi sforile astea care mă
dor
Florica Patan
Alba Iulia, 28 iulie 2018
imagine internet
