CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Jurnal >  





TREPTELE TRISTEȚII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TREPTELE TRISTEȚII

Umanitatea aruncă un suflu purificator, de tristețe dureroasă, peste Univers, emoție concretizată, poate, în seninul albastru al Cerului, semn că această stare de spirit de îndurerare nu este neapărat definitivă, lacrima fiind cristalul sufletului... Dovada ar fi că Înaltul văzduhului este diferit de la un minut la altul, desenând mereu alte și alte povești, pentru toți, în crochiuri alb – albastre, doar uneori plumburii, de ploaie… Lăcaș al îngerilor și al Tatălui, Cerul este un organism viu, ce pune în mișcare nu doar norii aduși sau duși în alte spații, mai îndepărtate, nu doar Soarele dătător de viață, dar și un resort al gândurilor și al trăirilor țesute în Sinele noastre cele mai sensibile.
Înfiorați, trăim zbuciumul trecerii noastre prin timp, mișcările vizibile înlăuntrul și înafara Ființei, în natură, societate , dar mai ales în familie.
***
După mai multe încercări eșuate, Elisa a insistat să caut în piață și să negociez, special pentru ea, un pepene roșu și dulce, așa cum știa ea că trebuie să fie:proaspăt și parfumat, mustos și delicat, fraged și rece. Căutam mereu să-i fac pe plac, avea tot felul de dorințe simple, dar nu totdeauna ușor de împlinit. Trăiam tristețea dulce, târzie de a-i face pe plac, poate ca o întoarcere a gesturilor ei tandre de odinioară.
Răscoleam tot orașul după vreun medicament pe care nu-l putea asigura spitalul, nu –mi găseam liniștea și călcam pe cărbuni încinși până găseam ce-i era necesar sau ceea ce-și dorea ea ca mic capriciu. Noi două, inseparabile, unite prin emoția gândului de a fi rămas într-o corabie fără cârmaci, de a trebui , cum, necum , să mergem înainte, avându-ne, la așa vârste înaintate, doar una pe cealaltă și încrederea în Dumnezeu. Era suferința pe care o acopeream cu nostalgia protectoare a amintirilor unei copilării luminoase.
Cu o inteligență uimitoare, cu o prezență de spirit de necrezut, în pofida vîrstei de nouăzeci de ani, putea să înțeleagă orice, durerea celorlalți, neputința în fața bolii, avea compasiune și puterea de a rosti cuvinte încurajatoare pentru cei mai tineri ca ea…

Încorsetată într-o schemă de tratament complex, dependentă de dializa pe care o făcea de trei ori pe săptămână în Centrul de diagnostic și tratament din orașul nostru, cu un regim riguros de viață, manifestările ei erau de un optimism debordant, avea o voioșie benefică pentru toți, o forță incredibilă de a trece peste momentele grele, când chiar mă întreba, de-a dreptul dramatic, dacă am o lumânare la îndemână (sigur că aveam…).
Acolo putea socializa cu ceilalți bolnavi în momentele de dinainte și după cele patru ore de conectare la aparat, le știa poveștile de viață, grijile, nevoile, supărările sau micile bucurii. Mi se părea că are forța de a prelua tristețile și nostalgiile celorlalți pe care le îndulcea cu speranță , ea, care tocmai îmi spusese să pun o lumânare în geantă!
Știa , pe de altă parte, să colaboreze, în beneficiul ei, cu doctorii, asistentele, infirmierele și domnii de pe ambulanță, o armată de oameni ce luptau pentru fiecare minut de viață. Medicul ei o numise, în glumă , pisoiul cu nouă vieți, iar ei îi plăcea să spună, când i se atrăgea atenția că potasiul în sânge e ușor mărit : „Lasă, mamă, am trăit cinci, mai am încă vreo patru vieți!„
Da, Elisa glumea mereu, știa că a fost resuscitată o dată, dar era netămătoare , ca și când ar merge la „ai mei„ cum spunea arareori, pentru că nu vorbea despre moarte, n-o preocupa. Poate pentru a mă proteja pe mine…
Avea finalmente, o notorietate a ei, a celei mai în vârstă persoane dializate din România, în 2015. Și era vizibil cea mai iubită!

Seara , în apartamentul nostru din A38, dorea să citim. Sau să recităm. De cele mai multe ori, Adrian Păunescu, Repetabila povară. Mi se punea un nod în gât și nu o mai puteam susține, ea singură ducea versurile mai departe într-o bucurie dureroasă a aflării încă împreună, când timpul se scurge implacabil, rămânând așa puțin în clepsidră !
***
Alegeam un pepene pentru ea, soarele îmi ardea umerii și ceafa, dar temerea că nici acum nu sunt în stare să-i duc unul bun, mă ținea acolo înrădăcinată în pretenții, până când femeia ce vindea se hotărî brusc să facă dop de probă unuia pe care îl alesese atent și pe care-l cumpărai deîndată.

Mi-l așeză într-o plasă și-mi zise cu o tristețe blândă, dar adâncă :
„Doamnă, să-i spuneți mamei dumneavoastră că nici Soarele… nici Pământul… nici Apa … nu mai sunt ca pe vremea dumneaei…„.

Florica Patan, Treptele tristeții  
  
Referinţă Bibliografică:
TREPTELE TRISTEȚII / Florica Patan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2450, Anul VII, 15 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!