Florica Patan : CUNOAȘTEREA POETICĂ în „ALTĂ MATEMATICĂ„ de Nichita Stănescu  

Nichita Stănescu ''un poet care nu seamană decât cu el însuși'' (Eugen Simion) propune un joc ''altă matematică'', figurată la nivel simbolic, prin suprapunerea limbajului matematic specific operațiilor aritmetice, cu însăși ființa celor doi îndrăgostiți, efectul fiind crearea unei stări contemplative, inducerea grației poetice în sufletul și conștiința cititorului însetat de lirism.  

Poemul este structurat în trei strofe: în prima strofă, poetul intră într-un joc formal neomodernist , al verbului „a ști„ , cu varianta afirmativ / negativă „știm / nu știm„:  

„Noi știm că unu ori unu fac unu / dar un inorog ori o pară / nu știm cât face / Știm că cinci fără patru fac unu / dar un nor fără o corabie / nu știm cât face„  

Dacă știm că „ unu plus unu fac doi„ și că „opt împățit la opt fac unu„, conform gândirii raționale, o altă matematică ar trebui, poate, descoperită pentru a pătrunde în suprasensibilul care ne fascinează pe noi toți , dar nu avem acces la el în mod logic, rațional, și care este sugerat prin absurdul asociațiilor :  

„dar un munte împărțit la o capră / nu știm cât face„ nici „eu și cu tine nu știm, vai, nu știm cât facem„.  

Metrica, mai scurtă, din strofa a doua, asociațiile inedite de cuvinte: ''plapumă'', ''iepure'', ''varză'', tramvai'', ''conopidă'', precum și ritmul alert, pe nerăsuflate, din strofa a doua, induc ,mai întâi, trăiri nedefinite, într-o lume ce pare cu totul confuză, pentru ca apoi sentimentul statorniciei, al cunoașterii, să aibă altă intensitate :  

„Ah, dar o plapumă / înmulțită cu un iepure / face o roscovană, desigur, o varză împărțită la un steag / fac un porc, / un cal fără un tramvai / face un înger, / o conopidă plus un ou, / face un astragal… Dacă în univers totul este în transformare, în viziunea poetului cuplul de îndrăgostiți rămâne neschimbat , prin iubire : „Numai tu și cu mine/ înmulțiți și împărțiți/ adunați și scăzuți/ rămânem aceiași. Prin urmare am descoperit că IUBIREA înseamnă cunoaștere, ca și Poezia, ca expresie a sentimentelor.  

A treia parte este remarcabilă prin amplitudinea structurală a sentimentului asupra mentalului, ca aspirație poetică.  

''Pieri din mintea mea! / Revino-mi în inimă!'' Deci, o cunoaștere superioară este aceea a sensurilor emoționale, și va trebui să operăm la nivelul sentimentelor, iar această treaptă ar putea fi o „altă matematică„, o balansare energetică spre emoție.  

Florica Patan  

CUNOAȘTEREA POETICĂ în „ALTĂ MATEMATICĂ„ de Nichita Stănescu  

Pitești, august, 2o15