CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ARPEGIILE DESTINULUI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ARPEGIILE DESTINULUI  
 
Ne întrebăm mereu de unde venim și încotro ne îndreptăm. Observăm, analizăm, înțelegem rostul nostru întru spiritualizare pe această lume. Apoi o luăm de la capăt cu întrebările. Punem în ecuație experiența personală. Destinul este scris de Sus, ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Și-atunci ? Să ne canalizăm pe un anume traseu de viață, cel mai plăcut nouă, având în vedere aptitudinile, atracțiile universale, și să așteptăm să vedem ce se mai întâmplă ?  
 
Uneori ne proiectăm destinațiile de viață, suntem atenți la informațiile venite din spațiul și timpul în care viețuim, ne construim visele în funcție de aceste date informaționale. Pentru că Istoria vine cu tăvălugul ei . Și pentru că materia este inteligență acumulată. Iar noi suntem materie, suflet și spirit, ne unduim și ne acomodăm universului . Avem conștiința propriei valori și forțe. Ne făurim destinul ca inteligență acumulată, în limitele liberului arbitru . Pentru că nu suntem ființe care să vină de nicăieri și să meargă nicăieri.  
 
Și totuși ! „Ce ți-e scris în frunte ți-e pus !„ Și iar o luăm de la capăt cu întrebările.  
 
*  
 
- Bună ziua , mătușă, da’ bine că te găsii aci, că știu că ai niște câini fioroși, anul trecut mi-ai dat „floare” , anul ăsta mai ai, că ne trebuie ulei…  
 
- Am, dară că am, da’ care-i prețu’ , că dacă e tot ca anu’ trecut…  
 
Omul nu răspunse, de parcă a uitat pentru ce a venit. Rămase cu ochii pironiți asupra Elisei care ieșise la poartă .  
 
- Da’ ce fată frumoasă ai , mătușă, zise străinul, o duc eu la oraș… am doi nepoți frumoși ca brazii… zău, își alege ea pe care-l vrea…  
 
- Du-te , măi omule, în treaba dumitale, că eu numai o fată am, cum s-o dau de-acasă? Îi zise femeia, luând de glumă vorbele drumețului.  
 
El nu răspunse, nici nu-și dezlipi privirea de la Elisa, care se tot cățăra cât era de mare, la șaptesprezece ani, ca un copil, pe stiva de lemne din fața curții, alături de gard.  
 
Străinul era un om cam de cincizeci de ani, îndesat, cu ochii ageri, purta un costum cam ponosit, o pălărie neagră , decolorată ; cutreiera satele pentru a colecta de pe la gospodari nuci, pentru cofetării și floarea-soarelui, pentru ulei, să-l comercializeze . Asta era afacerea lui, ca agent comercial, negocia cu oamenii, stabilea prețul și în ziua hotărâtă venea cu mașina pentru transport. Vorbiră ei ce vorbiră , însă străinul nu plecă până nu mai întări o dată vorbele-i de mai devreme.  
 
– Ascultă ce spun eu, domniță, băieți ca nepoții mei nu există, meseriași buni, au școală, vin cu pâinea întreagă acasă ! Vii la oraș, te faci orășeancă… Ce bine ți-ar sta la braț cu Toma sau George, ia-l pe care-l vrei tu ! Zău, nu glumesc, degeaba râzi ! Soarta îți e la oraș, ascultă-mă pe mine ! Gândește-te la asta, norocul tău , eu ți-l aduc, fată dragă !„  
 
Omul plecă și nici că se mai gândi Elisa la vorbele lui ce-i părură cumva, nelalocul lor, dar ea era obișnuită , de câte ori ieșea din curtea casei , tot de frumusețe i se vorbea… și de noroc.  
 
Au trecut vreo doi ani.. Elisa avu o tentativă de măritiș, eșuată însă… Logodnicul ei lucra în CFR și necazul a făcut ca omul să aibă un accident de tren… Lumea spunea că din cauza oboselii sau a ceasului rău. A trebuit să treacă peste această nenorocire, dar de uitat, n-a uitat niciodată. Viața ei însă trebuia să aibă alt curs, nimeni nu poate fugi de destin. Și toate se întâmplă pentru a se ajunge în punctul acela, hotărât de Sus, după cum spun bătrânii.  
 
Nicolița era mătușa Elisei, sora mamei și, neavând copii, dorea s-o ia pe lângă ea când și când, s-o mai ajute la treburi, și ea s-o învețe țesutul la gherghef, diferit de cel la războiul tradițional și, eventual, să facă o școală de menaj, cum era pe vremea aceea ; gândea că i-ar fi prins bine. O luară frații ei când au plecat din nou la oraș, unde unul era încă în școală, iar celălalt lucra și o duseră acasă la mătușa Nicolița ; acolo rămase toată iarna. Se vedeau adeseori, ei locuind în chirie pe aceeași stradă.  
 
Începu să lucreze la gherghef. Cunoscu două surori care veneau și ele să învețe ghergheful la mătușa . Lucrau toate trei și au legat repede o prietenie frumoasă, fiind cam de aceeasi vârstă. Fetele, Elisa, Margareta și Aristița, nu numai că învățau țesutul , dar petreceau timpul liber împreună, mergeau prin oraș , la cumpărături sau la plimbare.  
 
Până la urmă, Elisa cunoscu familia lor, fiind invitată în vizită de Florii , la onomastica Margaretei, acasă la ele. Aici revăzu pe fratele lor , ceva mai mare ca vârstă, căruia îi murise soția pe când să nască. Fusese căsătorit. Elisei nu-i fu indiferent, dar și el îi remarcase frumusețea demult, de când le întâlnise prin oraș la plimbare și făcuseră cunoștință.  
 
Mai târziu, peste ani, Toma povestea că el mărturisise unui prieten că o place pe Elisa, dar acela avusese o reacție neașteptată „Fugi de-aci că nu se uită o fată ca ea la tine, tu nu vezi ce frumoasă e și cum roiesc băieții pe lângă ea ? La nasul ei nu ajungi tu nici cu prăjina !”  
 
Dar iată că Elisa se uită, își luară o locuință în chirie pe strada Antonini și se mutară împreună. Părinții Elisei s-au împăcat greu cu gândul că fata lor rămâne la Severin, dar, dacă ăsta e norocul fetei, asta e… Băiatul era bun, dintr-o familie așezată. Vremurile erau grele imediat după război , viața se derula cumva, după reguli și rosturi instituite din adâncuri de timp...  
 
La căsătoria civilă își invitară părinții și rudele mai apropiate. Deasupra tuturor, o mână a destinului. Îi adunase acolo și-i legase prin fire de infinită simțire a bucuriei și a împlinirii, radiind din înaltul Cerului ce scutură tainic petale de fericire. Cerul și Pământul, cele două lumi se oglindesc , își dau mâna pentru a cristaliza marele miracol al vieții.  
 
Acolo, Toma îi prezentă Elisei pe cineva, un domn trecut ușor de cincizeci de ani, îndesat, cu niște ochi ageri, ce purta un costum cam ponosit și o pălărie neagră ce începea să se decoloreze…  
 
-Elisa, ți-l prezint pe unchiul meu !  
 

Florica Patan, ARPEGIILE DESTINULUI  
 
Alba Iulia, februarie, 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
ARPEGIILE DESTINULUI / Florica Patan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2243, Anul VII, 20 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florica Patan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!