CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  




Autor: Flori Bungete         Ediţia nr. 2965 din 12 februarie 2019        Toate Articolele Autorului

O VIAȚĂ DE OM ( continuare)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Fugi, Codine, fugi, am să vin după tine, mai apucă Ileana să zică și căzu, ca secerată la pământ. 
  
-Taci, ființă netrebnică și nerecunoscătoare, taci, că te omor cu mâinile mele!, țipă chiaburul satului și în același timp îi altoi una peste față, cu dosul palmei, trântind-o la pământ. 
  
Zidurile mănăstirii ți-or fi adăpost de azi înainte. Și de Codin, am eu grijă. Și în gaură de șarpe am să-l găsesc. Fiu de cățea, a mușcat mâna care l-a hrănit. 
  
Acum, ridică-te și hai acasă! 
  
-Iar voi, ce vă uitați ca la circ, mergeți la casele voastre, se rățoi el la sătenii care făcuseră cerc în jurul lui, însă aceștia nici nu se clintiră din loc. 
  
-Hai Ileană, scoală-te, ori nu auzi ce zic!...dar aceasta nici nu se mișcă măcar. 
  
-Ileană, mai zise încă o dată și se aplecă asupra ei. 
  
-Doamne, ce-am făcut, am omorât-o cu mâna mea! Ajutor, să mă ajute cineva! 
  
Toată lumea amuțise. Nimeni nu îndrăznea să scoată nicio vorbă. În rândul femeilor, cele mai bătrâne începură a boci mocnit în colțurile năframelor. 
  
-Felcerul, să vină felcerul! Dacă nu-i pe-aici, să ducă cineva să-l aducă imediat! Imediat, ați auzit?, zbiera el zmulgându-și părul din cap. 
  
-Codine, Codine, ai să mi-o plătești tu! 
  
Sleit de puteri de parcă îl lovise cineva cu parul în moalele capului, cel ce mai adineauri dădea cu barda-n Dumnezeu, cum se spune prin popor, când cineva este nesocotit în ceea ce face ori spune, conu Iorgu căzu în genunchi la capul copilei și ridicând ochii spre cer, cerea iertare și îndurare, regretând amarnic fapta ce o comisese. 
  
-Loc, vă rog să-mi faceți loc! Dați-vă la o parte!, se auzi deodată în mulțime, și imediat ce recunoscură glasul felcerului, săteni făcură iute cale liberă, așa încât acesta ajunse imediat lângă Ileana. 
  
Se aplecă, îi luă mâna stângă într-a sa, îi căută pulsul și așteptă câteva momente, după care spuse: 
  
-Nu este moartă, dar pulsul e foarte slab. Ce s-a întâmplat, cu ce ați lovit-o? 
  
-Cu...palma. I-am tras o palmă... 
  
-Zdravănă palmă, conașule. Dumneata, baritai jidovu de om, să te pui cu o copilă firavă și delicată ca domnișoara! Rușine... 
  
-Rușine?...De rușine m-a făcut ea! Își revine? 
  
-E în stare de șoc. Frica o face să reacționeze așa. Are nevoie de liniște și siguranță. 
  
Să o ridice cineva pe brațe și să o ducem acasă. Câteva ceaiuri calde și multă liniște! Astfel poate să rămână în această stare zile întregi, săptămâni chiar. De dumneata, conașule depinde. Voi rămâne alături de ea cât va fi nevoie. Să mergem! 
  
***** 
  
-Domnișoara este în afară de orice pericol. Șederea mea la conac, nu mai este necesară. Știu că nu sunt în măsură să vă dau sfaturi, dar nu ar fi bine ca fiica dumitale să afle că ai poruncit oamenilor să perie pădurea, pentru al găsi pe Codin. 
  
-Mulțumesc, Arsenie, am să-ți ascult sfatul. Oricât aș fi de rănit în orgoliu și de supărat, nu vreau să o pierd. 
  
-Nici la Mănăstirea de Maici n-ar fi cel mai nimerit! Când o pasăre e pusă într-o colivie, fie ea și din aur bătut cu nestemate, gratiile tot gratii rămân. Lumea e mare. Se va găsi poate și pentru ea vreun loc sub soare. De asta are nevoie. De căldură. Și dacă nu poate s-o primească de la un suflet de om, măcar soarele să-i încălzească inima! 
  
Aceasta a fost discuția dintre felcer și conu Iorgu, la câteva zile bune după întâmplarea care zguduise tot satul. 
  
Imediat după plecarea acestuia, conu Iorgu dădu poruncă să înceteze căutarea fugarului, fără nici o explicație și își exprimă dorința de a fi trimis la el , Vasile, pădurarul. Până la sosirea acestuia, se închise în biroul de lucru și plănui ce avea de făcut. 
  
Apucase să facă ceva planuri, când a fost oprit din meditație de o bătaie destul de puternică în ușă, de mână de om vânjos. Era sigur că era pădurarul și zise imediat: 
  
-Intră! 
  
Ușa se deschise imediat și în cadrul ei apăru Vasile. 
  
-Am venit, conașule, așa cum ai voit. 
  
-Intră, am ceva ați spune, dar doresc să faci întocmai. Nu de alta, dar nu vreau să mânjesc cu sânge, nici acum, nici altădată, numele și reputația mea. 
  
Uite care e treaba ce o ai de făcut: mai devreme sau mai târziu, este peste poate să nu dai nas în nas, cu Codin prin pădure. 
  
Mai ales că ți-e nepot, după cum am auzit, poate chiar ai să-l cauți. Și poate chiar ai să-l găsești, mai zise el cu subânțeles. Bine ar fi, ca să-i poți spune aceste vorbe din partea mea: să nu se gândească vreodată a mai călca în sat, nici cât trăiesc eu, și nici după ce n-oi mai fi, căci am să las om plătit cu bani grei să ducă la îndeplinire porunca. 
  
Atâta timp cât nu calcă satul, e liber să trăiască. În caz contrar, va fi vai și-amar de el. Așa să-i spui, și-așa să facă! Acum ești liber să pleci, și bine-ar fi să nu mai vorbești cu nimeni despre asta. 
  
-Așa voi face, nu ai grija asta, conașule!, zise Vasile rotind pălăria între mâini. Deschise ușa și ieși răsuflând ușurat. I se luase o piatră de pe inimă. Îi era teamă pentru băiat. Și milă de sora sa, cu toate că erau frați vitregi. Ar fi vrut să-i poată ajuta, dar nu putea s-o facă din pricina nevestii, o viperă de femeie, nu alta. 
  
Tot ce putea face pentru ei, era să se prefacă , de fiecare dată, că nu-i vede când veneau la pădure după uscături și curățătură. Și câte ceva de-ale gurii , atunci când se nimerea să rămână singur pe-acasă. Scotea pe furiș , prin fundul grădinii căte o traistă cu ce se nimerea. Ori rar, foarte rar, le arunca noaptea, câte un iepure, prins în laț prin pădure. Măcar atât. Grăbi pasul, cât îl țineau picioarele, dar parcă spor la mers nu avea nicicum. Așa i se părea, că de altfel... 
  
Nici nu mai dădu pe-acasă, merse Vasile direct la Casa Pădurii, puse ceva merinde într-o traistă și se afundă în pădure. Bănuia el cam pe unde se putea ascunde Codin, tocmai de aceea făcuse în așa fel, ca în timpul căutărilor să nu-i conducă într-acolo. 
  
Și bine a făcut, căci îl găși într-un târziu, în spatele unor tufișuri dese, dincolo de care era o râpă adâncă, fapt pentru care nu se putea ajunge acolo decât venind dintr-o singură direcție. 
  
Din instinc, Codin dădu să fugă spre buza râpei. 
  
-Codine, stai, sunt singur! Nu fugi, trebuie să vorbim. Nu te mai caută nimeni. O să-ți spun ce și cum, ai încredere în mine! 
  
-Dacă este așa cum spui, spune ce ai de spus. Te ascult! Dar să nu-mi ceri să vin cu tine, că n-am să vin. Cu orice preț! 
  
-Uite cum stă treaba, ascultă-mă cu atenție... 
  
...și din această zi, nimeni n-a mai vorbit cu Codin și nu l-a mai văzut călcând pe ulițele satului. 
  
***** 
  
( va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
O VIAȚĂ DE OM ( continuare) / Flori Bungete : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2965, Anul IX, 12 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flori Bungete
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!