Femeie mamă, femeie doamnă,
Miracol pe acest pământ,
Pentru a nu știu câta oară,
În versuri eu te cânt.
Frumoasă la trup și la fapte,
De-nțelepciune plină,
Pe unde pasul lin te poartă,
Faci negura lumină.
Femeie tu, eterna-ndrăgostită,
Putere ai ca să transformi,
Ura-n iubire și speranță,
Cum ai făcut de-atâtea ori.
Știi să asculți, știi să mângâi,
Putere ai, vindecătoare,
Și să transformi poți, dacă vrei,
Lacrimile-n mărgăritare.
Nici Soarele nu se arată,
Până tu nu îi zâmbești,
Iar Luna-somnul ți-l mângâie,
Pe-aripi de vise când plutești.
Prin tine se-mpletesc destine,
Femeie născătoare,
Și viața merge mai departe,
Ca apa curgătoare.
