CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Copii >  




Autor: Flori Bungete         Ediţia nr. 2503 din 07 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

MICUL INVENTATOR
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Seară de seară, retras pe scaunul lui cu trei picioare din dreptul ferestrei, Bogdan,privea aceeași scenă de mult, foarte mult timp. După expresia feței lui, nimeni n-ar fi bănuit că băiatul e preocupat de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Privea absent, parcă dezinteresat, după părerea alor săi...pe micuța Bianca și pe blândul său bunic. Ce făceau ei? Nimic ieșit din comun, se jucau! Însă fiecare cu ,,jucăria” lui...dar amăndoi deodată. 
  
Bunicul, ținea în mână, mecanismul unei cutiuțe muzicale, găsit întâmplător într-o seară pe stradă, în dreptul unui coș de gunoi. Probabil cineva dorise să-l arunce, însă din greșeală îl scăpase pe jos. La început, trecuse pe lângă el, chiar lovindu-l ușor cu piciorul pentru a-l îndepărta din calea lui, însă auzi un sunet...și se întoarse. Îl ridică de jos și îl privi cu atenție. 
  
-Măi să fie, cred că mi s-a părut și cât pe-aci să-l arunce în coș! Însă observă o cheie minusculă care îi atrase atenția. O întoarse curios și...surpriză, în momentul când o eliberă, se auzi o muzică de vals, care pe bunicul îl făcu să zâmbească și zise: 
  
- Știu ce e...tare frumoasă trebuie să fi fost dansatoarea...căci sigur acesta este ceea ce a mai rămas dintr-o cutiuță muzicală....și gândul îi fugi în copilăria lui... 
  
....Văzu casa mare , boierească, unde mama sa era bucătăreasă...și văzu pe fata boierilor, frumoasă ca o păpușă, cu bucle mari , blonde, plin de panglici colorate, purtând întotdeauna rochițe înflorate și pline de volănașe...care se juca în salon, singură de fiecare dată cu o cutiuță muzicală. Dansatoarea de deasupra, era la fel de frumoasă și de...cochetă. Fără să vrea, bunicul lăsă să scape o lacrimă din colțul ochilor. 
  
- Am s-o iau acasă, mai zise bunicul!...o curăț și sigur Bianca se v-a bucura mult! 
  
Bianca primise de curând în dar o păpușă. Nu era foarte mare, însă părea a fi o balerină, cei drept puțin mai plinuță! În fiecare seară, îl punea pe ,,buni” cum îi spunea ea să-i fredoneze câte o melodie, iar ea, manevra păpușa în așa fel încât părea că aceasta dansează. 
  
Bunicul, ca orice bunic care își iubește nepoții mai mult decât orice pe lume, se supunea cu voie sau fără voie. Asta până când...aduse acasă ,,muzică adevărată”. Nu mică i-a fost bucuria fetiței când a văzut marea ,,minunăție” ... 
  
De atunci, în fiecare seară, ea se așeza pe covorașul de lângă bătrânul balansoar al bunicului , cu păpușa pregătită de dans, iar acesta balansându-se ușor , cu mecanismul muzical în mână, întorcea cheița și lăsa muzica să curgă! Iar păpușa , condusă de mâinile dibace ale Biancăi, parcă prindea viață. 
  
Toate bune și frumoase, însă de multe ori bunicul adormea înainte ca ea să se sature de joacă și era nevoită, cu părere de rău să aștepte seara următoare, când timpul îi permitea bunicului să se...joace cu ea...iar păpușa ei să danseze! 
  
-Trebuie să fac ceva...zise Bogdan abia șoptit!...cred că știu ce o să fac...dar îmi trebuie timp și ...liniște. Și momentul așteptat se ivi curând. 
  
Era tare frumos afară. Mama și tata erau la serviciu, iar bunicul se hotărâ să meargă să-și viziteze un vechi prieten. De fiecare dată îi lua cu el și pe cei doi nepoți. Le făcea mare plăcere să meargă la ,, nenea Costaghe”. Avea o curte și o livadă mare unde puteau să se joace în voie cu Lupu, câinele acestuia, ce nu părea a fi nici pe departe a ceea ce trebuia să fie după nume...dar așa îi plăcea stăpânului să-i spună. Era un câine de talie mică, tare nostim și jucăuș...peste poate...exact ca și cei doi frați. 
  
De data aceasta, știind că acolo bunicul petrece mult timp, Bogdan refuză să-i însoțească pe motiv că trebuie neapărat să termine de citit o carte împrumutată de la prietenul său și care trebuia neapărat înapoiată. 
  
Așadar, în vizită plecară numai Bianca și bunicul 
  
Bogdan, de cum s-a văzut singur, se și apucă de...nu, nu de citit, ci de...meșterit! 
  
A luat păpușa Biancăi, și ca și cum ar fi văzut-o prima , oară o studie cu mare atenție. Îi desfăcu rochița și cu băgare de seamă, decupă din corpul de plastic, pe spatele acesteia , o bucățică, destul de...măricică, atât cât să încapă în ea,....ați ghicit!....mecanismul adus de bunicul. Se chinui un pic, ce-i drept, dar cu ambiție, migală și pricepere, căci altfel nu se putea, a reușit să-l prindă bine, într-un anume fel, lăsând în afară numai cheița. 
  
Curios să vadă dacă munca lui nu a fost zadarnică, învârti cheița și....deodată se auzi divina melodie, care de altfel și lui îi plăcea tare mult să o asculte. Îi venea să chiuie de bucurie, dar se abținu! Îmbrăcă păpușa și o puse în locul unde o lăsase Bianca. Abia aștepta să se întoarcă acasă! 
  
Când sosiră, cam în același timp cu mama și tata, Bogdan nu se trădă în nici un fel. Lăsă lucrurile să curgă de la sine . 
  
Așadar, după cină, la ora obișnuită pentru joacă, bunicul se așeză în balansoar și aștepta ca Bianca să-i aducă...dar ce?...că oricât a căutat ea în locul unde trebuia să fie, nu găsi mecanismul....și tare mare i-a fost dezamăgirea! Resemnată, după atâta căutare în zadar, se hotărâ să-l roage pe bunicul să-i cânte el, așa ca altă dată. Apucă păpușa și...ceva parcă nu era în ordine. Era mai grea decât de obicei, și nu-și putea explica ...de ce ?... curioasă, îi ridică involuntar rochița și zări... 
  
Zări cheița și scoase un strigăt care pe bunicul îl sperie la propriu: 
  
-Bunicule, uite....uite cheița, vezi?...iese din păpușă, a înghițit ...muzica, vezi?...cum se poate?...ce fac acum?...și începu să plângă. 
  
Mama și tata veniră și ei în grabă, bunicul se ridică din balansoar, numai Bogdan nu se mișcă de pe scăunelul lui cu trei picioare de lângă fereastră. 
  
Bunicul luă păpușa din mâna fetiție, în timp ce părinții încercau să o potolească din plâns. El întoarse cheița mecanismului și ușor, așeză păpușa pe podea...mimând câțiva pași de dans. Uimită Bianca făcu ochii mari și rămase uitându-se lung! 
  
-Uitați-vă, cântă singură!...și începu să bată cu bucurie din palme. Toate privirile celor mari se îndreptară spre fereastră: 
  
- Bogdan, zise bunicul, să înțeleg că asta ai ,, citit” tu azi? Bravo băiatule, ești un....mic inventator! 
  
Suntem mândrii de tine, eu recunosc, nu m-am gândit niciodată să fac asta, e nemaipomenit ce ai făcut pentru sora ta. Nu va uita asta niciodată, să fii sigur. Uite cât e de fericită! Iar eu, ...trebuie să-ți mulțumesc: de acum pot să moțăi liniștit în balansoarul meu , și începu să râdă cu poftă, ca de o glumă bună. 
  
Bianca, se apropie de Bogdan și îi spuse : 
  
- Mulțumesc, de-acum păpușa mea cântă și dansează ...datorită ție! Te iubesc mult, mult de tot!...și îl îmbrățișă cu toată puterea ei. 
  
- Și noi te iubim, Bogdan, spuseră și părinții la rândul lor. Credem că ăsta e numai începutul! Îți dorim la cât mai multe ...invenții...și îl îmbrățișară drăgăstos. 
  
-Vă mulțumesc, știu că mă iubiți. Și eu vă iubesc...pe toți...și promit că nu vă voi dezamăgi niciodată... 
  
Referinţă Bibliografică:
MICUL INVENTATOR / Flori Bungete : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2503, Anul VII, 07 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flori Bungete
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!