CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Amintiri >  




Autor: Flori Bungete         Ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017        Toate Articolele Autorului

AMINTIRI II
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
….Porneam pe drumul spre Broșteni, aproape de fiecare dată , în trăistuță, cu o sticlă …„de sticlă”… de 1L, pe care o aduceam înapoi acasă plină cu lapte proaspăt muls de la vaca „ mamari”, și mergeam la ai mei, în crâng, peste gârlă.  
 
Pentru a ajunge la „destinație”, existau mai multe variante de a parcurge drumul până la ei. În funcție de timp …și anotimp.  
 
Dacă era vară, timp frumos și nu mai plouase de ceva vreme ca apa să nu fi trecut peste mal, o luam prin crâng, pe potecuță, și treceam gârla pe la jirlău, pe niște pietre plate ca niște lespezi, puse ispre să treci pe ele , dincolo, pe celălalt mal fără să te uzi la picioare. Dar până să ajung acolo, cu toate că drumul era relative scurt, doar vreo cinci sute de metrii, poate nițel mai mult, aveam de întâmpinat o sumedenie de obstacole. De exemplu: trebuia, că altfel nu se putea, să mă abat un pic pe la groapă, să culeg o țâră de măcriș , de pe buza ei, pe care îl mestecam cu plăcere savurându-i gustul acrișor. Apoi, musai trebuia să culeg destul țipirig din care, împreună cu verișoara mea să împletim mese și scaune pentru păpușile noastre, nu mai mari de o șchioapă. Urma, în ordinea în care îmi ieșea în cale, o altă oprire, și anume să culeg un smoc de …un fel de iarbă cu spic moale, din care făceam un pămătuf cu care îmi mângâiam fața. Ultima și cea mai important oprire era la jirlău, la vârșă, eterna vârșă proptită în mijlocul apei, care nu se ridica de acolo decât când se preconiza , prin metode simple de calcul că va crește nivelul apei. Era o plăcere pentru mine să nu fie nimeni prin preajmă ca să pot arunca și eu în apă măcar câțiva pești. Asta, bineînțeles dacă nu era și vreun țipar printre ei. În astfel de condiții, o ocoleam, nici nu mă apropiam! Treceam apoi gârla, urcam malul și o luam prin grădină printre porumb și tutun, ca printr- o pădure, și ajungeam în sfârșit în curte.Urma întrebarea de întâmpinare:  
 
-Era vreun țipar în vârșă?.....Dacă ziceam ,,Da”, problema era lămurită, se știa că nu am trecut pe acolo. Dacă ziceam ,,Nu”, urma întrebarea, retorică de altfel,la care nu dădeam răspuns niciodată, făcându-mă că nu o auzeam:  
 
-Da, pește mai e?......era foarte probabil să fie, chiar dacă îl aruncam și pe tot…doar mai trecuse apă pe gârlă în urma mea, de unde era să le știu eu pe toate?....vezi, Doamne!  
 
Dacă nu se putea pe scurtătură…mai aveam două variante: pe la Moșicu prin grădină, sau pe ocolite, pe drumul cel mai lung. Dar aici era marea problemă. De cum treceam podul, cam la a treia casă pe stânga, pe păticul de la poartă, își făcea veacul, indiferent de timp, nea Ionică Croitoru ( când cosea la mașină, nu știu, căci veșnic el era la poartă), un om invalid, însoțit mereu de două cârje de lemn. De cum treceam podul și puneam ochii pe el, pasul mi se micșora și inima se făcea cât un purice, iar eu începeam să repet în gând răspunsurile la întrebările pe care cu siguranță mi le punea de fiecare dată, ca la punctul de vamă, în aceeași ordine, de parcă le-ar fi avut scrise pe hârtie. Eu…politicoasă….tocănită la cap continuu să respect pe cei mari ziceam:  
 
-Bună ziua!  
 
-Să trăiești, fata tati! A cui ești tu?  
 
-A lu Gogu, al Veti lu Chiadârlă.  
 
-Aha, ăla care lucrează cu Stelică al meu, la C.F.R.!  
 
-Și pă măta cum o cheamă?  
 
-Luminița.  
 
-Și a cui e?  
 
-A Stănichii a lu Gogu lu Guțoiu.  
 
-A…ăla dă e acar la Fusea! Mai face el la cojoace?  
 
-Mai face.  
 
-Și căciuli?  
 
-Da.  
 
-Câți ani ai? …aici o mai schimbam din când în când, mai adăugam câte o lună!  
 
-Ce clasă ești, ai învățat și tu vreo poezie?....și atât așteptam, începeam să spun o poezie pe nerăsuflate, mereu aceeași să fiu sigură că o știu bine ,ca să nu greșesc , să pic Doamne ferește, examenul, și o luam la picior.  
 
Acum era acum! Aveam mai puțin de o sută de metri să mă hotărăsc pe unde să o iau. Aveam eu două picioare zdravene pe-atunci, nu distanța era problema, ci timpu, să ajung mai repede. Calea a mai potrivită, ar fi fost , pe la Moșicu, cum am zis, dar exista riscul să fie acasă și să mă întoarcă de la pârleaz înapoi, căci dincolo de el, trona legat pe-o sârmă bine ancorată în pământ pentru a se putea plimba, un dulău cât toate zilele și rău peste poate. Pentru a mă feri de pericolul de a da nas în nas cu el vreodată, îmi interzicea cu desăvârșire să o iau pe acolo. Mă întorcea să o iau pe drum , ca omu, zicea el. Numai că eu,,,omu…nu prea pricepeam, și tare mă amăram. Așadar oricum aș fi dat-o tot la Streajă ( la răscruce) ajungeam, mă lăsam la stânga, apoi pe o ulicioară, tot la stânga și ajungeam la ai mei, nu înainte de a mă abate în poiană, la puțul mare cu roată pentru a privi în el.  
 
Și uite așa, cum ne cum, pe unde pe ne unde, ajungeam eu până venea timpul să mă întorc.  
 
Important e că de fiecare dată plecam și cu sticla de lapte, și sătulă de joacă, de bălăceală la gârlă, de mâncare…și ce mai mâncare: ori pește prăjit cu mămăligă caldă,ori câte o ciorbă de țipar, ori cococi cu brănză, ori lapte bătut din tigvă, ori câte o coleșiță făcută la repezeală și…desert, mămăligă rece cu zahăr.  
 
A…și mai erau merele aromate din mărul de la poartă sub care se găsea mereu câte o pătură de tutun adus pentru înșirat.Și mai cu rugăminți, mai cu promisiuni, mai cu amenințări, înșiram și noi copiii….mai pe măduvă, mai pe lângă, mai prin vârf că…ziceau cei mari,vezi Doamne,că trebuie să ne învățăm cu greu.  
 
Care greu?.......Greu atunci?....nici pomeneală, …..să fi trăit ei acum…să fi văzut ce-nseamnă…..păi dacă era greu, îmi mai aduceam eu aminte cu atâta plăcere? Și….chiar de-a fost greu, mi-e dor de el…de greul acela …de vremurile și de oamenii aceea…mi-e dor de copilărie………ce e greu de înțeles?  
 
Referinţă Bibliografică:
AMINTIRI II / Flori Bungete : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2328, Anul VII, 16 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flori Bungete
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!