CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Amintiri >  




Autor: Flori Bungete         Ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017        Toate Articolele Autorului

AMINTIRI I
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
………Merg pe ,,drumul județean asfaltat” și-mi amintesc drumul acela plin de gropi și de pietre din copilăria mea pe care hurducăiau căruțele cu roți de lemn încinse cu șine, trase de cai , care mai de care mai arătoși , împodobiți cu cordele roșii și ciucuri de lână.  
 
Erau căruțe și cu roți de ,,tertecuță”, dar acelea erau, atunci, ca mașinile de ultimă generați din ziua de azi!  
 
Și mai trecea din când în când câte o basculantă, camionul colectivului și RATA, cursă regulată. După direcția în care mergea, potriveai ceasul...(.cel cu clopoțel din cutia cu geam de pe perete , special făcută ca să nu cadă când sună), câte un biciclist ( musai CFR-ist), și în rest.....copii, lipsiți de griji care se jucau alergata, țurca, clase (șotronul ), cartonase....jocuri importante, pentru care se opreau și mașinile de multe ori ca să nu îi deranjeze!  
 
A... și mai treceau rând pe rând, sau de multe ori se întâmpla să se prindă toți pe drum, țața Maria cu hârdăul , Neicuțu cu cobilița,tanti Viorica cu cele două găleți de apă smălțuite ( emailate) și cu flori pe deasupra, la puțu de la ,,Vulpea”, unde era și o troiță (o cruce mare de lemn, destul de solidă , acoperită, pe care o luam noi cu asalt și o cuceream ori de câte ori nu era țața Maria sau moș Niculae Tebeică acasă. Și o mai văd pe Bitina venind la adunat de zarzăre ,,la grădină”, trăgând după ea și vaca pe care o aducea la păscut. Altădată, m-aș fi ferit din calea ei, ca să nu mă vadă și să-mi dea vaca de lanț sau vreo găleată în mână și să fiu nevoită să mă fac părtașă la cea mai plictisitoare ,, meserie” din lume, atunci, ca și acum, adunatul zarzărelor de pe jos, din iarba deasă sau de printre ștoflecii de buruieni cosite. Acum, nu m-am mai ferit. Am lăsat-o să treacă pe lângă mine și am privit lung în urma ei….curios, nici nu m-a băgat în seamă. Măi să fie!......și pornesc la drum mai departe….. , privind lung în curțile vecinilor. Și în locul caselor arătoase și al gardurilor frumos aliniate, văd gardul șerpuit, cu șiplcile rare… din loc în loc lipsă….și căsuța cu prispă a Grafei și a lu” Chilibristu , și parcă …da chiar îi văd și pe ei, deoparte și de alta a ușii de la intrare, tainind, sau dând peste cap vreo cinzeacă de țuică…cumpărată în dator de la bunicul …că tare le mai plăcea! Peste drum, la fel ca și cealaltă, o căsuță ca din povești, a lu” Oncelică, case tipice satului românesc de altădată, cu ușa de la intrare înfundată, din scândură lată, bine încherbălată.  
 
……merg mai departe și văd oameni adunați duminica și în zile de sărbătoare la ,,Hora din poiană”la Nae Mateescu , văd și cișmeaua îngropată. de unde puteai să iei apă când presiunea era scăzută și nu curgea la cele de suprafață ....... și aici simt nevoia să fac o lămurire pentru cei care nu știu: pe vremea copilăriei mele,exista apă curentă , dar nu vreau să intru în detalii, m-aș pierde în explicații și aș intra în polemici, ceea ce nu-mi doresc!  
 
… mai văd, cu ochii minții și magazinul de la Cantoneru, și -l văd pe drum venind pe Sande a lu” Ogean cu nelipsita-i tobă, și pe Lionora cu coșul plin de ,,bombonate aromate”, îmbrăcată ca o…florăreasă…așa cum numai la București vedeam eu câteodată!  
 
. ....și o mai văd pe Constantina lu” Ogean, la care rămâneam cu gura căscată ascultându-i cântecele lăutărești , o adevărată Romica Puceanu de Produlești, întotdeauna îmbrăcată cu rochii de oraș, cu paiete și decolteuri adânci, unde se așezau ,,sutele” primite de la nea Vasile Coconașu, ori de câte ori susținea câte un recital numai și numai pentru el la MAT-ul din sat, iar de multe ori îl însoțea chiar și acasă, spre disperarea nevesti și bucuria noastră, a copiilor din vecini, care stăteam lipiți de ulucile gardului privind printre crăpături , când Genica, fisa, o fire mai autoritară nu ne primea în curte sau ne lua preferențial!  
 
Mă întorc ,mă opresc în poartă, dar nu intru. Măsor cu privirea șoseaua spre Broșteni și mă las din nou învăluită de amintiri. Văd curtea imensă , plină de iarbă și casa minusculă a Elizei, casa mare și impunătoare a lui Tudorel, și-a soției lui , Margareta, o familie provenită în sat prin nu știu ce împrejurări, …,nemți la origine ,al căror nume de familie era ,,Nainer” .Trec cu privirea peste pod și văd încă o casă mare, arătoasă, a lui nea Ionel, moraru,care făcea parte din aceeași familie, Nainer. ….Pe drum o văd pe ,,mamarea Veta” , desculță, cu fusta întoarsă pe dos peste cămașa albă cusută de mâna ei din pânză de casă și cu nelipsitu-i tulpan alb cu colțișori venind cu vreo sticlă de lapte și câteva ouă, poate de multe ori luate pe furiș, să mă tragă și să-mi descânte de brâncă….  
 
-îl mai văd pe Moșicu, venind cu nelipsitu-i toiag tras peste șale pe după mâini și cu flanelul lui de lână, ros de atâta purtat,… pe nea Marin Elefantu, un munte de om,…pe Miticuță Guțoiu care în drumul lui spre nea Tănase, frizerul, pe Baltă, făcea de fiecare dată și la dus, și la-ntors, popas la bunicul meu, Gogu, care îi era unul dintre copii…  
 
…. și mă văd pe mine trecând puntea pe Grivița,la tanti Vasilica după resturi de materiale din care făceam rochii la păpușile din plastic cumpărate de la tanti Maria de la magazin ......Doamne câți și câte îmi vin acum în minte!  
 
Oftez și intru în curte. Parcă nimic nu mai e cum era de dimineață! Văd casa cu prispă , cu tindă și odaie, văd celarul de lângă ea, văd lavița de sub măr, bicicleta ,,Tohan” a tatălui meu, evident CFR-ist,îl văd pe el trebăluind prin curte…. văd pârleazul dinspre bunici și câinele cel negru legat lângă el,îl trec și-l văd pe bunicul lucrând un cojoc sau vreo căciulă din blană de oaie, căci printre multe altele era și meșter cojocar…., mă uit peste gard și văd pe vecina Vasilica cum încingea tigaia de tuci cu trei picioare, în care făcea jumări din două ouă și o strachină de terci , jumări din care ....sătura mai mult sau mai puțin..... șapte inși ( unul dintre inși… fiind eu) . Era un fel de a mânca mămăligă prăjită cu mămăligă . Căci de fiecare dată, lângă cratița așezată în mijlocul mesei cu trei picioare, răsturna o mămăligă, care până sa iasă aburul din ea, se termina. Și ea și jumările, iar cratița nu se spăla niciodată! Nu de alta, dar cu nici un detergent de vase ( de care pe atunci nu era nici pomeneală), nu putea ieși mai lustruită decât de șapte mâini vrednice de a duce la gură!  
 
Doamne....ce vremuri! Ce puțin aveam și cât de multe regrete am azi! Poate e paradoxal, dar m-aș simți mult mai bogată sufletește și spiritual să am ce nu am, și să nu am ce am acum!  
 
Am întrat în casă, și abia atunci am realizat că pe bunica și pe maică-mea nu le văzusem printre amintiri. Ele erau ocupate, se uitau la televizor….făceau parte din prezent….…pe mine dorul mă copleșește….dorul de trecut….și.ce mai doare!  
 
Referinţă Bibliografică:
AMINTIRI I / Flori Bungete : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flori Bungete
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!