CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  




Autor: Florentino Himelbrand         Ediţia nr. 3014 din 02 aprilie 2019        Toate Articolele Autorului

Dr. Moscow în Japonia
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îngrijorare sau Dr. Moscow în Japonia?! 
  
SCHIȚĂ DE FICȚIUNE 
  
Cred că cititorii îl cunosc deja pe Dr. Moscow de profesie ginecolog, absolvent al Universității Carol Davila, specializat la Spitalul Filantropia, după care a „prins” o bursă și a făcut doctoratul în Franța la celebra Universitate Sorbona. 
  
Ulterior a plecat într-un frumos oraș transilvănean, capitală de județ, ca „operator principal”. 
  
Aici s-a acomodat mai ușor, era respectat și s-a căsătorit, dar neavând copii a hotărât să-și consacre timpul spre a deveni Profesor, titlu pe care l-a obținut ulterior petrecând anual câteva luni de studii la Universitatea Lomonosov și Institutul Superior de Științe Medicale al Federației Ruse. 
  
Revenind la prezent, în această perioadă el a hotărât să facă o excursie în Japonia; nu pentru a învăța limba și alfabetul ci pentru a participa la o serie de conferințe și sesiuni științifice pe teme medicale. 
  
Cu această ocazie a plecat de la Cluj în Germania spre a-și continua zborul la bordul unui puternic și ultramodern Airbus 380. 
  
Soția sa, doamna Perla a insistat să-l însoțească gândindu-se că gheișele pot fi un real pericol pentru un bărbat cu un apetit sexual ca al doctorului. 
  
Pentru cei ce nu-și amintesc vă reîmprospătez memoria că doamna Perla are o greutate aproape dublă față de cea corespunzătoare înălțimii sale. 
  
Ca de obicei ei zboară cu business class, în prețul celor două bilete fiind inclus și un posibil duș în avion. Da, unul singur deoarece acesta este un cadou al companiei aeriene. 
  
După o zi relativ agitată în care doctorul a plimbat-o prin mai multe muzee ale Frankfurt-ului, iată-i în avion unde Perla adoarme imediat. 
  
Plictisit și neavând ce face Doctorul încearcă să intre în vorbă cu stewardesa care vorbește bine engleza și germana, dar mai puțin franceza. După câteva încercări nereușite, profund nemulțumit de televiziunea oferită – de fapt el nici nu este mare amator de seriale și altele asemănătoare - hotărăște să citească ceva despre țara soarelui răsare. 
  
Japonia este o țară uimitoare în care tehnologia ultramodernă se combină cu tradițiile medievale și astfel, uneori, pentru un european lucrurile par complicate sau de prisos. 
  
Imediat după aterizarea avionului trec printr-un fel de tunel de cauciuc care conduce pasagerii la o poartă de dirijare. Aici este o cameră video și un ecran pe care este mesajul: „priviți spre sânii femeii” și imediat apare o femeie cu pieptul relativ dezgolit. Râzând doctorul se uită la ea, dar înainte de a-și face o impresie cât de cât imaginea dispare și în locul ei apare cuvântul „mulțumesc” – spre mirarea sa scris în românește. 
  
Imediat, de sub ecran apare un disk on key iar o voce sintetizată spune în românește: „Vă rugăm să accesați poarta 12”. 
  
Foarte mirați, doctorul și soția sa se îndreaptă spre această poartă unde observă bagajele lor așezate ordonat pe un cărucior. Întorcându-se spre Perla doctorul întreabă: 
  
- Totul bine și frumos, dar unde este mânerul? Ar fi posibil ca un astfel de serviciu să fi omis mânerul? 
  
Înainte ca Perla să deschidă gura căruțul începe să vorbească sintetizat românește: „Vă rugăm să introduceți în portul USB cardul primit și să aplicați degetul mare al mâinii drepte pe lectorul de amprente. 
  
Stupefiat execută mișcările apoi aude din nou „Mulțumesc; vă rog să mă urmați” și fără vreo altă avertizare căruțul începe să se miște autonom către ieșire. 
  
La ieșire se oprește lângă un taxi care imediat deschide port bagajul și iar aude „vă rugăm să transferați valizele în automobil. Dacă aveți nevoie de ajutor uman apăsați butonul roșu.” 
  
Pentru cei ce nu-și amintesc din scrierile mele anterioare, Doctorul are aproape 195 cm și un spate de Hercules astfel că această operațiune se desfășoară fără probleme. La sfârșit aude din nou vocea sintetizată „Vă rugăm să scoateți cardul din portul USB. În compartimentul doi veți găsi Celularul dumneavoastră pentru orice serviciu în Japonia. Vă mulțumim că ați călătorit cu Air Japan”. 
  
Uimiți doctorul și Perla urcă în automobil. Dar spre stupefacția lor lipsește șoferul. 
  
Pe un ecran apar cuvintele „Destinația călătoriei Hotel Hilton. Vă rugăm să confirmați. Pe întreg parcursul drumului, în cabina termostatată și presurizată se adaugă 15% oxigen. Dacă doriți alt procent alegeți din Meniu” 
  
Fără nici un zgomot automobilul electric pornește și pe întregul parcurs aud vocea unui „ghid sintetizat”. 
  
Odată cu sosirea la Hotel bagajele sunt preluate de un valet care le așază pe un cărucior autonom identic celui de la aeroport și astfel ajung la recepție unde predau pașapoartele. 
  
În continuare urmează căruțul cu bagaje care intră în ascensorul ultramodern, apoi iese la un anumit etaj, ajunge în fața ușii unei camere care se deschide singură, fără nici o comandă vizibilă și pătrund în camera rezervată lor. Aici căruțul basculează încetișor valizele pe covor, le urează „sejur plăcut” și pleacă. 
  
Doamna Perla, bucuroasă că a ajuns năvălește la toaletă unde rămâne timp îndelungat astfel că soțul o întrebă: 
  
- Draga mea, te simți bine? 
  
- Excelent! Aici este o toaletă specială, fără hârtie igienică aparentă. Se auto aranjează ergonomic conform posteriorului fiecăruia, are curățare automată cu un jet plăcut de apă caldă, apoi uscare rapidă și ușoară cu jet de aer cald. Ambele au temperatura reglabilă. Sunt o mulțime de programe pe care le încerc unul câte unul. 
  
Pe deplin edificat și cunoscându-și consoarta, Doctorul iese pe culoar și la capătul acestuia găsește o „toaletă publică sau de rezervă” unde își face nevoia bărbătește; adică stând în picioare, fără ajustări ale pisoarului. De fapt așa crede el întrucât acesta și-a reglat înălțimea automat după înălțimea doctorului încă înainte ca el să ajungă. Înălțimea este măsurată la intrare. 
  
Neavând răbdare ca jetul de aer cald să i-o usuce procedează ca-n copilărie; o scutură de două ori și o introduce înăuntru. 
  
La reîntoarcerea în cameră se întinde pe pat și simte cum acesta se autoreglează funcție de anatomia sa. Enervat se ridică și se așază în șezut privind ecranul tactil al noptierei de lângă. Frunzărind meniul ajunge la opțiunea „gheișă electronică” care-i deschide curiozitatea astfel că apăsă butonul virtual de pe ecran. 
  
De sub pat apare un braț metalic susținând o cutie specială cubică având o intrare pe care ochiul său de specialist format îl identifică imediat ca fiind o copie în gumă siliconică a organului sexual al unei femei. 
  
Pe ecran apare anunțul: „vă rugăm să selectați parametrii de participare pe care-i doriți la partea feminină” iar el privește butoanele virtuale de reglaj: conducătoare sau condusă, amplitudine, frecvență, umiditate, diametru, forța și direcția de apăsare etc. 
  
Enervat doctorul ridică telefonul și ajunge la centrală unde-i răspunde o plăcută voce feminină: 
  
- Cu ce vă pot ajuta? 
  
- Am impresia că aici la „gheișă” există un autoreglaj?! 
  
- Desigur! Penisul dumneavoastră a fost deja scanat, psiho-robotul a analizat înălțimea și greutatea dumneavoastră, felul cum călcați pe covor, lungimea pasului, greutatea lăsată pe fiecare picior, presiunea exercitată asupra clanțelor ușilor, direcția și forța cu care le-ați închis și s-au calculat parametrii optimali pentru „gheișa electronică” 
  
Simțind că fierbe, Doctorul îi spune: 
  
- Ai o voce plăcută. Poate ne-am întâlnii când ieși din tură? 
  
- Eu nu ies niciodată. Sunt programul „Centralistă 8.11” rulată pe un computer procesat I9. 
  
Doctorul simte că-i vine să înnebunească astfel că-și întreabă consoarta: 
  
- Iubit-o ești de o oră la toaletă. Ce faci? 
  
- Stau în cadă și mă bălăcesc în jacuzzi. Am reglat valurile și am comandat o cină „conform analizelor noastre” 
  
- Ce analize? 
  
- Vezi dacă tu nu citești instrucțiunile de folosire la nimic afară de medicamente! Tot ce facem la toaletă este cântărit și analizat analitic de un spectrometru cu radiații spre a ne optimiza mâncarea și băutura pe durata întregii șederi în Japonia. 
  
Închizând ochii doctorul și-o închipuie pe Yvonne – franțuzoaica „sa” din București unde mai calcă strâmb din când în când, apoi simte că cineva îl scutură de umăr. 
  
Deschide ochii și o vede pe soția sa Perla, dar în locul zâmbetului pe care-l aștepta aceasta este roșie de furie și-i spune: 
  
- Aici la Airbus nimeni nu s-a gândit că în avion pot fi și persoane agabaritice. Am vrut să folosesc bonusul de duș dar nu am reușit. Ușa de la intrarea în cabina de duș este prea îngustă pentru mine și oricât m-am străduit nu am reușit să intru. 
  
Du-te tu, iar la ieșire să-mi povestești totul căci sunt foarte curioasă ce senzații ai făcând duș la treisprezece kilometrii altitudine. 
  
Privind în jur doctorul înțelege că se află în avionul Airbus 380 și se îndreaptă spre cabina de duș pe care o stewardesă o re-pregătește „de la feminin la masculin”, iar el își spune „Bine că Perla n-a intrat. La căldură corpurile se dilată și poate ar fi fost mari probleme la ieșirea din cabină așteptând-o să-și revină la temperatura obișnuită” 
  
Între timp își amintește o interesantă carte pe care a citit-o în copilărie „Eu, robotul” scrisă de Isaac Asimov cunoscut publicului mai degrabă ca scriitor SF și prezentator al programelor de Știință populară decât ca profesor universitar de biochimie. 
  
Acolo era vorba de creiere pozitronice, iar automatele autonome programabile dotate cu inteligență artificială trebuiau să respecte cele trei legi de bază ale roboticii: 
  
1. Robotul n-are voie să pricinuiască vreun rău omului sau să îngăduie, prin 
  
neintervenție, să i se întâmple ceva unei ființe umane. 
  
2. Robotul trebuie să asculte poruncile omului, dar numai atunci când ele nu contrazic 
  
legea 1. 
  
3. Robotul trebuie să-și apere existența, dar numai atunci când grija de sine nu 
  
contrazice legea 1 sau legea 2. 
  
Doctorul se gândește: în 1950 Asimov a înțeles pericolul, dar astăzi există Drone – avioane autonome fără pilot programate să lanseze rachete asupra „inamicului uman”. Deci prima lege a fost abrogată cu peste patruzeci de ani înaintea estimării lui Asimov. 
  
Oare care va fii limita? Dar această limită există? Vom trăii sub dominația roboților? 
  
Deodată vede stewardesa lângă: 
  
- Domnule, cabina de duș este pregătită pentru utilizator masculin. 
  
Intrând doctorul nu se poate oprii să gândească: „sper că nu au scanere ca-n vis, dar mai știi ce informație se colectează și unde ajunge; poate înregistrată pe bandă magnetică în „cutia neagră” de culoare portocaliu roșiatic sau prin satelit în computerele cine știe cui? 
  
Mai bine mă bucur de duș ca apoi să am ce-i povestii Perlei. E destul de amărâtă săraca că la Airbus nu au luat în considerație ca utilizatori și persoane trupeșe. 
  
La întoarcerea în România voi reclama aceasta la Protecția Cumpărătorului din UE. 
  
Intre timp își amintește titlul unei piese de teatru - Nu trăiți cu frâna de suflet trasă. 
  
Până atunci scăldare plăcută!” 
  
Referinţă Bibliografică:
Dr. Moscow în Japonia / Florentino Himelbrand : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3014, Anul IX, 02 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Florentino Himelbrand : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentino Himelbrand
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!