CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Relatare >  




Autor: Florentina Savu         Ediţia nr. 3798 din 25 mai 2021        Toate Articolele Autorului

POVESTEA MAMEI
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
POVESTEA MAMEI
Florentina Savu  
  
A sosit vara...În casa cea mare și albă sună glasuri limpezi ca de clopoțel:
- A sosit vara! A sosit vara!
Trei copii ies în curtea cea mare, adumbrită de o boltă de viță-de-vie și de pomi fructiferi.
Păsărelele cântă, zboară de colo-colo ori se odihnesc la umbră. Vântul adie molcom, abia mișcând frunzele pomilor.
Privirile copiilor, o fetiță și doi băieței, sunt ca de aur. Soarele se oglindește în ochii lor și ei se hârjonesc râzând fericiți.
Mama lor îi cheamă și-i roagă să se așeze pe scăunelele cilindrice, de fapt niște butuci de lemn, la o masă mare, tot cilindrică, meșterită dintr-un copac bătrân care avusese dimensiuni considerabile.
Pe ea strălucește o față de masă albă, din damasc. Copiii se așază împrejur și mama îi servește cu dulceață de cireșe și cu câte un pahar cu apă rece.
- Oh, mămico, de ce este atât de frumos vara? De ce suntem noi atât de mulțumiți și fericiți?
- Mâncați dulceață, puii mamei și o să vă spun.
Lingurițele se avântară în farfurioarele din care, pline, erau duse iute la gură și savurate cu veselie. Băură la fel de repede apa rece, proaspăt scoasă de la fântâna din curte și așteptară cuminți povestea mamei.
- Hai, mămico, suntem gata!
- Ei bine, dragii mei, am să vă spun:
Cică au fost odată ca niciodată, într-un sat mic și sărac, o femeie și un bărbat. Amândoi erau nevoiași ca vai de ei, dar se iubeau foarte mult. S-au căsătorit și au avut împreună două fetițe. Tatăl însă era supărat că nevasta lui nu-i dăruise și un băiețel astfel că, iubirea de la început părea să cam pălească. Omul era tot timpul posomorât și abia își privea fetițele. Ele, bietele, cu ce erau vinovate? Cu ce era vinovată mama lor?
Cei doi soți au fost ajutați de mulți oameni din sat să-și construiască o casă nouă, mai luminoasă și mai încăpătoare decât cea veche.
Fata cea mare visa să devină scriitoare, însă visul nu i s-a împlinit fiindcă era lipsită de curaj și de încredere în forțele proprii. Scria doar pentru sufletul său, fără să fie văzută de cineva și asta doar așa, să-i treacă de urât.
În cele din urmă s-a căsătorit și în curând au apărut pe lume trei copii: o fetiță și doi băieței.
Aceasta a fost bucuria ei cea mai mare. S-a dedicat cu totul creșterii și educației lor. Dorea să le facă toate anotimpurile vieții mereu frumoase, așa cum este și această vară, care vă place atât de mult.
Să știți, dragii mamei, că vara și toate anotimpurile sunt frumoase pentru că unele mămici s-au luptat mult tocmai să le facă să fie frumoase.
- Tu ai suferit vreodată, mămico?, întrebă cu ochii luminoși fetița.
- Da, draga mamei, însă acum sunt atât de fericită și bogată! Voi sunteți fericirea și bogăția mea cea mai de preț.
- Și eu o să sufăr ca tine, mămico?, întrebă ea pe un ton îngrijorat.
- Nu, iubita mea! Tu nu vei suferi, am eu o baghetă fermecată și cu ajutorul ei voi alunga toate relele care ar încerca să vină peste voi.
- Putem să o vedem și noi?, o întrebară într-un glas cei doi băieței.
- Nu, copii! Bagheta aceea este ascunsă în sufletul meu. Când o să creșteți și eu nu o să mai fiu să vă apăr, o să v-o las vouă.
- Ce să facem numai cu o baghetă, mămico?, o întrebă îngrijorat din cale-afară cel mai mare dintre băieți.
- O va primi acela care va fi cel mai cuminte și mai înțelept dintre voi, dar și mai milos în același timp. Acela care o va primi va putea să-și ajute și sora, și fratele sau frații, să fie fericiți și apărați cu toții de rele, întotdeauna.
- Mami, toți o să fim deștepți, cuminți și miloși.
-În acest caz, o să vorbesc cu Moș Crăciun să aibă grijă și să vă aducă el la fiecare câte o baghetă fermecată.
- Da, așa mai merge, mămico! Să ne dea la toți trei ca tu să nu fii nevoită să ne-o dai pe-a ta și să rămâi tristă și nefericită, spuse dintr-o suflare fetița, sărind de gâtul mamei sale și sărutând-o cu foc.
Pe rând veniră și băieții. Cu lacrimi în ochi mama își strânse pruncii la piept.
- Mami, nu cumva ai lacrimi în ochi?
- Nu, dragii mei, doar mărgăritare! Da, mărgăritare...șopti ea emoționată.
Acum puteți zburda în voie, dragilor, însă aveți grijă cum vă comportați, ca să obțineți fiecare câte o baghetă fermecată, atunci când va sosi vremea.
- Să nu ai nicio grijă, mămico!
Fetița încă nu se mișcase de lângă mama sa.
- Hei, dar tu ce faci? Nu te duci la joacă?
- Mă dor mărgăritarele tale, mamă!
- Iubita mea, aceste lacrimi le-am numit mărgăritare pentru că sunt lacrimi de fericire. Un om plânge nu numai de durere ci și de bucurie.
-Adevărat?
- Da, iubito, adevărat! Doar știi că mama nu v-a mințit niciodată!
Atunci, pe obrajii bucălați ai fetiței străluci soarele.
- Așa te vreau, draga mamei! Acum, hai, du-te la joacă!
- Ce mult te iubesc, mămico!, îi stigă ea, alergând după frățiorii săi.
Gânditoare, mama strânse farfurioarele din care copiii mâncaseră dulceață, precum și paharele de apă. Își luă apoi un caiet și un stilou și începu să scrie.
Despre ce oare scria?
Despre anotimpuri? Despre copii? Despre minunile și durerile vieții? Cine poate ști?  
  
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA MAMEI / Florentina Savu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3798, Anul XI, 25 mai 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Florentina Savu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Savu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!