Dureri prescrise
Acesta-i drumul tău pe care
Veneai cu fiecare înserare,
Azi nu-mi mai pasă … e târziu
Si locul e atâta de pustiu...
Vedeam la orizont doi ochi de foc
Ce încercau în flăcări să cuprindă
O inimă ce nu ştia deloc
…să mintă!
Aş vrea să-nchei această carte-a vieţii
Cu primăvara care va veni,
Dar nu vreau frigul trist al dimineţii
Când oamenii mai uită a te pomeni...
Nu cred să mor învins de soartă
Deşi adesea i-am adus un blam
Acolo, nu mai bat din poartă-n poartă,
Tot căutând ceva ce doar visam sa am!
Te-aştept să treci prin poarta visurilor mele
Şi să întorci clepsidra pentru veşnicie,
Nu te-ntrista,aşa sunt visele adeseori rebele
Eu o să-ţi las din umbra mea ca teamă să nu-ţi fie...
Te-aştept cu valul ce se-aşeaza peste prund…
S-ţi iau cu mine chipul drag şi-atât de bland!
florentina craciun
6 sept.2016
