Să nu plângi!
Să nu laşi ochii tăi să plângă
Si sa nu-ntrebi unde-am plecat,
Fii curajos şi-n zori alungă
O lacrimă ce încă n-a secat!
Eu ştiu că încă vei mai plânge
Si primul pas va fi mai greu,
Te va durea, căderea frânge,
Chiar şi credinţa-n Dumnezeu!
Mă doare lacrima ce-ţi cade
Şi gânguritul tău ce cheamă
Iubirea, ce nu există-n toate,
Cum este-n sufletul de mamă!
Să te faci mare şi, de ţi-e greu
Tu sa te-asezi la pieptul meu,
Voi fi mereu acolo sus,
Şi-un zâmbet, de vom fi-mpreuna,
Acolo, ne va fi de-ajuns!
Florentina Crăciun
