CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Libertate >  





Dacă scuipi în sus, îţi cade în cap
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rochus Börner, în articolul său „Înăbuşirea faptelor inconveniente în fizică”, denunţă ştiinţa aflată în criză şi relatează despre o Nouă Inchiziţie (denumită de Robert Anton Wilson), care nu-i formată din cardinali şi popi, ci din editori şi recenzenţi, autorităţi proclamate „sceptice”, guverne, corporaţii, birocraţi la oficiile de patente, agenţii de finanţare a cercetărilor.  
  
Cei care se opun curentului principal în ştiinţă sunt la început ignoraţi, apoi ridiculizaţi, iar în final autorul atacat – scrie Börner. Revistele refuză să-l publice, conferinţele nu-i acceptă prezentările, colegii îl izolează. „Adevărul” este decis de autorităţi şi manuale pentru studenţi, nu de raţionament.  
  
În sec. XXI a crescut numărul anomaliilor demonstrate în fizică, biologie, psihologie; găsim o elită, mulţumită de sine, cu autoritate publică şi controlând ştiinţa (cercetări, reviste, edituri, sponsorizări); această elită beneficiază de privilegii pe care nu le merită (Robert G. Jahn).  
  
Noutăţile sunt întâmpinate cu rezistenţă (Henry H. Bauer):  
  
  • abia la sfârşitul sec XX acupunctura a fost acceptată ca având efecte analgezice;
  • fiinţa umană poate sesiza şi câmpuri magnetice, nu doar electrice;
  • ştiinţa e la îndemâna industriei, guvernului, a birocraţilor de la Academiile Naţionale, National Science Foundation, National Institute for Health.
Sunt oameni de ştiinţă care n-au voie să se realizeze, pe când alţii sunt împinşi în faţă de cercurile de interese. Dacă un renegat îndrăzneşte să se facă auzit cu cercetarea sa, autorităţile în ştiinţă sar asupra lui acuzându-l de eroare.  
  
Când Stanley Pons şi Martin Fleischman au anunţat în martie 1989 fuziunea la rece, laboratoare vestite americane (Caltech, MIT, Yale / Brookhaven) au raportat rezultate negative.  
  
Cercetătorii în fuziunea la cald s-au opus finanţării fuziunii la rece, care şi-n prezent se află în umbră... etichetată (bad science!) ştiinţă proastă.  
  
Oamenii de ştiinţă care nu abandonează direcţiile experimentale renegate riscă să-şi piardă slujbele.  
  
În cadrul reacţiilor nucleare, transmutarea de elemente grele a prof. John Bockris a fost privită ca alchimie medievală, iar Bockris ostracizat. Transmutare înseamnă formarea unui element din altul, fie în mod natural prin descompunere radioactivă, ori artificial prin bombardament radioactiv cu particule sau radiaţie electromagnetică.  
  
Izolarea şi renegarea prof. Bockris de către colegii săi de la Universitatea U&M din College Station, Texas, mărturisea soţia lui, Lilli, a fost mai dureroasă decât anii petrecuţi în Viena sub ocupaţie nazistă. Dar unor profesori din Departamentul de Chimie le era teamă că descoperirea lui să nu fie cândva demonstrată şi recunoscută, depăşindu-i pe ei.  
  
Conform lui Rochus Börner, din al cărui articol continui să conspectez, teoria specială a relativităţii nu se alică la nimic în universul fizic din cauza câmpurilor gravitaţionale. Încorporarea gravităţii şi a acceleraţiei în această teorie a dat naştere la teoria generală a relativităţii, dar gravitatea este privită nu ca forţă, ci ca o curbură a spaţiului-timp cauzată de masă, iar scutul de gravitate nu este acceptat.  
  
Prin 1920, după relatările lui John E. Chappell jr. răposatul director al National Philosophy Alliance, confesate de un fost doctorand despre conducătorul său de doctorat, a critica la vremea aceea teoria relativităţii lui Einstein era sinonim cu antisemitismul. Universităţile din California epurau toţi criticii relativităţii pentru a obţine sponsorizări maxime la agenţii. Cei care, însă, refuzau să-şi retragă criticile, li se cerea să-şi dea demisia, iar în caz contrar erau daţi afară pe motiv calomnios de antisemitism.  
  
Conform lui John Farell, numai faptul de a încerca să critici relativitatea lui Einstein a devenit o erezie ştiinţifică de cel mai înalt grad, iar instituţiile de fizică denigrează pe îndrăzneţi ca nesănătoşi mintali ori suferind de psihoză.  
  
Desigur, au existat destui oportunişti intelectuali care îmbrăţişau relativitatea în mod necondiţionat (David L. Goodstein, Isaac Asimov, Clifford Will).  
  
Ronald Hatch a propus în 1995 o alternativă la teoria specială şi generală a relativităţii, Modified Lorentz Ether Gange Theory (MLET), deoarece teoria generală a relativităţii (TGR) nu poate justifica unele anomalii astronomice şi produce puncte singulare (găurile negre).  
  
Relativiştii, adaugă Börner, au rescris istoria relativităţii. Toate cărţile de fizică povestesc cum experimentul Michelson-Morley ar fi demonstrat ne-existenţa eterului (1887). Însă Dayton C. Miller a contra-argumentat că experimentul M-M trebuie făcut la altitudine şi cu cât mai puţină materie alături pentru a detecta eterul (1933), deoarece este posibil ca eterul să fie tras şi rotit în acelaşi sens cu pământul, deci neserizat. Într-o staţie orbitală ar fi indicat (M. Psimopoulos şi T. Theocharis). Dispozitivul care produce şi studiază interferenţe optice, acustice ori de unde radio se numeşte interferometru.  
  
Ernest W. Silvertootl (1986) a construit un interferometru care a detectat eterul şi faptul că Pământul se roteşte cu 378 km/s către constelaţia Leo.  
  
Al doilea postulat al lui Einstein, afirmând că viteza luminii este constantă în spaţiu este infirmat de Bryan G. Wallace (1961) prin experimentele sale de contact interplanetar radar cu planeta Venus.  
  
NASA foloseşte pentru navigaţia interplanetară ecuaţii din teoria MLET, nu din teoria specială a relativităţii (TSR) susţine Ronald Hatch.  
  
Gravitatea cuantică violează principiile TSR (H. Müller, S. Hermann, C. Braxmaier, S. Schiller).  
  
Nemţii pregătesc un satelit OPTIS care să testeze, printre altele, isotropia şi constanţa vitezei luminii. Isotropia înseamnă ne-dependenţa de direcţie.  
  
Un alt postulat einsteinian contrazis de specialişti este cel al vitezei luminii ca fiind maximală în univers. W.A. Rodrigues jr., J.E. Maiorino, J.Y. Lu, E. Capelas de Oliveira au construit soluţii formale supraluminale la ecuaţii Maxwell.  
  
F.S. (mă autocitez!) a propus o ipoteză superluminală şi de construire de viteze pe particule complementare.  
  
Van Flandern consideră că forţa gravitaţională se exercită aproape instantaneu (deci cu viteză mai mare decât cea a luminii). Se presupune şi existenţa unor semnale instantanee.  
  
Conservarea energiei (în orice sistem energia totală este constantă) formează o altă axiomă a teoriei relativităţii, datorită căreia şi folosind relaţia lui Einstein m = E / c2 rezultă şi conservarea masei.  
  
Se pare că aceste principii ale conservării energiei şi masei sunt invalidate în fizica cuantică (D.L. Hotson).  
  
Big Bang, teoria formării universului, care-i bazată pe TGR, este de asemenea contestată din cauza predicţiilor incorecte asupra abundenţei elementului de lumină şi a temperaturii fondului de microunde (T.Van Flandern), precum şi a expansiunii Hubble – despre care astronomul Halton Arp afirma că-i o plăsmuire (din care motiv a fost concediat de la Observatorul din Palomar şi Las Campanas (SUA), dar a primit „azil ştiinţific” (!) la Institutul Max Planck de Astrofizică din Germania.  
  
Analog, rusul Eugene Podkletnov ar fi observat că într-un sistem fizic închis, energia folosită scade transformându-se în căldură ce nu poate fi recuperată. Dar şi această lege este sub tirul specialiştilor.  
  
Există preconcepţia printre fizicieni şi nefizicieni că „ştiinţa s-a sfârşit” (J.Horgan, 1997) şi că n-ar mai fi mare lucru de descoperit...  
  
Dacă în România eram disident politic, iată-mă în America disident ştiinţific! Nu m-aşteptam. Într-o dimineaţă m-am trezit într-un grup de fizicieni (deşi eu n-am scris decât vreo 3-4 articole scurte de fizică, dar le-am postat pe site-ul de la CERN, de unde mi-au luat e-mail – ul fizicienii disidenţi), deci iar cu pată pe obraz – persona non-grata!  
  
 
  
Câteva citate pertinente, culmea, din religie:  
  
„Nu crede nimic, nu contează unde ai citit sau cine a spus, nu contează nici dacă eu am spus, ci dacă este de acord cu judecata şi simţul tău comun.” (Buddha)  
  
Şi mai ales:  
  
„E ironic că, în chiar domeniul în care Ştiinţa se proclama superioară Teologiei, de exemplu în eliminarea dogmei şi în garantarea libertăţii absolute a criticii – poziţiile s-au inversat acum.  
  
Ştiinţa nu va tolera critici ale teoriei speciale a relativităţii, pe când Teologia vorbeşte despre moartea lui Dumnezeu, creştinism fără religie, ş.a.m.d.” (Herbert Dingle, „Ştiinţa la răscruce” – 1972)  
  
 
  
Referitor la disidenţi, în orice domeniu, există zicala românească: „dacă scuipi în sus, îţi cade în cap!”  
  
Referinţă Bibliografică:
Dacă scuipi în sus, îţi cade în cap / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3464, Anul X, 25 iunie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!