CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Constiinta >  





Un om… periculos
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am descoperit, în anul 2002, 4 (patru) dosare la adresa mea întocmite de către Securitatea din Craiova, totalizând circa 880 pagini! Eram, aşadar, un om „periculos” pentru unii...  
  
Prin intermediul unui prieten din Bucureşti, căruia i-am dat o procură să mă reprezinte, am obţinut fotocopii după toate foile, plătind 4.400 lei vechi pe pagină.  
  
Cele patru dosare le-am adunat într-un volum:  
  
  
Fusesem botezat „Savu” de către Securitate, iar ofiţerii care scriau rapoarte despre mine mă apelau în acest fel.  
  
Erau anumite zile când mă urmăreau pas cu pas, mă pozau (am găsit fotografiile la dosar!) şi descriau la fiecare oră unde am fost – deşi eu nu mi-am dat seama niciodată! [Când i-am povestit scriitorului Ion Soare din Rm. Vâlcea, acesta a replicat râzând: Păi... aveam Securitate, nu glumă!]  
  
Dosarele abundă în rapoarte seci la adresa mea, unele repetate. Cei care intrau în contact cu mine erau şi ei imediat luaţi sub lupă de către Securitatea din oraşul lor.  
  
Dar am citit şi multe aserţiuni false la adresa mea: de pildă că aş fi avut maşină Dacia (eu nu am posedat niciodată un vehicul în România, şi nici părinţii sau socrii mei), că aş fi deţinut 3000 $ în bancă rămaşi de când lucrasem ca profesor cooperant de matematică în Maroc unde predasem în franceză (1982-1984) [în realitate aveam doar a zecea parte din această sumă], etc.  
  
Aceste afirmaţii ar fi putut fi verificate foarte simplu, deoarece Securitatea avea acces la toate informaţiile oficiale, dovadă că existau destui informatori care nu îşi făceau „datoria” şi transmiteau date eronate!  
  
Destule scrisori mi-au fost confiscate, le-am găsit în dosare.  
  
Profesorul Nicolae Ivăşchescu, care scotea o revistă de matematică la care colaboram şi eu, „Caiet 32”, m-a avertizat odată, când ieşeam de la Poşta Centrală din Craiova: Vezi că eşti urmărit de Securitate... M-a trecut un fior atunci... aveam familie, un copil mic... Vroiam să fug, eram disperat să plec din ţară...  
  
Mă gândeam: ce curaj a avut să-mi spună...  
  
Plănuirea/pregătirea fugii a fost şi tragi-comică...  
  
- De pildă, mă antrenam cu Mitică Furtună, inginer la IUG, într-un lac de la marginea Craiovei. Mitică nici nu ştia, săracu’, să-noate; îşi confecţionase o vestă din vată artificială care îl ţinea la suprafaţă – ne gândeam să trecem Dunărea între Orşova şi Severin. Nevestelor le spuneam că ne ducem... la pescuit!  
  
Auzisem şi varianta de-a traversa un râu cu tubul de oxigen...  
  
- Cu Geonea, prieten din copilărie, care lucra în Bucureşti, am fost într-un loc unde veneau tirişti turci, ce treceau din România în Iugoslavia. Vroiam să plătim şoferului să ne ascundă în tir ca să trecem graniţa. Dar turcul ne-a refuzat, a spus ca grănicerii bagă câini să controleze încărcătura camionului.  
  
- Am fost şi la o Şcoală Franceză din Bucureşti şi am înmânat unui administrator francez un manuscris antitotalitar (trilogia „MetaIstorie”, compusă din piesele de teatru „O lume întoarsă pe dos”, „Formarea omului nou”, şi „Patria de animale”!) pentru a-l trimite unei edituri pariziene. N-am mai ştiut niciodată ce s-a întâmplat cu acest manuscris...  
  
Toate aceste tentative m-au condus la confecţionarea unui roman [în jur de 110 pagini scrise de mână; atunci era greu de făcut şi xeroxuri...], numit „Veşnica evadare”, pe care l-am dat unui verişor care lucra ca marinar pe Dunăre, Ilie Moraru, să-l treacă cu vaporul, iar din Austria să-l expedieze traducătoarei mele din Franţa, Chantal Signoret, care să-l păstreze până când voi fi putut eu emigra. Dar Ilie, de frică probabil, ar fi ars manuscrisul – după Revoluţie i-am cerut romanul de nenumărate ori, prin intermediul altor rude, dar mi s-a răspuns că: nu-l mai are...  
  
Printre rapoarte, am identificat şi pe cel al profesorului meu de franceză din liceu, D-l Traian Nica, ajuns apoi profesor la Universitatea din Craiova.  
  
Eram buni amici, ne destăinuiam unul altuia, eram nemulţumiţi. D-l Nica îmi tradusese un volum de poeme în limba franceză, care se publicase în Maroc: „Sentimente fabricate în laborator – Sentiments fabriqués en laboratoire” (1984).  
  
Am fost şocat, iar într-un interviu acordat scriitoarei Silvia Constantinescu din Stockholm pentru revista „Curierul românesc”, întâmplat la scurt timp după ce aflasem ştirea, am răbufnit [pentru că în acea perioadă Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj nu-mi dăduse post şi supravieţuiam din meditaţii particulare]; am răbufnit deoarece eu îi meditam fiica la matematică gratuit, în timp ce el, drept mulţumire (!), scria rapoarte despre mine la Securitate.  
  
Interviul a fost pus şi pe Internet, iar fiica lui a sărit, m-a ameninţat cu presa, a zis că nu se-aştepta de la mine... În fond, eu sunt cel care nu m-aşteptam de la D-l Nica... Dar presupun c-a fost constrâns de Securitate, fiindcă nu părea un om rău...  
  
După ce-am expediat fiicei sale o fotocopie a scrisorii olografe turnătoare a D-lui Nica... n-a mai răspuns...  
  
Între timp, D-l Nica a trecut în altă lume... Dumnezeul să-l ierte!  
  
Referinţă Bibliografică:
Un om… periculos / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3312, Anul X, 25 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!