CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Californication
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iunie 1992  
  
Mă simt mare, dat dracu’! Deja îmi auzeam bocănitul tocurilor de pantofi pe culoarul aeroporturilor internaţionale din Los Angeles, Paris... Cine mai era ca mine?!... Fostul ţăran!... Mă aflu într-o bună dispoziţie după supa de conopidă – mâncare mai uşoară, preparată de mama lui Lotzi...  
  
Ajuns la aeroportul din Phoenix, mă eliberez de bagaje chiar de la intrare, unde predau valiza verde cu haine, cumpărate noi, ca să epatez (!) în Europa, şi geanta albastră, cu manuscrise şi cărţi...  
  
Scriu în avion, la 8.000 de metri înălţime, discursul paradoxist pentru francezi. M-am tot lăsat de azi pe mâine şi-am rămas cu eseul neaşternut pe hârtie, dar cu ideile sedimentate... Viteza: 359 de mile nautice pe oră (1 milă marină = 1,852 km; deci, 664,868 km/h). Temperatura: 64 de grade Fahrenheit (17,8 grade Celsius; după formula de transformare C = 5(F – 32)/9). Podişuri despădurite. Deşert. Norii se văd ca valuri imense de zăpadă. Nişte râme suntem, într-adevăr, prin Univers! Îţi dai seama pe măsură ce iei altitudine. “Iar în lumea asta mare,/Noi, copii ai lumei mici,/Facem pe pământul nostru/Muşuroaie de furnici.” (Eminescu)  
  
 
  
Losangelezii n-au ţâră de timp!  
  
Am plecat din Phoenix la 9:45 şi am ajuns în Los Angeles la 11:10. Sunt aşteptat de Stelică Piteşteanu, coleg de suferinţă în lagărul turcesc, şi fiul doamnei Gina. Glumim, spunem bancuri: “Un negru vrea să devină alb şi devine. Se uită în oglindă:  
  
– Ooo, de cinci minute am devenit alb şi... am şi-nceput să urăsc negrii!”. (Rasism)  
  
Pragmatism extraordinar al californienilor dintr-o mare metropolă a lumii, unde-i omoară distanţele, n-au ţâră de timp! Să-i vezi dimineaţa-n maşină, grăbindu-se la serviciu: la stop, femeile se zgâiesc în oglindă, fardându-se repede, întrerupând, apoi rujându-se la celălalt stop; iar bărbaţii folosesc aparatul de ras pe neve, lungind bărbia, gâtul...  
  
În SUA, nu-ţi dă nimeni, trebuie să ştii să iei singur...  
  
Dacă pentru Arizona, 10 $/h erau acceptabili, în California nu-i mare lucru, fiindcă preţurile-s piperate (ca şi în zona New York-ului). Chiria unui apartament cu o cameră şi anexe, care pe mine mă costă 300 $ în Phoenix, pe Stelică îl ajunge la 500 $. Alimentele sunt mai ridicate cu vreo 10%...  
  
Circulaţia vehiculelor este mai trăsnită. Oftam:  
  
– Bă, Stelică, eu n-aş putea conduce în ritmul ăsta... infernal! Foarte aproape de maşina din faţă, schimbând benzile brusc...  
  
Aflu că Pali, emigrat din lagărul turcesc într-un orăşel din Noua Scoţie (Canada), n-a găsit serviciu nici după un an şi jumătate. A mai lucrat temporar, câte o lună, două (pe la sere?). În România fusese scenograf la teatru. A plecat în Ungaria, dar nici acolo nu i-a convenit ş.a.m.d. “Umaniştii/artiştii” exilaţi sunt morţi. Rar când răzbate vreunul. Pe continentul american, lumea nu se uită la artă nici cu dosul!...  
  
 
  
Celebrele plaje Malibu şi Zulibu – mizere şi strâmte!  
  
Seara, am mers la “Canoga Parc Bowling” cu prietenii lui Stelică: două maşini de români. Trebuia să ne descălţăm şi să luăm nişte cipici...  
  
Am vorbit la telefon cu Petre. Îi venise familia mai târziu (nevasta şi trei fetiţe), fiindcă Ambasada Americană încurcase actele. Cum se întâmplase şi cu dosarul lui Nea C...  
  
Am văzut Hollywood-ul, cu trotuarul pe care se inscripţionaseră numele “superstar”-urilor cinematografiei americane. Studiouri, studiouri. A fost şi Stelică la un concurs de selecţie, din curiozitate. Sexul frumos se-ngrămădea, visând la gloria celei de-a şaptea arte, noi Marlin-e Monroe, şi Greta-e Garbo. Ţopârlane de-ălea fandosite, că-ţi picau ochii-n gură.  
  
– Viaţă pe regizori, nenică!, zâmbea Stelică. Să le fi văzut cum mergeau, cum mişcau şoldurile... Colecţie de craci sexy. Tehnicienii filmau, luau adresele participanţilor şi stocau imaginile în arhive. Când aveau nevoie de vreun “caracter” anume, căutau portretele pe computer...  
  
Duminică am fost la ocean. Nebun să mă scald în Pacific (un record în palmaresul meu), fiindcă în Atlantic înotasem odată, când predam matematicile prin Maroc. Celebrele plaje de la Malibu şi Zulibu arătau mizere, strâmte, iar valurile murdare. Totuşi, am sărit în apă! Stelică şi doamna Gina mă fotografiau...  
  
 
  

Mititei la restaurantul românesc “Mignon”

Seara am fost la Restaurantul “Mignon”, românesc. Sâmbătă fusese închiriat pentru o nuntă cu miri români. Am comandat mititei. Pe estradă cânta o formaţie românească: Vali Bratu – orgă, Liviu Hrişcu – baterie, George Stavri – chitară, George Rotaru – solist vocal, din Făgăraş, venit după Revoluţie. Şi cine crezi că mă serveşte ca ospătar? Mitică Machedonu, campist din Istanbul! Stătuse numai o săptămână, două la bahaus. Ne-mprietenisem, jucam şah pe băncile din curtea lagărului. Apoi, el a fugit în Grecia, unde părinţii lui, tot în lagăr, primiseră acceptul pentru America. Şi tocmai când trecuseră hopul, ajunşi în “Lumea Nouă”, taică-su a murit de cancer...  
  
Apar, mai târziu, pe uşă: familia Manea (Ion şi Maria, “proprietarii” “Academiei Româno-Americane”, fiindcă de zece ani numai dumnealor conduc: la fiecare alegere se autopropun ca “unici” candidaţi – model comunist, au avut de la cine învăţa, nu-i aşa?), apoi, Leonid Mămăligă Arcade (vicepreşedinte, un avorton de om), şi Mihai Botez...  
  
 
  

La un congres al “American Romanian Academy”

Am apucat ultimele două zile din Congresul al XVII-lea al ARA (“American Romanian Academy”). Trimisesem prin poştă lui Constantin Corduneanu lucrarea mea de algebră “O funcţie numerică în teoria congruenţei”. N-am ajuns s-o prezint. Dar i-am cunoscut pe matematicieni, am schimbat adrese: Florin Diacu, pe care mi-l dădea exemplu Corduneanu în fiecare scrisoare, fiindcă în lagărul din Germania reuşise să-şi treacă doctoratul, în vreme ce eu prin Turcia tăiam frunze la câini (bine, dar nici nu-i compari pe nemţi cu turcii!), Radu Zaharopol, Todor Fabian şi, bineînţeles, tartorele nostru – Constantin Corduneanu. Întâlnirea se derula la Northridge State University. Aici, o expoziţie de carte românească (printre altele: “Mişcarea Literară Paradoxistă”, de C. M. Popa, critic literar intrat în manualul de literatura română; un volum de versuri pe care mi-l tradusesem în engleză...), desene ale copiilor din Târgu Mureş. Doi redactori de la “Clipa”, săptămânal politic, cu tiraj de 2.000 de exemplare, împărţeau gratuit publicaţia lor. Analog, Aristide Buhoiu cu “Universul” său.  
  
Au fost secţiuni în engleză şi în română. Am asistat la câteva mese rotunde. Tematica generală – “Ieşirea din izolare a României”. Trebuia să participe şi scriitorul Petru Popescu din Los Angeles pe subiectul “Limbajul şi realităţile Tranziţiei”, dar a fost înlocuit de Mihai Botez. Un eseu structurat, deştept, la obiect a ţinut romancierul Bujor Nedelcovici (homo politicus-religiosus-estheticus, complexul culturii de care “sufereau” activiştii de partid...), comparat cu alţii care vorbeau pentru a nu spune nimic! L-am abordat la sfârşit. Cumsecade. Spre deosebire de Mămăligă, care a fost respingător (n-a vrut să-mi dea numărul său de telefon din Paris: “S-a schimbat, s-a schimbat!...”). Bujor avea o nouă carte la Editura “Act-Sud” în Franţa.  
  
– Ce posibilităţi am să public vreun manuscris pe tărâm francofon?  
  
Nu mi-a dat nici o speranţă.  
  
– Scriitor? Asta nu-i o meserie!, mi-a rostit el...  
  
La “North College”, expoziţie de pictură şi sculptură românească: Ştefan Munteanu, Bogdan Dumitrică, Marina Crainic, Dinu Rădulescu (la faţa locului, am schimbat câteva idei privind pânzele sale), Ovidiu Lebejoară, Ion Bete Bănulescu, Maria Mioara Dimulescu, Dan Paul Cişmaş, Robert Bassler, Martin Varo, Petre şi Angela Balogh, Cristina Grant-Kodama (româncă măritată cu un japonez, zicea că se-nţeleg bine).  
  
 
  

Buhoiu critică “înţigănirea” limbii române

M-am uitat în programul comunicărilor: toţi profesori, scriitori, de la Universitatea X, Universitatea Y, pastori, studenţi... Numai eu, un terchea-berchea: în dreptul numelui meu adăugasem “(Phoenix Arizona)”, adică un oarecine. Compania nu-mi permite să-i folosesc numele, de pildă: ing. Fl... Sm..., Honeywell, Inc. Nu ştiu de ce! Ar fi sunat mai tare în ochii novicilor. Dar mulţi profesori aveau un statut de “suplinitori”, ca pe la noi, sau jumătăţi de normă, probleme cu restructurări de catedre, reducerea fondurilor alocate învăţământului de către guvern, nesiguranţa posturilor... Cred că eu, ca inginer, câştigasem mai mulţi bani decât domniile unora cu titluri!...  
  
Un aromân din sală a pus întrebarea privind unirea tuturor macedonenilor din Iugoslavia, Bulgaria, Grecia şi Albania într-un singur stat, dar perversul de reprezentant american, Ernest M. Latham jr., s-a eschivat. Aceeaşi reacţie în dilema republică sau monarhie în România. Buhoiu acuza pe Octavian Paler, Răzvan Teodorescu de “înţigănirea” limbii române după Revoluţie...  
  
Ioana Ieronim, poetă, ataşat cultural la Ambasada Română din Washington, părea interesată într-o colaborare literară cu mine (dacă n-o fi reacţionat doar din complezenţă!)...  
  
 
  

Artişti români în “Elei”

Gata să mă rătăcesc în “Elei” (L. A., cum prescurtează americanii numele oraşului Los Angeles), supermetropola de pe Coasta de Vest, însă m-a dus cu maşina Mircea Crainic, arhitect în Elveţia de doisprezece ani, dar necetăţean...  
  
Nu am fost la banchetul ARA. Corina Chiriac şi Florin Piersic s-au dat în spectacol la marele hotel “Hilton” – firma i se vede şi din avion, la aterizare pe Aeroportul LAX. Cu 50 $ eu aş fi mâncat o săptămână întreagă...  
  
Florin Piersic se dă şi pe lângă Hollywood, visează la o nemurire universală (cea românească nu-i ajunge!)...  
  
Corina Chiriac este administrator la un complex de apartamente (din mare vedetă de muzică uşoară la Bucureşti). N-am idee ce urmăreşte să învârtă. Mai cântă, uneori, la restaurantul românesc...  
  
Referinţă Bibliografică:
Californication / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3296, Anul X, 09 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!