CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





La Universitatea Berkeley, cu Lotfi Zadeh
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Milioane de dolari pentru matematica aplicată!

Duminică, 14.12.2003. Dimineața, ne-am strâns acasă la dr. Masoud Nikravesh, director adjunct la “Berkeley Initiative in Soft Computing” (BISC), centru de cercetări pentru programe de calculator din cadrul Universității Berkeley. El locuiește în El Cerrito, la două stații de BART (metroul sanfranciscan) de Berkeley.  
  
Numele orașului vine de la cel al filozofului și episcopului irlandez George Berkeley (1685-1753), promotorul filozofiei numite “berkeleianism”, care consideră că obiectele fizice există în mintea lui Dumnezeu ca idei, iar în mintea oamenilor ca percepții. Există și un element chimic numit “berkelium”, descoperit (printre alții) de Glenn T. Seaborg.  
  
Masoud este iranian, și am întâlnit destui musulmani la conferință. Am ajuns primul, iar la scurt timp – Mohammad Khoshnevisan și Saeid Nahavandi din Australia. Mohammad are gânduri mari: cică să facem un Centru Trans-Pacific de Cercetări în Soft Computing Berkeley-Australia (cu Universitatea Deakin din Melbourne, unde este șef de departament Saeid). Tipii de la Catedrele de Computere, Robotică, Cibernetică, Inginerie se joacă cu milioanele de dolari obținute prin granturi (credite nerambursabile) acordate de guverne sau de fundații industriale pentru cercetări, în vreme ce pentru matematică pură sau alte domenii neaplicabile în practică (ca să nu mai vorbim de cele umaniste!), sponsorilzările sunt minore. Saeid, de exemplu, are pe mâna sa vreo 6.000.000 $ AUS (circa 4,2 milioane $ SUA)!  
  

Conversații anglo-franco-spaniole!

Fay, soția lui Lotfi Zadeh (celebrul matematician, părintele mulțimii fuzzy și al logicii fuzzy), foarte nostimă, îmi spune că a fost în România, la Tușnad, pentru tratament balnear. Și apoi, continuă chiar pe limba noastră: “Nu mai știu românește. Am uitat tot!”. Vorbim în franceză.  
  
Întâlnesc o familie de alegerieni cu studii în Franța, la Lyon, Souad Souafi-Bensafi și Moustafa Bensafi. Souad face un postdoctorat la Berkeley.  
  
Analog, Martine De Cock, venită din Belgia, de la Universitatea Gent, Flandra. Cum aud că este belgiancă, o iau pe franțuzește, dar flamanzii de acolo nu apreciază această limbă și mi-a răspuns în engleză. Ea îl cunoaște pe Chris Cornelis, de la aceeași universitate, cu care sunt în corespondență frecventă privind conferințele de logică fuzzy intuiționistă și mulțimi fuzzy intuiționiste (inițiate de bulgarul Krassimir Atanassov). În Belgia, există o frontieră lingvistică între francofoni și flamanzi.  
  
Pe Sergio Guadarrama l-am ochit după nume că este spaniol.  
  
- Yo soy de la Romania y comprendo un pocito Espanol!  
  
Sergio zâmbea (probabil de accentul meu):  
  
- Muy bien!  
  
Este asistent la Universitea Tehnică din Madrid; și-a luat doctoratul cu profesorul Enric Trillas din Grupul Fuzzy.  
  
Învăț spaniolă din mers, n-am timp să mă ocup în mod special, cu excepția semestrului din toamna anului 2002, când am urmat la UNM (“University of New Mexico”) un curs elementar de spaniolă. Sunt atâția mexicani în jurul meu în New Mexico, încât mereu întreb: “Como se dice en Espanol a esta?” (Cum se spune în spaniola la asta?). Și așa mai învăț câte un cuvânt.  
  

Neutrosofie în engleză și în chineză!

În programul conferinței citisem și alte nume românești: Mihaela Ulieru (de la Universitatea din Calgary, Canada, care-a venit cu fiul ei de 17 ani, George), Constantin Negoiță (din New York, autor al romanului “Pullback”, pe care mi-l expediase prin poștă în urma unor schimburi de cărți) și Mihail Popescu. Pe ultimii doi nu i-am întâlnit.  
  
Am distribuit cartea “Fuzzy Cognitive Maps and Neutrosophic Cognitive Maps” (la care sunt coautor cu profesoara indiană W. B. Vasantha Kandasamy, de la Institutul Indian de Tehnologie din Madras) pe la diverși profi din cele patru colțuri ale lumii: în primul rând, părintelui logicii și mulțimii fuzzy, Lotfi A. Zadeh, apoi lui Masoud Nikravesh (adjunctul său), japonezului Tohomiro Takagi, englezului Robert John, belgiencei Martine De Cock, algeriencei Souad Souafi-Bensafi, spaniolului Sergio Guadarrama. Iar cartea mea de logică neutrosofică “A Unifying Field in Logics: Neutrosophic Logic. / Neutrosophy, Neutrosophic Set, Neutrosophic Probability” (Un domeniu unificator al logicilor: logica neutrosofică. / Neutrosofia, mulțimea neutrosofică, probabilitatea neutrosofică), tradusă în limba chineză (dialectul mandarin) de către profesorul Feng Liu de la Universitatea Xi’an din R. P. Chineză, am donat-o lui Vincent S. M. Tseng, de la Universitatea Națională Chang Kung din Taiwan și lui Yanqing Zhang (chinez de la Universitatea de Stat Georgia, SUA). Amândoi au fost mirați când au văzut că le înmânez exemplare chiar în limba chineză (cu caractere simplificate):  
  
- Și cine a scris-o?, întreabă Yanqing, lângă care tocmai nimerisem în sală.  
  
- Eu, dar a tradus-o un prieten din China, pentru că are legătură cu buddhismul (logica contradicțiilor “yin-yang”, daoism) și extinde logica fuzzy.  
  

Golf de pamplezir

12 inși am fost să jucăm golf. M-am dus mai mult de pamplezir. A costat 75$. Sute de mingi albe pe gazonul verde: văzut de la distanță, parcă ninsese! Cum n-am mai jucat golf decât cu băieții mei în Tucson, i-am replicat lui Masoud că eu practic un “fuzzy golf” (golf vag), pentru că tot era conferința cu aplicațiile logicii fuzzy!  
  
Un instructor ne arăta cum să ținem “club”-ul (tacul) și cum să lovim mingea. Eu iau bâta și lovesc mingea cât pot de tare, precum ciobanul, ca s-o bag într-o gaură. Golful e un sport pentru leneși...  
  

Conversație cu părintele noțiunilor fuzzy

Am avut onoarea să schimb mai multe idei cu profesorul Lotfi A. Zadeh, părintele “mulțimii fuzzy” (în urma unui articol celebru, publicat în anul 1965) și al “logicii fuzzy”. Câte obstacole și câte neînțelegeri a întâmpinat la început! Câte critici la adresa lui, din partea unor matematicieni renumiți la acea vreme (dar mai puțin renumiți astăzi!). Zadeh s-a născut în 1921 la Baku, în Azerbaijan. Vorbește și rusește. Tatăl său era ziarist azer, venit din Iran, iar mama, medic, era rusoaică. Când Lotfi avea zece ani, datorită foametei care a urmat colectivizării agriculturii începute de Stalin, familia Zadeh a plecat în Iran. În 1942, Lotfi Zadeh a absolvit Universitatea din Teheran (inginer electrician). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a plecat în SUA, unde și-a luat masteratul la Institutul de Tehnologie Massachusetts (1946) și doctoratul la Universitatea Columbia, New York (1949). Din 1959 a predat la Berkeley, întâi la Facultatea de Inginerie Electrică, apoi la cea de Știința Calculatoarelor. Acum este directorul BISC.  
  
Faima sa este mondială și mai multe popoare își dispută originea sa. “Problema reală nu este dacă sunt american, rus, iranian, azer sau orice altceva! Am fost format de toate aceste popoare și culturi și mă simt foarte confortabil printre toate acestea”, a replicat părintele logicii vagi (fuzzy). El este membru al 13 societăți internaționale de profil și Doctor Honoris Causa al 14 universități celebre din întreaga lume. Noi, românii, ne mândrim cu faptul că Lotfi Zadeh a acceptat în 2003 acest titlu și din partea unei universități din țara noastră - “Aurel Vlaicu” din Arad, precum și cu faptul că printre cele 12 Comitete Consultative ale unora dintre cele mai prestigioase instituții matematice din lume, cărora Zadeh le este membru, figurează și “Centrul de Învățământ și de Cercetare asupra Sistemelor Fuzzy și Inteligenței Artificiale” din Iași!  
  
Am discutat despre logica fuzzy intuiționistă (de care este apropiată logica neutrosofică) și schimbarea denumirii acesteia, deoarece atributul “intuiționistă” amintește de logica intuiționistă fără a avea nici o legătură cu aceasta. Zadeh propusese în septembrie 2003, la Conferința EUSFLAT din Germania, denumirea “A-fuzzy logic” (Logica fuzzy A), unde “A” înseamnă “Atanassov”.  
  
Am abordat și “Exemplul Zadeh” în cadrul Teoriei Dempster-Shafer asupra incertitudinii, exemplu care contrazice aplicarea acestei teorii în cazul când gradul de conflict între sursele de informații este ridicat. Lotfi Zadeh era la curent cu fuziunea informației în cadrul Teoriei Dezert-Smarandache prezentată la conferința internațională din Cairns, Australia, în iulie 2003, și mi-a solicitat să-i expediez mai multe articole din “Proceedings” (volum în care sunt publicate comunicările de la o sesiune științifică). A fost de acord să scrie o prefață la cartea pe care o editez împreună cu Jean Dezert de la ONERA Paris (Centrul Național de Cercetări Spațiale)...  
  
(În 24.12.2003, răspunzându-mi printr-un e-mail de mulțumire pentru trimiterea pozelor digitale făcute de mine la această întâlnire, Zadeh mi-a scris: “A fost o mare plăcere să vă întâlnesc și să am prilejul de a schimba opinii asupra unor probleme de interes reciproc. Am fost impresionat de activitatea dumneavoastră. Vă rog să păstrăm legătura.”!)  
  

Amintiri din lagărul turcesc

Cu Adam Gaweda am stat mai mult. Venit din Polonia, își luase doctoratul la Universitatea Louisville, din Kentucky, se căsătorise cu o americancă și rămăsese aici. Nu mai avea probleme cu viza! Polonezul închiriase o mașină și ne-am plimbat prin Berkeley. Apoi, m-am cazat la același hotel, “Durant”, chiar lângă campus, la prețul de 134 $/noapte!  
  
I-am povestit că în lagărul de refugiați politici din Turcia am cunoscut mulți polonezi, am și stat în cameră cu unii.  
  
“Ia moviem po polsku” (Eu vorbesc poloneza)... Adam mă privește surprins... Învățasem tot felul de cuvinte urâte: “kurva”, “macz”... Adam râde. Asta era viața din lagăr, unde eram ultimii oameni, părăsiți de soartă...  
  
Printre organizatorii conferinței se afla și Sema Alptekin, profesoară la “California Polytechnic State University”, San Luis Obispo (lângă Los Angeles), de origine turcă. Îi îndrug c-am făcut doi ani de lagăr în Istanbul și în Ankara, în așteptarea vizei americane. “Ben yabanci. Ben istiorum bir tane ekmek.” (Eu sunt străin. Vreau o bucată de pâine.), îi dau eu exemplu de turceasca mea.  
  
- Dar ce limbă nu știi?, mă-ntreabă ea admirativ.  
  
- Engleza!, îi răspund eu pontos.  
  
Majoritatea participanților la conferință vorbea engleză cu accent, deci nu mă simțeam complexat...  
  

“Sunt mare: am 10 cărți în Biblioteca Universității Berkeley!”

Luni, 15.12.2003. Am prezentat lucrarea “Logica fuzzy, logica neutrosofică și aplicații”. Am insistat asupra deosebirilor dintre logica fuzzy intuiționistă și logica neutrosofică. Aplicațiile acesteia în finanțe aparțineau lui M. Khoshnevisan. Articolul era în “PowerPoint”, cu animații ale titlurilor.  
  
Dintre celelalte comunicări, m-a impresionat una despre roboți, a lui Mo Jamshidi, director la Centrul de Control Autonom Ingineresc din Albuquerque. Într-un film a arătat cum un robot detectează și mută singur (neteleghidat) un obiect dintr-o poziție într-alta...  
  
În biblioteca U. C. Berkeley am găsit zece cărți de-ale mele, plus “Estetica paradoxismului”, de Titu Popescu, tipărită la Editura “Offsetcolor” Râmnicu Vâlcea...  
  
Am luat masa la un restaurant tailandez de lângă campus, iar a doua zi, dis-de-dimineață, am tulit-o la aeroport...  
  
Referinţă Bibliografică:
La Universitatea Berkeley, cu Lotfi Zadeh / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2867, Anul VIII, 06 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!