CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Așteptând în Ushuaia. Din istoria Țării de Foc
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
18-19.12.2015 
  
La bar Ideal, comand Guiso de lentejas, deși n-am idee ce gust o să aibă. Și bere “Beagle” de Ushuaia, la țap. La televizor, un meci de fotbal între două echipe franceze (Nice vs. Montpellier). 
  
⁂ 
  
Micul dejun e inclus în prețul hostel-ului, dar după consumație trebuie să-ți speli vesela și să ștergi masa. Avem cafea, cacao, lapte, sucuri, pâine, unt și două feluri de gemuri. 
  
⁂ 
  
Întâlnesc mulți tineri din țări diferite care călătoresc și șase-șapte luni prin America de Sud. Dorm prin hostel-uri sau prin case speciale conform unei asociații făcute pe Internet, unde nu plătesc nimic sau efectuează ceva muncă pentru a-și acoperi cheltuielile. 
  
Am discutat cu un francez, care mi-a spus că a fost și cioban la oi prin Uruguay, că în Bolivia și Paraguay e foarte ieftin (la 5$ pe noapte dormitul), iar între orașe circulă cu autobuzul (nu cu avionul), că face autostopul și merge gratuit, că avionul de întoarcere la Paris l-a cumpărat cu o zi înainte pe Internet și l-a găsit mai ieftin (900 Euro) decât dacă-l rezerva cu 2-3 luni înainte. 
  
⁂ 
  
Marissa, patroana hostel-ului Torre al Sur, îmi zice că argentinienii nu țin banii în bancă, căci băncile nu-s sigure (apropo de marea criză financiară din 2001)… 
  
⁂ 
  
Istoria Țării de Foc. ¡Increíble! Muzeu pe strada San Martin, paralelă cu Maipú. 90 de personaje remarcabile (pozitive și negative). 
  
⁂ 
  
Vizitat mai întâi El Jardin Temático, fiindcă galeria se deschidea tocmai la 10:00. Apoi, magazinul alăturat de artizanat, “La Ultima Bita/Bienvenidos”. 
  
În galerie, manechinele, figurinele sunt atât de bine făcute, de ai impresia că sunt reale. Îți zici: uite, acum or să se miște ori vorbească! 
  
Ni se permite să facem fotografii fără bliț. 
  
⁂ 
  
Primul trib de indigeni, Shelknam (sau Ona, Onawo), care a locuit în teritoriul dintre lanțurile de munți și Isla Grande [Insula Mare], în Țara de Foc, se subîmparte în indigenii Parika, între Strâmtoarea Megellan și Rio Grande [Râul Mare], și indigenii Hershka (între Rio Grande și lanțurile de munți). 
  
⁂ 
  
Dialectele vorbite și stilurile lor de viață au fost puțin diferite. Erau nomazi și trăiau în corturi de 3-4 metri înălțime, precum indienii din America de Nord. Se deplasau numai pe picioare - în sensul că nu posedau cai sau alte mijloace de transport. 
  
Abandonau corturile și se mutau în alte locuri. Nu le distrugeau, fiindcă reveneau în ele. Se încuraja menținerea obedienței femeii față de bărbat. La maturitate, bărbatul trebuie să dea dovadă de bărbăție pentru a intra în viața adultă. Ceremonia de inițiere (Hain) putea fi violentă. Purtau măști și își vopseau pielea întregului corp. Femeile asistau la ceremonie. 
  
Toată viața lor se concentra în jurul prinderii de guanaco, mamifere mari, camelide, de la care, pe lângă haine, se folosea și pielea pentru sfori și la acoperirea corturilor. 
  
Din stomacul animalului făceau burduf de transportat lichide, din intestine - corzi de întins arcurile, iar tendoanele le utilizau pentru a lega vârful pietros de lemnul săgeții. Din oase confecționau unelte. Consumau măduva și carnea macră, iar grăsimea animalului producea energia necesară înfruntării climei ostile subantarctice. 
  
⁂ 
  
Alt trib de indigeni, denumit Haush, fiind de pe coasta Atlanticului de Sud, pe lângă arcuri și săgeți, foloseau și harpoane pentru prinderea animalelor marine, pescuiau și vânau lupi de mare din canoe. S-a estimat că tribul Haush era puțin numeros: în jur de vreo 500 de indigeni în urmă cu două secole, conform lui Thomas Bridges (1842–98), autorul cărții The Uttermost Part of the Earth [Cea mai îndepărtată parte a Pământului] (1948) și tatăl primilor albi născuți în Tierra del Fuego. 
  
⁂ 
  
Indigenii din Canalul Beagle și până la Cabo de Hornos se numeau Yámana (sau Yahgan, Yagán, Tequenica), fiind cei mai australi locuitori din lume, a căror existență poate fi atestată arheologic pentru mai mult de 10.000 de ani. Un semnificativ sit arheologic, datând din Megalitic, a fost investigat la Wulaia Bay. 
  
⁂ 
  
Yámana, locuind într-o zonă geografică muntoasă și ploioasă, aveau resurse puține pe uscat, dar resurse în apă: pești, numeroase balene, lupi de mare, păsări acvatice. 
  
Yámana erau buni navigatori. Foloseau canoele în lungime de 3 - 5,5 m, cu vâsle, pe care le construiau în timpul verii, între octombrie și februarie. Corturile lor, cu un diametru de 4-5 metri, aveau o formă conică. cu o cupolă în vârf. Alimentele cu multe calorii (grăsimile) erau necesare în zona subantarctică pentru energie. Cele fără multe calorii trebuiau să fie consumate în cantități mari. De exemplu, moluștele. De la păsări, pe lângă carne, foloseau penele și ouăle. Thomas Bridge a estimat că tribul Yámana număra circa 1000 de indivizi (bărbați, femei și copii). 
  
⁂ 
  
Între 1826-1830, vice-amiralul britanic Robert FitzRoy (1805 – 1865) pe vasul “HMS Beagle”, sub conducerea amiralului Phillip Parker King (1791 – 1856) a efectuat un studiu hidrografic al coastelor meridionale din America de Sud. FitzRoy a fost și guvernatorul coloniei Noua Zeelandă. 
  
La bordul vasului s-a urcat și un tânăr, Charles Darwin, nu prea cunoscut, fără alură științifică. După ce vizitează Insulele Galápagos, va elabora teoria selecției naturale (Teoria Evoluției). 
  
Căpitanul FitzRoy a luat la bordul navei “HMS Beagle” patru indigeni din Țara de Foc și i-a dus în Anglia. 
  
⁂ 
  
Primul avion care a aterizat la Ushuaia, la 3 decembrie 1928, numit ”Condorul din Plata”, a fost pilotat de germanul Gunther Plüschow, acompaniat de mecanicul său Ernest Dreblow. Dar, într-un zbor ulterior, aparatul s-a prăbușit lângă orașul El Calafate, în Argentina, și pilotul a decedat. 
  
⁂ 
  
În Museo Temático este prezentat și un inginer român-evreu, Julius Popper (1847-1893), născut la București, care a emigrat în Țara Focului atras de febra aurului, aur care ulterior s-a dovedit că nu există. 
  
Din librăria alăturată, am cumpărat cartea sa “Ora y Rarezas” [Aur și curiozități], retipărită de Editura Monte Olivia din Ushuaia în 2013 (110 pesosi). 
  
⁂ 
  
”Expediția Imperială Transantarctica”, între 1914-1917, a fost condusă de exploratorul anglo-irlandez Sir Ernest Shackleton (1874-1922). Când ambarcațiunea sa “Endurance” s-a blocat în gheața Mării Weddell, din Antarctica, el a ordonat echipajului său să abandoneze vasul și să se retragă. Temperatura era de -27°C, iar lumină nu aveau decât de la lună. 
  
Expediția poseda 60 de câini și 2 porci. 
  
Naufragiații consumau carne de focă și de pinguini, iar grăsimea de focă era folosită drept combustibil. 
  
Shackleton se hotărăște să continue călătoria până la Insulele Georgia de Sud, unde speră să găsească ajutor. Și-a ales vasul cel mai robust (dintre cele trei pe care le avea), împreună cu cinci marinari. 
  
Au navigat până la Insulele Elefante, de unde au fost salvați de un vas chillean, numit Yelcho. 
  
⁂ 
  
Descoperită de europeni de doar cinci secole, Țara de Foc are o istorie de peste 10.000 de ani, confirmată arheologic 
  
⁂ 
  
Primul european care descoperă Țara de Foc este Ferdinand Magellan (Fernão de Magalhães, c. 1480 – 1521), în 1520. A trecut prin strâmtoarea care azi îi poartă numele. 
  
Navigatorul Johannes Schöner, aka Johann Schönner, Johann Schoener, Jean Schönner, Joan Schoenerus (1477 –1547), în 1515, și harta desenată de Loop Home arătau posibilitatea unei conecții între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Corabia lui s-a numit Trinidad. 
  
⁂ 
  
Au trecut ulterior prin Strâmtoarea Magellan alți navigatori: Francis Drake, pirat, în 1576; Olivier Van Noort, olandez, în 1598; Pedro Sarmiento de Gamboa, spaniol, în 1584; Joris van Spilbergen, olandez, în 1614; Thomas Cavendish, englez, în 1786. 
  
⁂ 
  
Turul Țării de Foc, pe apă, este efectuat de Willem Cornelisz Schouten și Jacob le Maire, în 1616, cu nava maritimă “Eendracht”, care descoperă Peninsula Mitre, Isla d'Estados și renumitul Hoom Caap (Cap Horn). 
  
Furtunile pe mare, gheața și terenul ostil, frigul excesiv sunt obstacole de care se izbesc navigatorii. 
  
Frații Nodal navighează cu două caravele (caravel), în anul 1618. 
  
Jacques l'Hermite (c. 1582 – 1624), cunoscut și ca Jacques le Clerq, un comerciant olandez, se încumetă și el în areal, în anul 1624. În Golful Nassau, 14 dintre mateloții săi sunt uciși de aborigenii Yámana. 
  
Îl va urma alt olandez, Hendrik Broer, în anul 1642. 
  
⁂ 
  
Alte expediții în Țara de Foc sunt întreprinse de Beauchesne (1698), G. Anson (1740), J. Byron (1764) și James Cook (1769). 
  
Alexandro (Alessandro) Malaspina, un italian în slujba forțelor navale spaniole, navighează cu două corvete “Descubierta” și “Atrevida”, în scopul de a executa hărți maritime. 
  
⁂ 
  
Luis Piedrabuena (1833 – 1883) a consolidat suveranitatea Argentinei asupra sudului, atunci cvasi-nelocuit și neprotejat de stat. 
  
⁂ 
  
În 1884, canoniera ”Parana”, din cadrul Diviziei Expediționare a Atlanticului de Sud, sosește în Golful Ushuaia, unde întâlnește pe Thomas Bridge și pe misionarii săi anglicani. 
  
Ultimul pirat din Canalul Beagle, Pasculin Rispoli, a ajutat câțiva pușcăriași de la închisoarea Ushuaia să evadeze , printre care pe anarhistul Simón Radowitzky (n. Szymon Radowicki, în Ucrania, 1891, mort în México în 1956). 
  
Goeleta “Maria Auxiliadora”, aparținând congregației anglicane (începând cu anul 1892) naufragiază în anul 1898. 
  
⁂ 
  
Alte nave maritime care s-au aventurat în Țara Focului: “Duchess of Albany” (1893); “1 Mai” (1886), “Allen Gardiner” I, II și III (1854, 1874, 1885), “Romanche”; vasele familiei Beban și Cutter-ul “Garibaldi” (1896), goeletele “Negra” (1911), “Tomasito! (1913) și “Blanca” (1916). 
  
Referinţă Bibliografică:
Așteptând în Ushuaia. Din istoria Țării de Foc / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2567, Anul VIII, 10 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!