CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





CHEMAREA INDIEI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Decembrie 2004  
  
Drumul de la Gallup până la aeroport e ştrangulat, lângă Los Lunas, de un accident... un truck are cabina turtită, vreo 4-5 maşini de poliţie cu becurile semnalând, un elicopter învârtindu-se pe deasupra...  
  
Maşini puzderie, camioane pe 2-3 mile oprite... Începem să ne agităm... Pierdem avionul...  
  
De când cu teroriştii şi controalele astea nebune, trebuie să fii cu două ore înainte de plecare. Ne descalţă, îmi scot cureaua, ceasul, scurta şi trecem prin filtru.  
  
Aeroportul din L.A. a devenit neîncăpător. Puzderie de lume la zborul spre Hong Kong, înaintea noastră.  
  
Câta balenă de avion! Încap în el 300 de oameni.  
  
Avionul spre Seoul plin ochi.  
  
13 ½ ore de zbor Los Angeles – Seoul, wow! Chelnăriţele-s ca nişte păpuşele cu ochi oblici; sunt alese una şi una, parcă-s scoase din cutie.  
  
Rasa galbenă, scrie în biblie, va stăpâni lumea.  
  
Am vederea tulbure, roşie de nesomn.  
  
Cutreierăm jumătate de glob, de la est la vest (spre Indii). Încă 9 ore de la Seoul la Delhi. Avionul se umple de negricioşi.  
  
Un matematician român, Adrian Vasiu, din Cluj, s-a căsătorit cu o indiancă şi au o fetiţă care vorbeşte engleză şi hindi, dar nu şi română. Înainte de a face rezervarea pentru bilete, i-am cerut lui Adrian, acum cercetător la Universitatea din Arizona, informaţii despre India.  
  
În Delhi, ceaţă, dar călduţ. Aici nu e iarnă, iar vara (mai – iunie) e foarte cald.  
  
La aeroport ne-au aşteptat dr. Ajay Kumar Sharma şi fiul său cel mic Shubham.  
  
Ah, ce aglomeraţie pe străzi! Nu respectă benzile. Autobuze, van-uri mici, biciclete, motociclete, ricşe, auto-ricşe claie peste grămadă că mă mir cum nu se accidentează! Şoferii s-au obişnuit cu traficul. Dar eu n-aş putea conduce! Taximetristul pune muzică indiană la radio, ne mai înveselim. Trecem prin oraşul nou, apoi prin cel vechi.  
  
Ameţim, ne doare capul de atâta drum... Volanul maşinilor pe dreapta, circulaţia pe stânga; ca-n Anglia şi Australia.  
  
Tarabe multe, triciclete, cerşetori. Oraşul vechi seamănă cu Medina: străzi înguste, lume multă (în special bărbaţi, femeile cică stau acasă).  
  
Ajay ne duce la o nuntă indiană unde întâlnesc profesori de la Universitatea Delhi, dintre care dr. Vinod Tyasi lucrează în Teoria Numerelor. Îmi propune să ţin o prelegere.  
  
Localul nupţial are doi străjeri la intrare, cu halebarde ca-n castelele medievale, decor roşu. Femeile în rochii sari, bărbaţii la costume. Mireasa în roşu aprins. Doi-trei copii serveau cafele cappuccino pe tăvi, iar în altă cameră autoservirea cu bucate indiene.  
  
Primul templu hindus în care pătrundem: Hanuman Mandir. Ne descălţăm. Shubham cumpără o coroană de trandafiri roşii, înşiraţi pe aţă ca o salbă şi puşi într-un coşuleţ micuţ, împletit. Ne spălăm cu apă tămăduită, suntem miruiţi şi primim nişte bobiţe galbene (am crezut că-s de la vreun fruct exotic, când colo erau dulciuri preparate în casă – „mâncarea Domnului” mi s-a spus).  
  
Băiatul lui Ajay nu mai are numele de familie Sharma, ca şi tatăl său, ci Bhardwaj, luat după religie (Brahma).  
  
Ajay are un apartament dat de guvern. Lucrează ca bibliotecar la Colegiul Shyambe, care ţine de Universitatea din Delhi şi scoate revista „Bulletin of Pure and Applied Sciences”. La tomurile de matematică şi fizică am contribuit şi eu cu articole – aşa ne-am cunoscut.  
  
În casă are o căţea dalmaţiană cu patru căţei frumuşei şi jucăuşi (albi cu picăţele). Căţeaua „îmbrăcată” într-un cojocel pe spate să nu-i fie frig.  
  
Le spun de celebrul Raj Kapur şi filmele indiene savurate în România când eram copil, în Bălceşti-ul meu, „Vagabondul”, „O floare şi doi grădinari”. Încep să cânt, după ureche, versurile în hindi:  
  
Mira juta hai japani  
  
Yah patlun inglishtani  
  
Shar pai lal topi russi  
  
Phir bhi hai hindustani.  
  
Kavita, soţia lui Ajay, râde. La televizor un actor, Jaikis Roy, îmi aminteşte acele vremuri.  
  
Lakshmi este zeiţă hindusă cu opt mâini, călare pe tigru, fiecare mână simbolizând lupta, pacea etc.  
  
Noaptea se auzea un fluierat periodic pe străzi, cică de la gardieni.  
  
Şase inşi într-o ricşă mică. Maimuţe şi vaci pe străzi. Biciclete puzderie printre maşini. Există şi ricşe cu tracţiune... umană! În loc de cal, se înhamă un om, împinge proţapul ca un armăsar.  
  
Maşinile trec milimetric una pe lângă alta. Ah, bine că nu conduc eu!  
  
La bazarul Chandni Chowic învălmăşeală, îngusteţe, negustori. O coloratură balcanică ai crede! Numai bărbaţi pe străzi, foarte puţine femei.  
  
Prin Delhi trece fluviul Yamuna. Spălători de profesie, care spală rufele în râu şi le usucă pe iarbă ori pe garduri.  
  
Crematoriul Nigamboth Gihat (în religia hindusă morţii se ard).  
  
Camioane pline ochi cu oameni, stau lipiţi ca peştii. WC deschis pentru sexul masculin: un zid cu despărţituri, formând mici compartimente, unde bărbaţii urinează. Iar pe lângă ei, la câţiva centimetri, trec pietoni, autovehicule, ricşe...!  
  
Am întrebat dacă există WC-uri deschise şi pentru femei. Damele din taxi au început să râdă; femeile n-au aceeaşi poziţie...  
  
Mamă, ce aglomeraţie pe străzi! Bărbaţi legaţi la cap cu fulare şi basmale, parc-ar fi jumătate muieri.  
  
Vizităm Fortul Roşu, construit de Împăratul Shahjahan în 1639-1647, când a decis să mute capitala de la Agra la Delhi.  
  
Marii conducători moguli şi-au avut reşedinţa în Delhi (1763-1858). Aproape două secole a fost India sub ocupaţie britanică (1763-1947).  
  
Fortul, construit din stâncă roşie, marmură, mozaic a fost lăcaşul regilor, împăraţilor. Reginele aveau un palat aparte (Khas Mahal). Nu lipseau moscheile din fort. Delhi a fost capitala unui regat mare musulman între 1211-1556. Turcii au introdus islamul şi-au format un sultanat musulman la Delhi, în 1206.  
  
– Regele indian avea multe regine! mă informează Ajay.  
  
– Fericit om! glumesc eu.  
  
Veveriţe prin curtea fortului. Ultimul rege indian a fost Bahadur Shah Zafar. Imperiul Mogul a atins apogeul în timpul Împăratului Akbar. Din secolul al XVI-lea au pătruns europenii: englezii, francezii, portughezii, olandezii.  
  
Sub ocupaţie britanică, Fortul Roşu a fost parţial demolat.  
  
Am intrat apoi în Templul Sikh Guru Dwara. Spre deosebire de cele hinduse şi de moschei, unde doar ne descălţam, aici trebuia să ne scoatem şi şosetele, mergând desculţi.  
  
Punjab este un stat de câmpie în nordul Indiei, religia lor este sikhism. „Sikh” înseamnă învăţăcel, iar fondatorul acestei religii a fost Shri Guru Nanak Dev Ji (1469-1538), care a avut o viziune la Sultanpur de-a predica drumul spre iluminare şi zeitate. Unii consideră sikhismul o formă de hinduism respingând însă castele şi idolatria, ca o repurificare. Alţi istorici cred că sikhismul este un sincretism între mişcarea Bhakti (din hinduism) şi Sufi (din Islam).  
  
Bhakti înseamnă devoţiune unei singure zeităţi, iar Sufi(sm) o formă specială de misticism islamic. În acest caz sikhismul este un paradox religios fiindcă uneşte / împreună credinţe şi practici religioase opuse; hinduismul şi islamul.  
  
Primul templu Sikh a fost construit la Katarpur. Există cca. 200 astfel de temple şi 22,5 milioane pe glob (în majoritate în India şi America de Nord) de evlavioşi.  
  
Între 1538-1708 au urmat nouă guru: Angad Dev Ji, Amar Das Ji, Ram Das Ji, Arjun Dev Ji, Tegh Bahadur Ji, Harkrishan Ji, Har Rai Ji, Hargobind Ji, Goving Singh Ji; al 11-lea e considerat Textul Sfânt al celor zece guru (Shri Guru Granth Sahib Ji). Destui credincioşi Sikh-i consideră că religia lor este o revelaţie directă de la zeitate, nefiind derivată de la alte religii. Sikhismul este monoteist.  
  
Statul Punjab a fost fondat de Maharaja Ranjit Singh în 1801.  
  
Scopul aceste religii este de a crea o relaţie strânsă cu divinul, care nu are formă, ci multe nume (precum musulmanii care cred într-un Allah cu 99 de nume) şi care poate fi cunoscut prin meditaţie.  
  
Sikhiştii cred în samsara (ciclu repetitiv: naştere, viaţă, moarte), karma (totalitatea acţiunilor bune şi rele ale unei persoane, care determină soarta etapei următoare – aş zice eu cumva ca lanţurile Markov în probabilităţi) şi reîncarnare. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu.  
  
Reht Maryada este codul după care se conduc Sikhiştii şi conţine 27 de articole. Simbolul acestora se cheamă khanda. Privind portul lor, se aplică regula celor „5K”:  
  
• kesa – păr şi barbă lungi, niciodată tăiate:  
  
• kangah – pieptene;  
  
• kacha – pantaloni scurţi;  
  
• kara – brăţară de metal;  
  
• kirpan – pumnal ceremonial.  
  
Bărbaţii Sikh îşi acoperă capul cu turbane de culori variate. Un turban (judha) are forma rectangulară, de 5 m lungime şi aproape 1 yard (0,9144 m) lăţime care le înfăşoară părul prea lung. Aceste turbane îi disting din depărtare pe sikhişti de alţi credincioşi. În Arizona, după atacul din 11 septembrie 2001, un american a ucis un sikhist confundându-l cu un musulman.  
  
Sikhiştii conservatori pledează pentru şezutul pe podea (pentru egalitate), iar cei liberali (în nordul Americii) doresc folosirea scaunelor şi a meselor în temple.  
  
Urmează Muzeul de istorie din Delhi. Despre lupta pentru independenţă a indienilor sub ocupaţie britanică.  
  
Răscoala Chour-ilor (1767-1802), Bundela (1842), Răscoala lui Devan Veluthombi, Răscoala Jat-ilor (indieni din Kashmir, Punjab, Rajputana – 1809-1829), Bhil (1818-1831), Birsa Munda (1874-1902), Puşcaşii Bengalezi (1857), Revolta din Meerut (1857), Azimullah (1820-1857), Rani Lakshmi Bai (1835-1858).  
  
Primul război de eliberare al Indiei are loc în 1857. Namadhari Sikhs luptă pentru independenţă şi protecţia vacilor; este spânzurat în 1871. Executarea Kukaşilor în 1872.  
  
Mişcări de emancipare a femeii şi împotriva rigidităţii castelor.  
  
Scrisoarea de protest a lui Rabindranath Tagore în 1919.  
  
Ghandi, care a trăit mult în Africa de Sud, ia conducerea luptei cu Madanmohan Malviya – el promulgă non-violenţa şi desobedienţa faţă de legile engleze impuse indienilor. În 1930 se pronunţă împotriva taxei pe sare, cerută de ocupanţi – „Marea-i a noastră, sarea-i a noastră, de ce să plătim taxe?” [citat din memorie].  
  
Britanicii reprimau dur orice răscoală, spânzurau copii în public.  
  
Subhas Chandra Bose fondează Armata Naţională Indiană, care în 1944-1945 se războieşte cu ocupanţii.  
  
Anglia, slăbită de Hitler în cel de-al doilea Război Mondial, nu poate contracara rezistenţa indienilor.  
  
La 15 august 1947 India devine independentă. Primul ministru, Jawaharlal Nehru (1889-1964), instaurează Constituţia (1950), federalizează ţara pe baze lingvistice şi adoptă o politică externă de nealiniere.  
  
Referinţă Bibliografică:
CHEMAREA INDIEI / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2528, Anul VII, 02 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!