CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





BARCELONA BY BUS
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Noiembrie 2005  
  
Vizitat mult. Scris mult. Publicat mult. Am obosit, va trebui să fac o pauză...  
  
Cu autobuzul turistic
Seara, în Barcelona, puhoi de lume pe trotuare şi pe terase, zvon de veselie. Se aprind lumini pe alei, în stâlpii cu abajururi în formă de felinare.  
  
Turul Barcelonei cu autobuzul, 17 €. Ce bine e cu aceste companii de turism: te poţi da jos la orice staţie, vizitezi în jur, apoi te urci în autobuzul următor şi iar cobori unde vrei, cu acelaşi bilet!  
  
Nu găseam loc la etaj, unde aş fi fost în aer liber (autobuzul era decapotabil) – toţi turiştii voiau să fie sus, iar jos, mai nimeni.  
  
Palmieri se întindeau pe străzi. Oraşul e verde.  
  
Teatro Tivoli.  
  
Arhitectură Gaudí.  
  
Am văzut catalance cu tenul ciocolatiu, dar ochii verzi. Acest contrast le dădea un farmec anume.  
  
Călătoresc ca un occidental. La Equitativa (clădire cu apartamente de lux). Faţade artistice. (Scriu fugar, în goana maşinii).  
  
Hotel „Majestic”. Impresionantă, arhitectura mediteraneană: artistică, în forme rotunde. Construcţii din 1898, 1906-1912.  
  
Deutsche Bank. Banc Sabadell. Cabra de comerç (catalanii au „ç”, ca în franceză). Teatro Borràs.  
  
Cu ochii-n cer şi păru-n vânt... Din cauza curentului şi a zgomotului, nu auzeam vocea ghidului în megafon. El corte Inglés (Curtea Engleză).  
  
– Minunat, exclamase Jean Dezert, prietenul şi colaboratorul meu, cu bani comunitari poţi să târguieşti oriunde, fără să mai schimbi!  
  
Dar, puterea de cumpărare a occidentalilor europeni a scăzut după introducerea monedei euro.  
  
Multe, multe motociclete pe străzi (ca-n Italia).  
  
Parcul Industrial Spaniol, cu o inscripţie ca-n română: La Intrada Gratuita (Intrarea gratuită).  
  
Lângă mine, o bătrână din Anglia, unde vremea-i mohorâtă, ceaţă şi plouă des, se mutase la soarele mediteranean din sudul Barcelonei. Îmi spune că schimbă o liră sterlină la cursul de 1,5 €. Se retrăsese la pensie.  
  
Clădire luminoasă de sticlă Nunez i Navarro.  
  
Muzeul Naţional de Artă.  
  
Palau de Congressos de Barcelona (în catalană palau = palat).  
  
Institutul Botanic din Barcelona.  
  
Teren de rugby (deşi fotbalul e rege aici).  
  
Instituto Nacional d’ Educacio Fisico (nu e nevoie de traducere, spaniola e o română rotunjită, cu „o” la sfârşit!).  
  
Frumos, doamne! Peste tot e agreabil, dacă ai bani (plus timp şi sănătate). Pentru un pensionar, litoralul mediteranean ar fi ideal. Clima excelentă.  
  
Port Olimpic, construit pentru Jocurile Olimpice din 1992, cu stadion şi apartamente pentru atleţi şi alţi competitori, 700 de compartimente, cazinou formează un adevărat cartier al oraşului.  
  
Căscat cum sunt uneori, scoţând mâna din buzunar, mi-a zburat vântul biletul de autobuz turistic! A trebuit să cumpăr altul, când m-am urcat din nou în acest bus turistic..  
  
Circuitul Barcelonei
Sunt trei companii care oferă tururi turistice, numite după culoarea autobuzului: ruta albastră, ruta roşie şi ruta verde.  
  
Cactuşi, palmieri, plante exotice. Mi-aminteau de Aleea principală cu palmieri din Fès, Maroc, unde fusesem profesor de matematică, în perioada 1982-1984.  
  
Ghidul din noul autobuz turistic în care m-am urcat vorbeşte şi în limba franceză.  
  
Trecem printr-un tunel scurt.  
  
Pe urmă, portul comercial, al doilea ca importanţă în Marea Mediterană, care oferă excursii cu vaporul în Insulele Baleare, teritoriu autonom al Spaniei, format din patru insule principale, Majorca, Minorca, Ibiza şi Formentera, cu o populaţie de peste 800.000 de locuitori, a cărei principală resursă este turismul.  
  
Există şi un teleferic care leagă oraşul cu Parcul Monjuic şi cu staţia de metrou Parallel.  
  
Monumentul lui Columb.  
  
Muzeul Naval.  
  
Acvariul (cel mai mare acvariu din Europa).  
  
Un rac mare sculptură.  
  
Roy Lichtenstein, din arta pop, deviat ca stil spre benzile desenate, este prezent cu o sculptură.  
  
Muzeul de Istorie al Catalunyei.  
  
Tarabe pe jos, vânzători ambulanţi, multe iahturi în port.  
  
Scriu pe module în carnet, din mers. Acasă le asamblez, verific date, completez.  
  
Plaje, oameni dezbrăcaţi în noiembrie.  
  
Din nou în autobuzul turistic. Ghidul ăsta vorbeşte germană.  
  
El Centre de la Vila (Centrul oraşului, în catalană).  
  
Avinguda. Avenida = bulevard, în catalană şi în spaniolă.  
  
Picturi murale prin oraş.  
  
Muzeul „Picasso” (partea de început a creaţiei celui mai mare pictor al secolului al XX-lea).  
  
Centrul Naţional de Informare Geografică.  
  
Borsa = plasă; sierpe = şarpe.  
  
– De unde-ai învăţat spaniolă?  
  
– De la mexicanii de prin America, din auzite. Vorbesc după ureche!  
  
Mi-era foame, şi-am coborât din autobuz la o piaţă. Am luat un ceai cald de mentă şi dulciuri îmbibate în miere (am plătit 2 euro), ca de Ramadam, stăteam la o masă de aluminiu cu încrustări în stil islamic, să-mi amintesc de vremurile bune din Maroc, când eram profesor cooperant.  
  
În loc să zic comprar, adică a cumpăra, spuneam, pagar = a primi şi nu mă înţelegeam cu un tip.  
  
Yo quiero comprar la musica de Cataluña.  
  
Lângă Catedrala Santa Maria, un tip făcea jonglerii cu mingi.  
  
Am cerut o răcoritoare locală. N-aveau. Numai americane! Peste tot, pe unde-am fost în lume, mare influenţă americană.  
  
Nu putusem încărca bateria aparatului digital foto din cauză că prizele erau plate. Am cumpărat un aparat mic, de şapte euro, nerefolosibil.  
  
Cocina = bucătărie (noi zicem cocină la locuinţa pentru porci!); carniseria = magazinul care vinde carne (ce zicere!)  
  
Litera „d” din spaniolă este înlocuită în catalană cu litera „t”: salud = salut; universidad = universitat. Apoi, „ñ” (se citeşte „ni”) este înlocuit cu „ny”: Cataluña = Catalunya. Terminaţia „es” se înlocuieşte cu „s”: concertes = concerts; Dolores = Dolors (nume feminin). Iar terminaţia „ción” devine „ció”: atención = atenció.  
  
Patisseria. Bomboneria.  
  
O firmă numită „Fuste”, care înseamnă „lemn”!  
  
Barcelona este oraşul lui Gaudí şi Miró.  
  
Nişte case cu faţade înflorate, colorate de crezi că sunt catedrale sau muzee de artă.  
  
„Detectives Privados”. Uite, domn’e, ce firme! Ca-n filme cu Kojak şi cu Mannix. (Aveam un pisic la Bălceşti, care se născuse tocmai în vremea acelor seriale TV şi i-am pus numele „Mannix”.)  
  
La Rotonda. (Avem şi noi în Craiova un restaurant „Rotonda”.)  
  
Am cumpărat două discuri cu muzică spaniolă şi catalană. Întrebasem şi de casete pentru radiocasetofonul din maşină. Patronul s-a uitat la mine rânjind. Casetele-s vechi, de pe vremea dinozaurilor!  
  
– ¿Para regalo?  
  
– Ce-nseamnă regalo?  
  
Nu ştiam.  
  
Casieriţa mi-arată o cutiuţă veche, cu fundiţă.  
  
– A-ha, probabil „cadou”!  
  
Mi-a plăcut La Puerta de los Sueños, dar toată muzica spaniolă contemporană imită stilul american. Curios că-n caseta discului erau tipărite şi textele cântecelor.  
  
Museu – Monastir de Petralbes, construit în anul 1336.  
  
Facultats de Química i Fisica.  
  
Enginyeria Industrial.  
  
Un tramvai.  
  
Facultat de Farmácia.  
  
În sfârşit, stadionul FC Barcelona, cu 100.000 de locuri, cel mai mare din Europa şi al treilea din lume, după „Maracana” (din Brazilia) şi „Azteca” (din Mexic). Aici au jucat celebrii români Hagi şi Gică Popescu. Ce super-viaţă pe ei!  
  
Pe lenjeria de corp, scris „Intimissimi”!  
  
Jean Dezert, prietenul şi colaboratorul meu francez, cu care am susţinut expunerea despre „Teoria Dezert-Smarandache” la conferinţa ştiinţifică din Barcelona, mă mustră: de ce scriu eu jurnalul în română şi nu în engleză, ca să înţeleagă şi el?  
  
Are dreptate, dar nu mă pot opri din această inerţie!...  
  
E grozavă ideea autobuzului turistic pentru turul oraşului: cobori unde vrei, vizitezi ce vrei, apoi continui călătoria astfel – cu acelaşi bilet călătoreşti o zi întreagă!  
  
Dimineaţa băusem café con leche (cafea cu lapte). Când eram mic, mama mă lăsa singur acasă, că se ducea la serviciu, îmi făceam cacao cu lapte, dumicam pâine şi-mi plăcea, că era dulce.  
  
Arhitectul care-a schimbat faţa Barcelonei
Antoni Gaudí (1852-1926) este arhitectul care-a schimbat faţa Barcelonei în epoca revoluţiei industriale, când ţăranii emigrau de la sate la oraşe. Societatea era în plin dinamism. Gaudí, despre care am scris pe larg în episodul cu Templul „Sfânta Familie”, dar asupra căruia revin cu unele amănunte biografice, datorită influenţei sale asupra arhitecturii Barcelonei, a studiat la Şcoala de Arte (1873), transformată în 1875 în Facultate de Arhitectură a Universităţii din Barcelona, pe care-a absolvit-o în anul 1878. A trebuit să lucreze, pentru a-şi finanţa studiile. Fratele său doctor (Francesc) şi mama sa (Antonia Cornet i Betran) au murit în 1876, iar sora lui, Rosa, în 1878, a cărei fiică, Rosita, va locui cu unchiul ei şi cu bunicul dinspre mamă.  
  
Gaudí a început prin design-uri de lămpi stradale şi de chioşcuri. Colaborează la revista „La Reinaxensa”, cu o recenzie despre expoziţia de arte industriale din oraş (1881). A decorat interioare de biserici şi de capele. Suporterii şi denigratorii lui încep să se manifeste în perioada 1888-1890. Are o perioadă de eclectism în pictură. Este un fin observator al naturii şi un mare introspectiv.  
  
Modernismul catalan atinge apogeul cu Enric Sagnier (1858-1931), Josep Domènech i Estapà (1858-1917), Pere Falqués i Urpí (1850-1916), Bonaventura Bassegoda i Amigó (1862-1940), César Martinell i Branet (1888-1973), Josep Maria Jujol (1879-1949).  
  
Gaudí a construit clădiri şi grădini publice: Casa Calvet (1898-1900), în stil neobaroc; Casa Batlló (1904-1906), monolitică; Villa Bellesguard (1900-1905); Parcul Güell (1900-1914). A modelat Catedrala Palma de Mallorca (1903-1914).  
  
Structurile sale au formă complexă, viu colorată, ca nişte castele. Împodobite, înzorzonate. A făcut şi mobilier pentru apartamente. A studiat şi ceramica în 1887, cu arhitectul Domènech i Montaner.  
  
Cea mai valoroasă operă a sa este Catedrala „Sagrada Família”, de care s-a ocupat în perioada 1883-1926, rămasă neterminată la moartea sa, deteriorată în timpul Războiului Civil Spaniol; construirea a fost reluată şi se estimează că va fi terminată în circa 20 de ani, deoarece finanţarea ei este prin subscripţie publică. În anul 1925, Gaudí s-a mutat într-o locuinţă lângă „Sagrada Família”, căreia i se dedicase, participând chiar şi la colecte publice stradale. A murit în 1926, după ce a fost lovit de un tramvai.  
  
Foto: Piața Regală din Barcelona, noiembrie 2005  
  
Referinţă Bibliografică:
BARCELONA BY BUS / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2523, Anul VII, 27 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!