CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Spre Barcelona
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Octombrie-Noiembrie 2005  
  
M-am dat peste cap în câteva zile ca să merg la o nouă conferinţă ştiinţifică internaţională, de data aceasta la Barcelona. A cincea într-un an... Se pare c-am luat-o razna!  
  
Mai rămăsese vreo săptămână. Am completat formularul în Excell pentru sponsorizare din partea universităţii mele (Universitatea „New Mexico” Gallup, statul New Mexico, SUA). Dr. Bruce Gjeltema, preşedintele Comitetului de finanţare a participărilor la sesiuni şi conferinţe ştiinţifice, a trimis e-mail membrilor Comitetului, care au aprobat rapid cererea mea (nu era timp de prea multe discuţii).  
  
Jean Dezert, colaboratorul meu din Franţa, îmi scrisese să vin. În programul postconferinţei figura un seminar de trei ore dedicat Teoriei Dezert-Smarandache. Era vorba de conferinţa „Sensor Fusion Europe” (Fuziunea Senzorilor, Europa), organizată de Compania „Marcus Evans” (producţie militară) la Hotelul „Avenida Palace” din Barcelona, Spania. Când m-am uitat în programul conferinţei şi am văzut cine asistă, m-am înfierbântat imediat şi am dat din coate să particip: reprezentanţi guvernamentali, oficiali militari, industriaşi (oho, de-am prinde un contract de cercetare de zeci-sute de mii de dolari!...), directori de agenţii de spionaj (mamă, Doamne, uneori mi-ar fi plăcut să fiu spion, să ştiu secrete!...).  
  
Bine că m-am reprofilat de la matematică pură (teoria numerelor, structuri algebrice, geometrie neeuclidiană) la cibernetică, inginerie, bioinformatică, aeronautică şi „militărie” (aplicaţii ştiinţifice în domeniul militar). Teoria numerelor era ca o joacă în cifre, precum un copil în nisip. La ce folosea? Puţin la criptografie.  
  
Dar ştiinţa aplicată se caută, se plăteşte, este de actualitate. Nici nu mai sunt numit „matematician”, ci „scientist” (om de ştiinţă, cercetător ştiinţific) şi mă bucur. Trebuia să mă fi deşteptat mai de tânăr şi s-o fi dat pe importanţa practică – prea am fost un idealist! Viaţa occidentală m-a trezit la realitate.  
  
Mai mult, fizicienii dr. Larissa Borissova şi Dmitri Rabounski, din Moscova, m-au incitat spre cercetarea nucleară şi spre mecanica cuantică. Am şi publicat/editat cărţi şi articole în aceste domenii ale fizicii.  
  
Vickie Olson mi-a adus pe 26 octombrie nişte broşuri şi am „aplicat” (am completat şi trimis nişte formulare de cereri) pentru grant-uri militare la Forţele Aeriene şi la Forţele Navale Americane. La unul dintre ele, termenul de trimitere a formularului era 1 noiembrie, aşa că m-am grăbit. Eu, care am fost paralel cu disciplina cazonă („Armata e frumoasă s-o priveşti, nu s-o faci!”), iar cele 9 luni de serviciu militar la o unitate militară din Medgidia, judeţul Constanţa, au fost pentru mine oribile (număram zilele: „AMR” 72... Au Mai Rămas 72 de zile... scriau soldaţii prin latrine), eu, căruia nu i-a plăcut armata, s-ajung să lucrez pentru Armată! Dacă m-acceptă, primesc 1.450 $ pe săptămână (în afara salariului de la universitate, care-mi merge în continuare!) şi va trebui să lucrez 8-10 săptămâni în vara anului 2006 într-o bază militară. Mai predasem matematica la o bază aeriană din Tucson, în anul 1997. Intram cu permis special.  
  
Zborul inspiraţiei şi inspiraţia-n zbor!
Shada Berechid, Joanne Bradley, Chip Heflin (organizatori ai conferinţei din Barcelona) mi-au scris că voi fi scutit de plătirea taxei de înregistrare la conferinţă – 1.800 de euro (atât de mult, n-am mai întâlnit la nici o conferinţă!).  
  
Pe 2 noiembrie, de dimineaţă la drum. Pe-autostrăzile astea est-vest, când mă duc de la Gallup, unde locuiesc, la aeroportul din Albuquerque, am soarele în faţă. Seara, când mă-ntorc, am soarele tot în faţă. Îmi bate-n ochi, e greu de condus maşina. Apărătoarea de la parbriz (parasolarul) nu face mare brânză... (Trebuie dat soarele în judecată!)  
  
Tot drumul m-am gândit la contraexemplul lui Smets la Teoria Dezert-Smarandache (DSmT). Mi se părea falacios.  
  
Cu caietul pe genunchi, notez în fugă, să nu uit, expresii, acţiuni de urmat, idei care-mi fulgeră prin minte. Am şi un carneţel de buzunar şi aşa mi se nasc memoriile de călătorie.  
  
Pe autostrada I 25 Sud, ieşirea 223, accident: un autovehicul tamponat, cu fundul turtit...  
  
În avionul de Atlanta, pentru a viziona un film, ni se cere 2,50 $ pentru cască, altfel, te uiţi la ecran şi nu auzi sonorul – ca dracu’! Până nu demult, era gratuit, dar acum trebuie să plătim, pentru petrol, cică!... Deşi America a intrat în Irak, benzina s-a scumpit; totul apasă pe umărul cetăţeanului obişnuit.  
  
Se pare c-am rezolvat problema lui Philippe Smets, cu taxiuri, care ne-o imputa. După o simplă diagramă Venn, Jean Dezert a venit cu ideea de specificitate a elementelor, iar eu am definit o funcţie în acest sens, iar acum adaptăm formula de combinare hibridă. Meditând mai mult în avion (tot n-am altceva de făcut!), mi-a fulgerat gândul să înlocuiesc mulţimile prin forma lor cea mai specifică – o simplă îmbunătăţire a sumantului S2. Jean se va bucura când îi voi spune asta în Barcelona. Aştepta aseară să termin şi să-i transmit prin e-mail, dar ieri am predat toată dimineaţa, pe urmă, la bancă, apoi, am făcut bagajul, iar seara... lipsa mea de inspiraţie. Va aduce laptop-ul şi vom actualiza prezentarea joi-seara, chiar în Barcelona.  
  
Vorbesc Spanglish (spangleză! – spaniolă amestecată cu engleză) cu vecinul de scaun (16 G) în avionul spre Madrid. Mă forţez să vorbesc, să leg cuvinte în spaniolă, să învăţ cuvinte noi.  
  
Madridul este cu şase ore înaintea Atlantei. E negură afară.  
  
Spaniolul de lângă mine zice că vrea să doarmă, fiindcă mâine dimineaţă se duce la serviciu – lucrează pentru un banco privato (o bancă privată).  
  
Completez formularul în patru limbi „Carta International de Embarque/Desembarque”: spaniolă, engleză, franceză şi... arabă! Deci, arabii încep să joace un rol mondial?  
  
Mi-am luat cu mine e-mail-urile lui Jean, articolul lui Smets „Analysing the Combination of Conflicting Belief Functions” (Analizând combinaţia funcţiilor de încredere conflictuale), ca să le migălesc, citesc şi răscitesc până găsesc soluţia. Cu un ochi la film şi cu căştile la urechi, cu altul în hârţoage, fac două lucruri în acelaşi timp... sau nici unul!  
  
Transbordare în Madrid
Mi nombre es Florentino (Numele meu este Florentin, în limba spaniolă). Yo quiero ir a correos. (Vreau să merg la poştă). La seguridad = securitate.  
  
3 noiembrie: pentru prima dată în Spania. Bienvenido! (Bine aţi venit!)  
  
Aterizăm în Madrid. A la mañana (de dimineaţă).  
  
Am cerut mâncare fără grăsime şi stewardesa a pus o etichetă pe scaunul meu, apoi am primit şi o notă în tavă cu meniu (că este pentru diabetici) – dar eu nu sufăr de nici un diabet!  
  
Era să pierd legătura spre Barcelona. Până să găsesc compania „Spanair”... Întrebam în spaniolă, bâlbâit, iar ei îmi răspundeau repede şi nu înţelegeam, dacă reţineam 2-3 cuvinte: dirección, derecha, izquierdo, arriba, bajo (direcţie, dreapta, stânga, sus, jos). El terminal dos, puerta C 48 (aproape ca în româneşte, Terminalul 2 poarta C 48 – pronunţia spaniolă: se cuarenta y ocho).  
  
Tot întrebam: ¿Donde es la puerta se cuarenta y ocho? (Unde este poarta C 48?; în limba spaniolă este regula de punctuaţie ca semnul întrebării sau cel al mirării să se pună şi la începutul propoziţiei/frazei, dar... cu josu-n sus!)  
  
Aveam la mine trei dicţionare de buzunar: român-spaniol, englez-spaniol, spaniol-englez, plus unul de expresii uzuale în limba spaniolă. Dar nu aveam timp să le consult în fugă.  
  
Curat, elegant în avionul companiei „Spanair”. Revista companiei se intitulează „Spanorama” (în loc de „Panorama”)!  
  
Geamantanul cu cărţi, de 17 kg, nu-l pot lua înăuntru (se admite până la 6 kg), aşa că îl dau la bagaje, în burta avionului.  
  
Decolez din „Aeropuerto de Madrid Barajas” (în spaniolă, „j” se citeşte „h”).  
  
În capitala spaniolă sunt trei echipe principale de fotbal: celebra Real Madrid, cu jucători cumpăraţi pe milioane de dolari, Atletico Madrid şi Rayo Vallecano, care joacă în divizia secundă. „Rayo” înseamnă fulger, iar „Vallecano” vine de la „Vallecas”, o suburbie a Madridului.  
  
În drum spre Poştă
Îmi notez, ca de obicei, când mă aflu într-o ţară străină, cuvinte şi expresii: venga aqui = vino aici; despertar = a trezi; tarjeta de credito = carte de credit; caminar = a merge; pero = însă; tambien = de asemenea; el es porque (el es la razón por) = de aceea; petroleo = petrol; jugo de manzana = suc de mere; cuarto, habitación = cameră (de dormit).  
  
Temperatura la Barcelona este de 15º C – este plăcut pentru plimbare.  
  
Banii se duc de-a fuga! A scăzut puterea dolarului.  
  
Sunt 10 km de la aeroport până-n oraş. Taxiul mă costă 21 $.  
  
Mă uit în dicţionarul Valeriei Neagu. Editura „Sport-Turism”, 1985, cum se traduce „ieftin”, cuvânt important: barato, baratero.  
  
Am văzut ghişeele unor companii aeriene pe care nu le cunoşteam: „Iberia”, „Air Europe”.  
  
Îmi place cum spun spaniolii la „femeie”: mujer (se citeşte muher). Tălmăcesc în gândul meu „muiere”, e mai uşor de ţinut minte, deşi sună cumva peiorativ sau, după poetul Geo Dumitrescu, referindu-se la „nevastă”: “posesiv, umilitor şi vulgar”.  
  
Întreb cum e vremea în Barcelona.  
  
– Cálido, no frio. (Cald, nu e frig)  
  
Taxiul trece prin centrul comercial, aflat în construcţii.  
  
Strada La Gran Via (Drumul Mare).  
  
Înainte de introducerea monedei euro, moneda naţională spaniolă era pesseta.  
  
Mă înţeleg vag cu şoferul. Formez propoziţii simple. Vreau să ajung la Poştă. Mă aşteptam să i se spună la posta (românizez cât pot, ca burghezia română, satirizată de Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea, care franţuzea „furculiţa” spunându-i „furculision” în loc de „fourché”), dar bag de seamă că se zice el correo. Vorbesc o spaniolă după ureche!  
  
 
În foto: Barcelona, vedere spre mare, noiembrie 2005  
  
Referinţă Bibliografică:
Spre Barcelona / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2511, Anul VII, 15 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!