CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Reportaj >  





Neutrosofia în Galápagos
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În mod paradoxist, există pinguini la ecuator! Atât de mici în comparație cu cei din Antarctica... 
  
Numai 35 cm are pinguinul din Galápagos (Sheniscus mendiculus) și doar între 3.000-5.000 perechi există. Au provenit de pe coastele Patagoniei (din Peru și Chile). 
  
  
Există circa 50.000 de foci cu coamă (zalophus californianus wollebacki) în Galápagos. Masculii au haremuri de femele și pui și își păzesc teritoriul pe plajă, patrulându-l. 
  
Când un alt mascul îi încalcă teritoriul, grohăie și se repede la el. Cine ridică botul mai sus, acela biruiește – nu se mușcă, nu se bat. 
  
  
Cele 13 specii din Galápagos de cinteze ale lui Darwin manifestă variate grade de evoluție ale ciocului, având forme și dimensiuni diferite pentru fiecare specie, în scopul de a înghiți diferite tipuri de alimente: pentru spargerea semințelor tari, un cioc gros (cinteza de sol); pentru insecte, flori și cactuși, un cioc lung și subțire (alte specii de cinteză). 
  
În afară de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemănătoare, dovadă că provin dintr-un strămoș comun. 
  
  
Fregatele din Galápagos sunt păsări care și-au pierdut abilitatea de a-și obține hrana prin scufundare, dat fiind că penele lor nu sunt impermeabile (involuție), dar au devenit experte în zborul rapid și manevrabil prin furtul de hrană de la alte păsări, adică în hrănirea cleptoparazitică (evoluție). 
  
  
În Galápagos, sunt endemice: 90% dintre speciile de reptile, 50% dintre peștii viețuind lângă maluri, 50% dintre insecte, mai puțin de 50% dintre păsări și 32% dintre plante. 
  
Speciile endemice s-au adaptat perfect vieții din insulă, ajungând să fie diferite mult de speciile strămoșilor de pe continent din care au provenit. 
  
De pe continentul sud-american, strămoșii acestor specii au ajuns în Galápagos, la circa 1.000 km depărtare, datorită vântului și curenților marini (semințele, insectele, peștii, reptilele). 
  
Dintre mamifere, șobolanii de orez s-au adaptat cel mai bine condițiilor din Arhipelagul Galápagos. 
  
  
Animalele care au hrană multă cresc mai mari (de pildă, iguanele din Insula Isabela,Arhipelagul Galápagos). Animalele care nu au prădători se înmulțesc mai repede decât cele care au prădători. 
  
  
Funcția creează organul; dacă o parte a organismului nu este utilizată pe o perioadă lungă, aceasta se atrofiază; de pildă aripile cormoranului, nefiindu-i necesare, s-au redus, iar cormoranul este singura pasăre din lume care nu poate zbura. 
  
  
După ce am observat multe animale și plante care au evoluat diferit de strămoșii lor veniți de pe continent, am consultat, reîntors la Universitatea New Mexico (UNM), o variată literatură științifică despre viața animalelor și plantelor, despre reproducerea acestora și despre multiplele teorii ale evoluției. 
  
Concluzia mea generală a fost că fiecare teorie a evoluției posedă un grad de adevăr, un grad de indeterminare, și un grad de neadevăr (ca în logica neutrosofică) - depinzând de tipurile de specii, mediu înconjurător, intervale de timp, sau alți parametri. 
  
Și toate aceste grade sunt diferite de la specie la specie, de la mediu înconjurător la mediu înconjurător, de la interval de timp la interval de timp, de la parametru la parametru. 
  
  
Animalele și plantele (și chiar ființele umane) nu doar evoluează, dar și involuează. Unele trăsături se accentuează, altele se depreciază. 
  
Este de asemenea de observat că adaptarea poate ține diferențiat de evoluția fizică sau funcțională a unei părți a corpului, în timp ce alte părți ale corpului pot involua, iar celelalte pot rămâne neschimbate. 
  
În unele cazuri, distincția dintre subgrupuri ale diferitelor specii este neclară, ca în Paradoxurile Sorites din cadrul neutrosofiei: frontiera dintre ˂A˃ (unde ˂A˃ poate fi o specie, un gen, sau o familie) și ˂nonA˃ (care înseamnă ceea ce nu este ˂A˃) este vagă, incompletă, ambiguă. Similar pentru distincția dintre o specie și o subspecie. 
  
  
Adaptarea la un nou mediu înconjurător înseamnă dezadaptarea de mediul înconjurător anterior. Evoluție într-o direcție însemnă involuție într-o altă direcție. Când o viețuitoare pierde într-o direcție, trebuie să câștige într-o altă direcție, în scopul de a supraviețui (pentru echilibru). 
  
  
Se naște astfel o Teorie Neutrosofică a Evoluției, Involuției și Indeterminării (neutralității sau ambiguității între Evoluție și Involuție). 
  
Dacă speciile sunt într-un stadiu de indeterminare (neclar, vag, ambiguu) față de mediul lor înconjurător, tind să se îndrepte spre o extremă: fie spre echilibru / stabilitate / optimalitate, sau spre dezechilibru / instabilitate / suboptimalitate față de mediul lor înconjurător; speciile sau se degradează, fie treptat, fie brusc, prin mutație, și pier, sau se ridică treptat sau brusc, prin mutație, către echilibru / stabilitate / optimalitate. 
  
  
Ceea ce este curios în Galápagos: faptul că animalele nu se mai sinchisesc de prezența oamenilor. Treci pe lângă ele, aproape, și acestea nu fug ori zboară, ci se uită la tine: parcă pozează la fotograf! 
  
Referinţă Bibliografică:
Neutrosofia în Galápagos / Florentin Smarandache : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2298, Anul VII, 16 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Smarandache : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentin Smarandache
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!