În decembrie 2016 - ianuarie 2017, am întreprins o incursiune culturală și științifică în Arhipelagul Galápagos, Ecuador, în Oceanul Pacific, unde am vizitat șapte insule și insulițe: Mosquera, Isabela, Fernandina, Santiago, Sombrero Chino, Santa Cruz și Rabida, într-o croazieră cu vaporul Golondrina. Am discutat extensiv cu simpaticul nostru ghid, señor Milton Ulloa, despre habitatele naturale și transformările lor.
După ce am observat multe animale și plante care au evoluat diferit de strămoșii lor veniți de pe continent, am consultat, reîntors la Universitatea New Mexico (UNM), unde activez, o variată literatură științifică despre viața animalelor și plantelor, despre reproducerea acestora și despre multiplele teorii ale evoluției.
Am folosit bazele de date științifice on-line la care Biblioteca UNM (http://library.unm.edu) este abonată, ca: MathSciNet, Web of Science, EBSCO, Thomson Gale (Cengage), ProQuest, DOAJ, IEEE/IET Electronic Library, IEEE Xplore Digital Library etc., făcând numeroase căutări pe cuvinte-cheie legate de originile vieții, evoluție, idei controversate despre evoluție, adaptare și inadaptare, curiozități, mutații, genetică, embriologie ș.a.m.d.
Concluzia mea generală a fost că fiecare teorie a evoluției posedă un grad de adevăr, un grad de indeterminare, și un grad de neadevăr (ca în logica neutrosofică) - depinzând de tipurile de specii, mediu înconjurător, intervale de timp, sau alți parametri.
Și toate aceste grade sunt diferite de la specie la specie, de la mediu înconjurător la mediu înconjurător, de la interval de timp la interval de timp, de la parametru la parametru.
Prin mediu înconjurător se înțelege: geografie, climat, prăzi și prădători, i.e. întregul ecosistem.
Animalele și plantele (și chiar ființele umane) nu doar evoluează, dar și involuează. Unele trăsături se accentuează, altele se depreciază.
Este de asemenea de observat că adaptarea poate ține diferențiat de evoluția fizică sau funcțională a unei părți a corpului, în timp ce alte părți ale corpului pot involua, iar celelalte pot rămâne neschimbate.
Să reamintim câteva noțiuni din biologia clasică.
Taxonomia este disciplina științifică a clasificării viețuitoarelor de pe Pământ (în specii, genuri și familii).
O specie este un grup de organisme viețuind într-o arie specifică, având multe trăsături comune și fiind capabile de a se reproduce între ele.
În unele cazuri, distincția dintre subgrupuri ale diferitelor specii este neclară, ca în Paradoxurile Sorites din cadrul neutrosofiei: frontiera dintre ˂A˃ (unde ˂A˃ poate fi o specie, un gen, sau o familie) și ˂nonA˃ (care înseamnă cea ce nu este ˂A˃) este vagă, incompletă, ambiguă. Similar pentru distincția dintre o specie și o subspecie.
Conform dicționarelor online, involuție înseamnă:
— Degradare, regresie sau contracție în dimensiuni; sau revenirea la o formă anterioară [Collins Dictionary of Medicine, Robert M. Youngson, 2005];
— Revenirea unui organ mărit la dimensiune normală; sau răsucire interioară a marginilor unei părți; declinul mental asociat cu avansarea în vârstă (psihiatrie) [Medical Dictionary for the Health Professions and Nursing, Farlex, 2012];
— Având margini laminate (pentru organele plantelor) [Collins Dictionary of Biology, 3rd edition, W.G. Hale,V.A. Saunders, J.P. Margham, 2005];
— O schimbare retrogradă a corpului sau a unui organ [Dorland's Medical Dictionary for Health Consumers, Saudenders, an imprint of Elsevier, Inc., 2007];
— Un declin progresiv sau degenerarea funcționării fiziologice normale [The American Heritage, Houghton Mifflin Company, 2007].
În timpul procesului de adaptare a unei viețuitoare B la un nou mediu înconjurător η,
— B evoluează parțial;
— B involuează parțial;
— sau B rămâne parțial neschimbat (neutru, sau indeterminat – i.e. nu e sigur dacă este evoluție sau involuție).
Orice acțiune are o reacțiune. Putem observa, datorită adaptării: evoluția, involuția, și neutralitatea (indeterminarea), oricare dintre aceste trei componente neutrosofice într-un anume grad.
Gradele de evoluție / indeterminare / involuție se referă atât la structura lui B (părțile corpului), cât și funcționalitățile lui B (funcționalități ale fiecărei părți, sau inter-funcționalități ale părților, sau funcționalități ale lui B ca întreg).
Adaptarea la un nou mediu înconjurător înseamnă dezadaptarea de mediul înconjurător anterior.
Evoluție într-o direcție însemnă involuție într-o altă direcție.
Când o viețuitoare pierde într-o direcție, trebuie să câștige într-o altă direcție, în scopul de a supraviețui (pentru echilibru).
O specie, în ceea ce privește un mediu înconjurător, poate fi:
— în echilibru, în dezechilibru, sau în indeterminare;
— stabil, instabil, sau indeterminat;
— optimal, suboptimal, sau indeterminat.
Se naște astfel o Teorie Neutrosofică a Evoluției, Involuției și Indeterminării (oscilație sau fluctuație între Evoluție și Involuție).
Dacă speciile sunt într-un stadiu de indeterminare (neclar, vag, ambiguu) față de mediul lor înconjurător, tind să se îndrepte spre o extremă: fie spre echilibru / stabilitate / optimalitate, sau spre dezechilibru / instabilitate / suboptimalitate față de mediul lor înconjurător; speciile sau se degradează, fie treptat, fie brusc, prin mutație, și pier, sau se ridică treptat sau brusc, prin mutație, către echilibru / stabilitate / optimalitate.
Punctul de atracție în acest sistem neutrosofic dinamic este, desigur, stadiul de echilibru / stabilitate / optimalitate. Dar nici când atinge acest stadiu, specia nu este fixată și poate ajunge, datorită unor noi condiții sau unor accidente, la stadiul de dezechilibru / instabilitate / suboptimalitate, iar din acest stadiu pornind din nou lupta speciei pentru a atinge punctul de atracție.
Câteva Exemple Neutrosofice de Evoluție, Involuție și Indeterminare (Neutralitate)
1 Exemplul cormoranului
Să luăm exemplul cormoranilor nezburători (Nannopterum harrisi) din Insulele Galápagos, cu aripile și coada atrofiate (deci involuție) din cauza lipsei necesității de zbor (căci ei nu au prădători la sol) și pentru nevoia lor permanentă de a-și scufunda capul în apă, după pește, caracatițe, anghile etc.
Sternul lor aviar a dispărut (involuție), din moment ce nu le mai erau necesari mușchi de sprijin pentru aripi.
Dar gâtul lor a devenit mai lung, picioarele lor mai puternice, cu labe reticulare (evoluție), pentru ușurarea prinderii peștilor sub apă.
Cu toate acestea, cormoranii nezburători au păstrat mai multe dintre obiceiurile strămoșilor lor (funcționalitate în ansamblu): fac cuiburi, clocesc ouăle etc. (deci neutralitate).
2 Exemplul cosmonautului
Astronauții aflați în spațiu pentru o perioadă lungă de timp se acomodează la gravitație redusă sau nulă (evoluție), dar își pierd densitatea oaselor (involuție). Cu toate acestea, alte părți ale corpului nu se schimbă, sau nu au fost descoperite modificări până în prezent (neutralitate / indeterminare).
3 Exemplul de evoluție și involuție al balenelor
Balenele au evoluat, în ceea ce privește dinții lor, de la dinți butuci, la dinți ascuțiți. Apoi, balenele au involuat de la dinți ascuțiți, la dinți conici neascuțiți.
4 Exemplul pinguinului
Pinguinul din Galápagos (Spheniscus mendiculus) s-a diferențiat de pinguinul Humboldt, reducându-și dimensiunea la 35 cm înălțime (adaptare prin involuție) pentru a fi în măsură să rămână răcoros în soarele ecuatorial.
5 Exemplul fregatelor
Fregatele din Galápagos sunt păsări care și-au pierdut abilitatea de a-și obține hrana prin scufundare, dat fiind că penele lor nu sunt impermeabile (involuție), dar au devenit experte în zborul rapid și manevrabil prin furtul de hrană de la alte păsări, adică în hrănirea cleptoparazitică (evoluție).
6 Exemplul Cintezelor lui Darwin
Cele 13 specii din Galápagos de Cinteze ale lui Darwin manifestă variate grade de evoluție ale ciocului, având forme și dimensiuni diferite pentru fiecare specie, în scopul de a înghiți diferite tipuri de alimente (deci evoluție):
— pentru spargerea semințelor tari, un cioc gros (cinteza de sol);
— pentru insecte, flori și cactuși, un cioc lung și subțire (alte specii de cinteză).
În afară de ciocurile lor, tipurile de cinteze sunt asemănătoare, dovadă că provin dintr-un strămoș comun (deci neutralitate).
Să ne imaginăm un experiment. Să presupunem că cintezele de sol cu cioc subțire s-ar muta înapoi într-un mediu înconjurător cu semințe moi, unde nu e nevoie un cioc gros. Atunci, ciocul gros devenind o povară ar trebui să se atrofieze și, în timp, pentru că cintezelor le-ar fi greu să-și folosească ciocul gros greoi, cintezele cu cioc subțire să predomine.
7 Exemplul El Niño
Profesorul de ecologie, etologie și evoluție Martin Wikelski, de la Universitatea Illinois at Urbana – Champaign, a publicat în jurnalul "Nature" un raport curios, privind date pe care le-a colectat împreună cu echipa sa despre iguanele marine începând cu anul 1987. În timpul tsunami-ului El Niño din 1997 – 1998, algele marine au murit, cauzând lipsa hranei iguanelor marinei. Din acest motiv, iguanele marine dintr-o insulă din Galápagos și-au redus înălțimea cu o pătrime și și-au înjumătățit greutatea (adaptare prin involuție).
După ce hrana a fost din nou îndestulătoare, iguanele marine au revenit la lungimea și greutatea originală (re-adaptare prin evoluție).
[J. Smith, J. Brown, The Incredible Shrinking Iguanas, Ecuador & The Galápagos Islands, Moon Handbook, Avalon Travel, p. 325.]
Întrebări deschise despre evoluție
1) Cum să măsurăm evoluția?
2) Cum să calculăm gradul de asemănare cu strămoșii, gradul de neasemănare cu strămoșii, și gradul de indeterminare a asemănării - neasemănării cu strămoșii?
3) Întrebare experimentală. Să presupunem că populația parțială a unei specii S1 se mută dintr-un mediu înconjurător η1 către un mediu înconjurător nou η2; după un timp, o nouă specie S2 se naște prin adaptarea la η2; apoi, o populație parțială S2 se mută înapoi din η2 în η1; va evolua S2 înapoi la caracteristice anterioare (de fapt, va involua) la S1?
4) Sunt toate speciile existente astăzi necesare naturii, ori sunt accidente ale naturii?
