CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  




Autor: Eugen Oniscu         Ediţia nr. 3054 din 12 mai 2019        Toate Articolele Autorului

VIEȚI DE EMIGRANȚI (2)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Viața se scurgea fiind destul de frumoasă pentru cuplul de emigranți. Cu timpu, Valentina născu o fetiță. Totul era în favoarea lor, se integrară de minune în Spania, ba mai mult le plăcea acea țară și oamenii de acolo cu mentalitatea lor, se simțeau ca făcând parte din acea societate. Mergeau uneori în concediu la părinți în România, și rămâneau surprinși de câtă sărăcie neagră vedeau. Peste tot, oamenii păreau atât de nefericiți și se tot plângeau că le merg lucrurile rău, iar pentru cei mai mulți viața în străinătate reprezenta visul de a putea avea o viață decentă. Observau că unii uitându-se la mașina lor, la hainele lor, îi invidiau pentrucă lor le mergea bine în viață. Aveau impresia că România era o țară ce rămăsese în unele privințe în urmă. Își dădeau seama că ceva ținea în loc dezvoltarea economică a României.  
  
Venind dintr-o democrație monarhică ca Spania, înțelegeau mai bine ca cei ce nu ieșiseră niciodată din țară, că clasa politică aflată la putere se comporta cu perversitate, căutând să-i facă pe oameni să creadă că urmărește binele tuturor românilor pe când în realitate totul era axat doar pentru îndeplinirea scopurilor egoiste a celor aflați la putere. Nu regretau faptul că plecaseră din țară, pentrucă deși iubeau România și ar fi dorit să se întoarcă acasă într-o Românie cu adevărat democratică, de moment își dădeau seama că dacă s-ar fi întors ar fi avut parte de mari suferințe și sărăcie. Și apoi mai mult de atât, ce viitor putea avea copilul lor într-o astfel de țară muribundă din punct de vedere economic.  
  
Odată cu trecerea timpului veniră vremuri grele pentru mai multe țări ale Europei. În anul 2007 începu acea teribilă criză economică, și Spania ca și multe alte țări, fu afectată destul de grav. Viețile emigranților în primul rând fură zguduite de acea teribilă criză. Dintr-o dată în Spania începură să nu mai fie locuri de muncă, multe firme se închiseră și mulți muncitori intrară în șomaj, și familii întregi fură împinse spre sărăcie. Mulți își dădură înapoi apartamentele sau vilele, căutând chirie sau rămânând cu familia în stradă și apelând la caritasuri, sau la ajutorul social pentru a putea supraviețui.  
  
Patronii în construcții ce altădată aveau oameni ce munceau pentru ei, fură nevoiți să-și închidă firmele și să dea înapoi la bancă casele lor luxoase. Viața emigranților fu profund afectată și nici spaniolii nu scăpară neatinși, iar mulți dintre ei apucară pe drumul emigrării căutând un nou început în afara granițelor Spaniei. Tot mai mulți emigranți în acele timpuri grele, primeau ajutoare de la caritas pentru a putea supraviețui împreună cu copii lor. De asemenea unii frecventau cantinele pentru săraci. Peste tot în Spania în acei ani ai crizei începu o teribilă luptă pentru supraviețuire.  
  
Viața cuplului de emigranți fu afectată teribil. Sorin rămase fără muncă și mai găsea rar de tot muncind cu ziua câte ceva. Valentina în acele vremuri era casnică îngrijind de copilul lor. Începură să învețe din nou să trăiască din puțini bani, făcând mari economii. Predară și ei apartamentul la bancă, închiriară un apartament mult mai modest, și învățară să chivernisească bine alocația copiilor și șomajul lui Sorin, pentru a putea ca lună de lună să poată merge înainte. De asemenea de două ori pe lună mergeau la un caritas de unde primeau alimente. Apoi Sorin după ce termină șomajul primi ajutor social, iar Valentina începu să mai lucreze la curățenie prin casele spaniolilor mai înstăriți care își mai permiteau luxul de a plăti o menajeră.  
  
În acei ani totul deveni confuz în Spania, și mulți emigranți își căutau un nou început în țări ca Anglia, Norvegia, Germania. Pe când alții răbdau totul și credeau că odată și odată Spania va fi din nou ceea ce a fost. În acea perioadă de instabilitate economică, Sorin se întâlni cu Lică și rămase surprins să-l vadă pe acesta în șalopete de muncitor și cu un rucsac în spate. Lică părea obosit de muncă și umilit de situația în care se afla. Pierduse și el ca mulți alții totul, și fusese nevoit să-și închidă firma sa de construcții, ba mai mult de atât intrase în conflict cu foștii săi muncitori cărora nu fu în stare să le mai plătească salariul pe ultimele două luni de zile. Sorin îl salută pe Lică și dădu să treacă mai departe însă Lică îl prinse de braț și îi spuse:  
  
- Ce faci Sorin cum o mai duci?  
  
- Supraviețuiesc și eu așa ca mulți alții...  
  
- Să știi că dacă reușești să plutești peste valurile crizei, asta înseamnă că ai învățat să lupți și mai mult de atât să extragi o bună învățătură dintr-o înfrângere, dar hai să ne așezăm puțin.  
  
Spuse Lică și îl trase după el pe Sorin până la o bancă ce se afla la umbra unor palmieri. Unde se așezară iar după câteva clipe de tăcere Lică spuse:  
  
- Eu am pierdut totul, și acum locuiesc la fratele meu cu familia. Dar nu sunt doborât de tot să știi. Iar celor ce râd de mine și îmi spun că așa îmi trebuie datorită faptului că după spusele lor am exploatat pe unii și acum primesc ceea ce merit, ei bine, acestora printre care poate te numeri și tu le spun că se înșeală și că nu este așa. Gândește-te puțin că la mine ați început destul de mulți în Spania, și din salahori ați plecat de la mine zidari și așa ați putut sta în viață pe propiile voastre picioare. Ba mai mult de atât, eu v-am învățat cum este viața de emigranți și într-un timp dificil pentru voi ați găsit la mine muncă și înțelegere. Iar după ce ați plecat de la mine cu totul alți oameni decât cei ce ați venit, reține te rog acest aspect, ei bine după aia m-ați blamat cu toții și de aceea sunt unii ce îmi spun că pentru mine a fost bine ce am pățit din cauza crizei. Dar eu în comparație cu voi toți, foști mei salahori, am perspective mari de viitor pentrucă voi pleca în Franța și din nou voi urca iar sus, pentru că eu nu mă prăbușesc niciodată atât de tare ca să nu mă mai ridic. Eu nu sunt un simplu muncitor ca voi pe care să-l termine criza asta, eu sunt un om capabil. În viața mea am avut bani pe mână, și oameni ce munceau pentru mine, și de aceea știu să mă ridic din nou, nu mă las doborât pentru totdeauna de nici o circumstanță nefavorabilă, și apoi asta nu este prima criză cu care omenirea se confruntă, așa că va trece și cel puțin pentru mine vor veni vremuri mult mai bune. Pentrucă rolul meu în societate este să fiu patron și să am oameni în subordinea mea. Îmi voi înconjura din nou familia mea cu lux, și voi trăi așa cum mie îmi place. Pe când cei ce mă calomniază nu vor fi niciodată decât niște pârliți de muncitori mereu în slujba celor ca mine. Iar tu Sorin niciodată nu vei putea fi un patron ci totdeauna doar un muncitor.  
  
- De ce spui asta?  
  
- Pentru că ai un mare defect și anume, ai inima prea bună și dacă ajungi patron angajații tăi vor știi cum să te manipuleze în așa hal încât vei ajunge la ruină, pentru că le vei da tot ceea ce ai crezând că îi vei mulțumi. Însă oamenii nu se mulțumesc decât atunci când te văd ruinat de tot și crezi că după ce le vei da tot te vor compătimi nici vorbă, ba din contră vor râde de tine.  
  
Sorin rămase uimit de tot ceea ce Lică spusese. Cel mai mult îl uimea faptul că acesta nu dădea pe față nici un sentiment de căință pentru faptul că își exploatase muncitorii ce lucraseră pentru el. Își dădu seama că era de prisos să încerce să-l contrazică. Așa că, după ce îl mai ascultă puțin pe Lică se despărți de el fiind foarte uimit de faptul că nici acea criză economică nu îl trezise pe Lică ca să înțeleagă că nu ar fi trebuit să se comporte cu atâta duritate precum o făcuse în trecut.  
  
În acea seară, pe Sorin îl vizită un bun prieten de al său pe nume Cătălin, ce veni acompaniat de soția lui care se numea Cristina și de cei doi copii ai lor. Se reuniră cu toții în sufragerie, pe când copii lor ieșiră afară la joacă. Cătălin era cu cinci ani mai mare ca Sorin. Lucraseră un timp la o firmă spaniolă de construcții împreună. De asemenea, soțiile lor se înțelegeau foarte bine împreună. Cătălin era un om foarte realist, cu un puternic simț al dreptății, pe unde trecea prin viață nu accepta nedreptatea, iar dacă vedea un act de nedreptate imediat se punea de partea celor oprimiți și imediat le lua apărarea. Nu se temea să-și expună opinia în fața nimănui. La început în acea seară discutară despre criza economică și de faptul că viața tuturor în Spania se schimbase drastic. Cătălin le spuse că curând va pleca în Germania să muncească în construcții unde un unchi de al său era șeful unei echipe de zidari. Apoi Sorin le povesti tuturor despre întâlnirea sa cu Lică.  
  
- Lică este un individ cu pielea tare, fără scrupule. De la astfel de oameni nu te poți aștepta la mai mult, ei pot exploata în mod abuziv oameni și apoi să pozeze într-un fel de mari binefăcători ai celor pe care i-au călcat în picioare. Pe mine nu mă miră faptul că acești oameni acționează și vorbesc așa cum o fac, ceea ce pe mine m-ar mira ar fi dacă ei ar da dovadă de căință schimbându-și comportamentul, atunci aș rămâne uimit de astfel de persoane,... spuse Cătălin.  
  
În timpul acelei discuții se simțeau cu toții tot mai atrași unii de alții. Înțelegeau că erau vremuri grele și că aveau tot mai mult nevoie să discute și să se încurajeze între ei, sperând că în final vor reuși să supraviețuiască și să găsească un liman al izbăvirii. La un moment dat în timpul discuției din acea seară Cristina spuse:  
  
- Mă gândesc uneori la copii noștrii și la faptul că ei cresc aici în occident și deși noi îi învățăm limba română și mergem cu ei în vacanțe în România, mă întreb ce vor simți ei când vor fi mari despre România? O vor considera ei oare patria lor?  
  
- Într-adevăr situația lor din acest punct de vedere este dramatică, pentru că ei cresc și se formează în afara României,... spuse Sorin.  
  
- Facem parte dintr-o generație sacrificată ce a pornit într-un exod teribil cu unicul scop de a găsi o viață decentă, iar copiii noștri vor crește și se vor forma în țări străine. Oare ce fel de generație va ieși din ei?... spuse Cătălin.  
  
- Cred că conteză foarte mult și modul cum noi îi vom educa...afirmă Valentina.  
  
- Dar întorcându-ne la vremurile de criză pe care le străbatem, mă întreb dincolo de toată această luptă a noastră pentru a învinge criza economică ce ne apasă și a păși mereu înainte, oare niciodată nu ne vom putea întoarce într-o Românie ce va putea să ofere un trai decent locuitorilor săi?... întrebă Sorin.  
  
- Privind ceea ce se întâmplă la ora actuală pe scena lumii este foarte greu de crezut că o țară ca România se va mai putea ridica economic, și de aceea cred că tot acest exod masiv al nostru al românilor va continua spre țări precum Anglia, Germania, Norvegia etc. În tot acest tablou general al exodului nostru, la nivel individual fiecare din noi suferă, se zbate, speră, și crede din toată inima că vor veni și zile mai bune și că lucrurile se vor schimba în bine. Altfel cum am putea sta în picioare înfruntând totul. Pe mine ceea ce mă fascinează în toată această lume multiculturală în care luptăm, este faptul că în viețile tuturor celor ce avem credință în Dumnezeu se coboară puterea Sa divină și ne atinge inimile dându-ne speranță atunci când totul pare pierdut, și când numai vedem nici o posibilitate de a ne mai putea câștiga o bucată de pâine. Ei bine, ca emigrant am trăit experiențe minunate cu Dumnezeu. Am simțit asemenea lui Nemia cum mâna cea bună a lui Dumnezeu s-a așezat asupra mea în tumultul tuturor problemelor de care eram apăsat, și am simțit inima pulsându-mi cu speranță într-un viitor ce numai Dumnezeu mi-l putea oferi. Am înțeles că indiferent cât de mult stăpânii lumii vor încerca să împingă lumea spre haos și distrugere, mai presus de ei tronează Dumnezeu și El nu va lăsa ca lumea să sfârșească în beznă și haos. De la tronul Său va porni mereu lumină, și dacă dorim, ne va arăta un drum ce trebuie să-l străbatem în viață. Pentru mine toată viața de emigrant ar fi fost extrem de grea fără prezența lui Dumnezeu, pur și simplu am simțit mereu că nu sunt singur și că Cineva este cu mine și îmi umple inima cu speranță, chiar dacă lucrurile nu mi-au mers întotdeauna așa cum eu am dorit. Am văzut de multe ori în viața mea cum El a despicat marea problemelor ce stăteau în fața mea și eu am putut înainta astfel pe drumul vieții. Nu doresc să afirm că atunci când crezi în Dumnezeu nu ai parte de dureri, însă ceea ce vreau să afirm este că atunci când în mijlocul tumultoasei vieți de emigrant îți deschizi inima în fața prezenței divine, poți trece practic peste orice. Am văzut de atâtea ori în viețile celor ce aveau credință în sufletele lor cum atunci când treceau prin situații grele și strigau către Dumnezeu primeau răspuns și minunile Sale în viețile unor astfel de oameni erau vizibile. De aceea cred că dincolo de orice mașinație meschină a celor ce din umbră regizează tot felul de capcane pentru noi oamenii de rând, există un hotar pus de Dumnezeu peste care ei nu vor putea trece. Toată puterea lor se va frânge în fața lui Dumnezeu. Iar noi toți cei ce ne încredem în El vedem tabloul lumii nu numai în culori sumbre ci începem să discernem și culori precum cele ale speranței, credinței, și iubirii. Viețile emigranților pot fi mult mai frumoase atunci când permitem ca Dumnezeu să facă parte din viața noastră. Așa am trăit și înțeles eu viața de emigrant, de aceea am avut puterea ca mereu să străbat valurile vieții și să merg mereu înainte susținut de puterea tainică a lui Dumnezeu...  
  
Cătălin își termină discursul său, pe când ceilalți îl urmăriseră foarte atenți. După care Cristina spuse:  
  
- El întotdeauna este pasionat de lucrurile sfinte.  
  
- Este interesant tot ceea ce ne-ai spus,...spuse Valentina.  
  
Discursul lui Cătălin din aceea seară avu darul ca și mai mult să-i apropie unul de altul și să simtă că mai presus de ei există lucrarea providenței ce poate face lucruri mari în viața fiecărui om.  
  
Va urma...  
  
Referinţă Bibliografică:
VIEȚI DE EMIGRANȚI (2) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3054, Anul IX, 12 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!