FARA TITLU, PANA LA FINAL
EP. 3
Când Jalea intră în secretariat provoacă o prăbuşire a stării de normalitate, pentru că agresează cu o imagine ce nu este comună locului şi cu o prezenţă fizică ce nu este imputernicită să pătrundă în acest birou.
- Stai pe loc: cine eşti tu? se aude vocea spartă, din spatele biroului, care nu poate fi decât a secretarului.
- Care este…!, răspunde Jalea.
-Cine?
- Ãsta, Jalea!
- De unde vii?
- De afară!
- De dincolo de gard sau de dincoace de gard?
- De dincolo de gard…
- Peste gard ai trecut sau prin deschizătura porţii?
- A doua variantă.
-Cine ti-a oferit acea deschizătură din poartă?
-Eu.
-Cum tu? Nu se poate!
-Cum să mi se ofere un gol?! Ar fi interesant, aveţi aici angajate personae care oferă goluri, deschizături? Mi-ar place să fac asta, ar fi ceva simplu şi plăcut ca să oferi goluri.
- Tu eşti idiot?
- Nu!
- Aşa crezi tu!
- Poate că sunt.
- Da! Este ok!...Cine te-a trimis aici?
Vocea spartă se adună şi se reînfiinţează pentru că noul venit, Jalea, pare a fi "uşor de ucis".
- Cum, cine m-a trimis! Dumnezeu…va scos în calea mea. Totul este scris undeva pentru fiecare în parte. Noi trebuie doar să ne urmăm calea…am venit la voi ca să mă angajaţi la o treabă şi sper că este capătul acestei căi, pe care trebuie să o urmez.
- Sunt 496000 de îngeri, de mesageri ai lui Dumnezeu…Biserica Catolică a facut un efort deosebit şi a ajuns la concluzia ca sunt 496000 îngeri, care te pot ajuta. Tu cu căţi colaborezi sau cu câti negociezi?
- Mă nene, mă, nu stiu eu d'astea, mă nene, mă…
- Sponsor ai?
- Eu sunt sărac şi-mi place oriunde! Nimic nu este, care este… de ce nu înţeleg oamenii mari…care conduc… nu putem sta fără niciun folos…şi fără de folos pe pământ.
- Noi aici, lucrăm cu oameni recomandati de personae influente sau cu oameni pe care i-am crescut noi. Nu putem să riscăm un proiect pe care-l ducem cap-coadă cu oameni nerecomandaţi, nerecunoscuţi. Aici nu este o fundaţie care asigură adăpost de urgenţă, protejat, pentru persone cu probleme…stai pe loc, să văd ce pot face cu tine… trăim vremuri grele care ne imping să luăm decizii inumane, disperate, egoiste…cine este de vină, dacă planetele sunt aşezate acum intr-o distribuţie care este sursa consecinţelor pe care le trăim…trebuie să avem răbdare, pentru că va veni o zi în care o să fie bine. Tu poţi să te întorci acasă liniştit, pentru că va veni o zi în care o să fie bine.
-Nuuuu!
- Alooo!...zice secretarul prin telefon către Cerber, după ce-şi montează în ureche un dispozitiv ca să audă doar el.
- "Da, seful!"
- Ce se întâmplă cu tine, pentru că nu te mai recunosc?
- "Vă întrebaţi cum de a reuşit Jalea să intre pe poartă, să treacă de mine, să ajungă în secretariat?"
- Cum a putut un astfel de bolovan, din pamânt bătut, să treacă de tine?
- "Este de o inteligenţă rară, şeful!"
- Unde ai văzut tu asta?
- "Încercaţi să vă gândiţi cum ar fi să fie angajat ca să spioneze lumea de afară, din vecinătaţile gardului de imprejmuire al societăţii."
- Doamne Sfinte şi Maica Precistă!
- "Uitaţi-vă cu atenţie la el şi ve-ti constata că este plin de microfoane şi camere de luat vederi."
- Măi omule, cum a reuşit să treacă de tine un astfel de bolovan, din pământ bătut? Tu ne pui viaţa în pericol! Nu te mai recunosc!
Convorbirea se încheie aici şi în timp ce-şi scoate dispozitivul "hands-free" din ureche, începe să dea o mai mare atenţie unui ecran, amplasat pe birou, care-i arată un filmuleţ cu scanarea corpului şi a obiectelor de îmbrăcăminte aflate peste corpul lui Jalea.
Câteva steluţe strălucesc peste imaginea lui Jalea şi indică surse care transmit radiaţii electromagnetice, adică sunete sau imagini convertite în semnale electrice.
- "Doamne Sfinte şi Maica Precistă" zice secretarul doar pentru el. "Acest om este un adevărat Cal Troian!… ce să caute aici şi cine l-a trimis?"
Câţiva paşi şi poate să-l atingă, dar nu o face decât cu mintea care pătrunde fiecare gest de pe faţa lui Jalea, ca să le înţeleagă sensul mişcării. Îl domină cu privirea şi este pregătit ca să-l învingă, dar încă nu este momentul. Se postează în spatele lui şi aşteaptă un gest care i-ar trăda teamă dacă ar fi implicat intr-un act illegal de spionaj. Dar nu, omul nu dă dovadă că nu se simte în largul său.
- Cine te-a trimis aici?
- Eu.
Nu reuşeşte să scoată de la el adevărul pe care şi-l doreşte şi se consolează cu ideea că nu intotdeauna capeţi ce-ţi doreşti imediat.
- Te întorci în holul din care ai intrat aici… te duci la toaletă… te dezbraci… şi rămâi doar cu ce-ţi aparţine biologic… treci in camera următoare… şi te îmbraci într-un costum de protecţia muncii. Noi răspundem de ce ţi se întâmplă pe teritoriul nostru şi trebuie să fii echipat corespunzător, ca să prevenim orice eveniment necorespunzător.Da!
- Am înţeles!
După ce-i arată locaţiile prin care trebuie să treacă, secretarul trece în biroul directorului, prin deschizătura formată de rotirea uşii în jurul laturii laterale.
Biroul directorului este diferit faţă de cel anterior doar prin existeţa unui postament in centru, cioplit dintr-un imens pietroi sub forma unui cub cu toate laturile de doi metri. Pe acest pietroi, pe suprafaţa de sus, este un birou, tot din piatră şi are două coate ale directorului sprijinite pe el. Deasupra capului directorului se află un reflector care se poate orienta pe diferite direcţii, iar lângă reflector o scară fixată pe tavan. Cu ajutorul acestei scări, directorul coboară după postament când are de mers în afara biroului, iar scara este inchisă intr-un rastel metallic până la următoarea urcare. Cât timp stă la birou, scara stă fixate pe tavan.
- Avem un "Cal Troian" intrat între aceşti pereţi…zice secretarul şi se plimbă cu mainile in buzunare si cu o expresie gravă a feţei, semn că susţine o tensiune negativă spre interiorul său.
- Eşti nebun, un cal…!
- Cineva vrea să ne urmărească paşii ca să ne submineze autoritatea !
- Un cal…?
- Un nebun, cu microfoane şi camere de luat vederi, ca nişte globuleţe, iar el ca un pom de crăciun. Trebuie să-şi trezească o dorinţă care să-l determine să părăsească acest loc ! Noi aici lucrăm cu oameni recomandati de personae influente sau cu oameni pe care i-am crescut noi. Nu putem să riscăm un proiect pe care-l ducem cap-coadă cu oameni nerecomandaţi, nerecunoscuţi. Aici nu este o fundaţie care asigură adăpost de urgenţă, protejat, pentru persone cu probleme.
Eugen Lupu