Noile seriale Tv
În anul ‘93 după naşterea ecranului tv agresarea unui individ nu se mai face cu bâta, cu puşca, cu tunul…se face cu acest dreptunghi din sticla pe care poti pune gloanţele, ghiulelele…sub formă de imagini asociate uneori cu vorbe, care trec prin mintea individului ţintă şi lasă o comandă în execuţie. Nu există riscul ca agresorul să fie descoperit şi pedepsit. Astfel, modificarea gândurilor unei mulţimi de indivizi a devenit si un obicei pământean.
Suferinţa morală nu este relaxare.
Filmele seriale de pe ecranele tv cu 99% dintre episoade prezentând răul trimfător asupra binelui, cu complicitatea prin naivitate a apărătorilor binelui şi a judecătorilor răului reprezintă un tip de agresiune psihică. Doar în ultimul episod binele triumfă, personajul principal învinge răul, dar cu ce folos dacă în celelalte 99 de episoade ai suferit. Majoritatea privitorilor cred că se relaxează privind un serial tv, uneori şi două-trei pe zi.
De ce nu se sesizează nimeni ?
Dacă ar fi o agresiune asupra unui animal, aşa cum este asupra omului, câţi ar sări în sus lovind cu vorba? Pentru animale, pentru câini in mod special, s-a dat o lege că nu mai ai voie să-i ţii legaţi in lanţ pentru că se consideră ca fiind o agresiune psihică şi fizică asupra animalului legatul in lanţ. Serialele cu erou negativ triumfator in 99% din episoade sunt tot o agresiune psihică similară cu lanţul la câini.
Ecranul tv la 93 de ani după naşterea lui este cel mai mare duşman al omului.
Ca să fiu împăcat cu destinul meu consider că …”viaţa bate filmul”. Totul devine conform legilor naturii, în vehiculul numit timp, cu viteza lui tot mai mare şi pe direcţia stabilită implacabil. Măcar să mă bucur de manifestările naturale în scurta trecere pe lângă mine, unele irepetabile. Să întâmpin primăvara mergând pe jos, să mă plimb iarna cu sania lui Moş Crăciun, vara să plutesc pe valuri, iar toamna să mă urc în pomi.
Atunci când viaţa bate filmul, timpul se scurge în favoarea ta, iar viaţa trăită de tine este ceva ce poate fi povestit.
Eugen LUPU
