CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Elisabeta Bogățan, Succint comentariu la poemul „Montségur” de Eugen Dorcescu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Elisabeta Bogățan  
 
Succint comentariu la poemul „Montségur” de Eugen Dorcescu  
 
Prin „Montségur”, Domnul Eugen Dorcescu dăruiește un minunat poem, care arată calea pentru vindecarea acestor vremuri „demente”: iubirea, puritatea, sacrul. O ardere de tot întru iubire, singura care dă viață universului și-i menține armonia.  
 
Poetul își adună forța de a arăta, cu maximă intensitate, calea, detașându-se, întâi, printr-o evadare din timp și din loc: „Revăd, ca-n vis, natalul Montségur”. Impunându-se ca loc mitic, Montségur (nume provenit din limba latină, mons securus, derivat apoi în mont ségur, ceea ce în limba occitană înseamnă „dealul cel sigur") precizează ca izvor al forței poetului credința, căci, la Montségur, în 15 martie 1244, 220 de catari au fost arși pe rug, fiindcă au refuzat să renunțe la credința lor. Prin această tărie, dovedită întru credință, poetul consideră „natalul Montségur, biruitor”. Iar considerarea ca „natal” un astfel de loc este o afirmație a nașterii poetului dintru și întru credință, o credință mai prețioasă decât viața însăși.  
 
Or, tocmai credința, tocmai tăria credinței, lipsește acestor vremuri „demente”. Și numai credința le-ar putea vindeca, credința care este totodată iubire, de cer și de pământ.  
 
„Montségur” (care, așa cum precizează poetul, este dedicat Mirelei-Ioana ) se așază, în același timp, între poemele de iubire ce străbat veacurile, prin intensitatea sentimentului, prin prelungirea lui în sacru („Ce puri eram! Eram atât de puri,/  
 
Încât păream mai îngeri între îngeri”) și în etern („Desprinși de lume, rupți de elemente,/De apă, de văzduh și de pământ”).  
 
Iubirea totală devine un topos sacru de refugiu din vrăjmășia lumii: „Ne-am fost iubit aievea-n trup și-n gând/Și-am ignorat vrăjmașu-așezământ/Al omenirii pururea demente”.  
 
Această iubire deplină conține în sine însăși reflexul divin, de aceea ea rămâne întreagă și atunci când reazemul de „natalul Montségur” se revelează ca himeric: „Când am aflat că totu-i doar un joc/Și sacrul munte însuși e-o fantasmă…”.  
 
Mai mult, iubirea devine o ardere de tot, o aparentă jertfă, adusă lacomului Moloch, cel doritor de jertfe, cu trimitere mai degrabă la accepția cultă din opera lui John Milton sau Allen Ginsberg, decât cea din Deuteronom sau Levitic. Deși se percepe, totuși, referitor la acestea din urmă, o ambivalență a acestei trimiteri, sugerându-se că cei doi iubiți sunt născuți/renăscuți de către iubire, care ea însăși îi aduce jertfă totală luminii divine.  
 
Jertfa întru iubire devine o cale de purificare supremă, o lepădare prin ardere de veșmântul de lut supus păcatului, întru înălțarea spre cer, sub cea mai pură formă posibilă a elementelor, plasma: „Ne-am aruncat în foc,/Drept jertfă detestatului Moloch,/Și-am renăscut în două flori de plasmă”.  
 
Imaginea finală este apoteotică, îmbinând ideea de frumusețe a florii cu puritatea plasmei, atribute ce esențializează unicitatea unei iubiri.  
 
Poemul, dincolo de muzicalitatea sa și de cizelarea lui perfectă, transmite un fior, care înalță freamătul pământesc al trupului din lut spre orizonturi de eter, unde totul se transmută în lumină.  
 
EUGEN DORCESCU  
 
MONTSÉGUR  
 
Mirelei-Ioana  
 
Revăd, ca-n vis, natalul Montségur,  
 
Biruitor în orișice înfrângeri.  
 
Ce puri eram! Eram atât de puri,  
 
Încât păream mai îngeri între îngeri.  
 
Desprinși de lume, rupți de elemente,  
 
De apă, de văzduh și de pământ,  
 
Ne-am fost iubit aievea-n trup și-n gând  
 
Și-am ignorat vrăjmașu-așezământ  
 
Al omenirii pururea demente.  
 
Când am aflat că totu-i doar un joc  
 
Și sacrul munte însuși e-o fantasmă,  
 
Îți amintești? Ne-am aruncat în foc,  
 
Drept jertfă detestatului Moloch,  
 
Și-am renăscut în două flori de plasmă.  
 
27 aprilie 2020.  
 
(Poezie publicată pe Facebook, în 27 aprilie 2020)  
 
Referinţă Bibliografică:
Elisabeta Bogățan, Succint comentariu la poemul „Montségur” de Eugen Dorcescu / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3410, Anul X, 02 mai 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!