CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Lucian Bureriu, Contribuții. Poezia lui Eugen Dorcescu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LUCIAN BURERIU  
 
CONTRIBUȚII. POEZIA LUI EUGEN DORCESCU  
 
O dimensiune rar întâlnită în poezia contemporană și prezentă la Eugen Dorcescu este simțul tragismului. Mai des întâlnită este vocația românească dintotdeauna pentru umorul facil, deșucheat sau pentru văicăreală de operetă.  
 
Tragicul în poezia lui Dorcescu este de o sobrietate reținută și decentă. Mă refer la volumele Nirvana (2014) și, mai ales, la Elegiile de la Carani (2017), două mici bijuterii, născute dintr-o întâmplare reală, care este pierderea fără întoarcere a soției, și din evoluțiile sufletești care i-au urmat. Dar și un asemenea eveniment poate fi tratat în felurite chipuri. Poetul este înzestrat cu un rar background, al acestei menționate sobrietăți dintotdeauna, cu asta te naști sau nu. Elegiile nu sunt rodul neapărat al unui eveniment, cu toate că autorul a dorit să-i confere tonalitatea unei comemorări.  
 
Vreau să spun că la Dorcescu totul se ia în serios, faptul se transformă în artă.  
 
Asemenea momente, notate cu indicația „feierlich” există în simfoniile lui Anton Bruckner și da, putem găsi oricând afinități între poezie și muzică. Solemnitate funerară, așa aș traduce muzica bruckneriană și, totodată, sentimentul indus de poezia lui Dorcescu. S-a produs o înfrângere: „E viață viața mea de astăzi? Nu!/ E moarte oare? Nu. Nici moarte nu-i./ E moarta-mpărăție-a nimănui,/ În care nălucim doar eu și tu”. Uluitoare percuție sonoră prin cuvinte, silabele parcă ar bătea în toba mare, în monofonie. Nici urmă de muzicalitate duioasă. Sobrietatea percuției creează un simbolism fonetic violent, dar bine strunit/temperat: „Urăsc pustietatea mea de-acum,/ Urăsc absența ta, ce m-a strivit./ Pe mine mă detest, cel mai cumplit,/ Căci aș dori să mor – și nu știu cum”.  
 
Urmărim cu atenție rimele, constant „rare”, care evită potrivirile de substantiv cu substantiv etc. Eugen Dorcescu face parte din „clubul” de elită al poeziei române.  
 
Expresivitatea nu este singurul criteriu pentru a defini expresionismul. Există în acest volum, ca și în altele destule caracteristici pentru a-l clasa pe Dorcescu sub zodia expresionistă. Subiectivitatea, sentimentul, trăirea patetic stilizate sunt termenii-cheie în poetica expresionistă, înstrăinarea, teama de vid vor duce în plan literar la strigătul eului traumatizat ce se întoarce spre originar, spre paradigma mitică, spre timpurile primordiale, când ființa se integra firesc cosmicului, ca singură formă de salvare.  
 
O strofă debutează magistral cu un foc de pistol cu surdină, „Un gnom”/ungNOM, urmat de accentele dure: „...luând sublimul prea ușor,/ Nepricepând, în mâzga lui, cu cine/ Se-ncumetă, a ridicat spre mine/ Un braț necugetat, dezgustător”. Aici nu avem de-aface cu un pamflet, ci cu un bubuit amenințător, într-un moment în care o revoltă înlocuiește meditația sobră/sumbră. O găsim în altă poezie, evocând sălbăticia pustiitoare rămasă în urma morții. „Un luminiș pustiu, cu vechi stejari,/ Cu iarbă până-n umeri, grea și deasă./ Luna pe cer (contratimp ritmic, n.n.): thanatică mirească,/ Calm presărându-și crinii funerari”. (Metaforă sobră, șocantă, n.n.). „Între poartă și/ scară,/ O cărare de ceară,/ o cărare de ceară cerească („ceară cerească”, una din subtilitățile sonore, n.n.), precum/ mierea soarelui,/ amestecată-n amurg/ cu jăratic și scrum”. Imagini de basm terifiant, într-o solemnitate de procesiune, ca și în poemul Ioanitul , în care duritatea protestului în fața nedreptății morții își abandonează armele: „Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,/ Frumos și pur, la fel ca la-nceput./ Nici urmă n-a rămas din lănci și scut,/ Din strigătul de luptă – o grimasă”. Rimele nu mai sunt atât de austere, ca în alte poezii, substantivele nu-l mai deranjează pe poetul care nu mai face aici o obsesie din rarități, slobozind în schimb o solemnă muzicalitate, așadar rațiunea lăsând spațiu sentimentului.  
 
Ar fi necesar să nu trecem peste versurile cu adevărat rare, în care foarte subtile combinații de vocale și consoane (mai ales) oferă spații sonore și surde (ca o trompetă cu amortizor, de exemplu): „Sătul de subterfugii cronofage”; „Sub ceru-nalt, tranșant și translucid”: „O, luminoasă sincronicitate!” („săsin”, s.n.); „în chiar marea amară/ unde Moartea șezu.”(„mareamarămoartea”, s.n.)  
 
Nu se poate un final mai interesant pentru observațiile mele decât un citat ciudat, de o frumusețe sonoră aparte și plin de semnificații, vizând renașterea, peste vechea cenușă, a unei noi iubiri (Elegiile de la Carani sunt dedicate fiicelor poetului, dar, în primul rând, Mirelei-Ioana): „În clipa aceea,/ erai tu,/ numai tu,/ nesfâșiată de/ la Nu către Da,/ De la Da către Nu,/ erai tu, numai tu,”...  
 
Poezia lui Eugen Dorcescu ne salvează prestigiul, în contrast cu versurile inutile ale majorității autorilor de poezie de azi.  
 
Referinţă Bibliografică:
Lucian Bureriu, Contribuții. Poezia lui Eugen Dorcescu / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3132, Anul IX, 29 iulie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!