CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Marian-Cătălin Ciobanu, „Hermeneia” de Mirela-Ioana Dorcescu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Marian-Cătălin Ciobanu  
 
„Hermeneia” de Mirela-Ioana Dorcescu  
 
Prozator, eseist, hermeneut, semiotician și traducător, Mirela-Ioana Dorcescu revine, ca de fiecare dată, să ne delecteze cu o mărturisire, aș punea spune, lingvistică, literară și... personală: Hermeneia.  
 
Hermeneia „a luat naștere” la Editura Mirton, din Timișoara, la începutul lui 2019, având o prefață de Ildikó Gábos-Foarță, soția Poetului Șerban Foarță. Pe coperta a IV-a este încrustat un poem dorcescian, intitulat Scribul, foarte potrivit pentru Hermeneia.  
 
Ildikó Gábos-Foarță împletește, în inteligenta și inspirata ei prefață, firul emotivității cu cel al misticului. În ton cu Isaac Asimov, pe care îl citează („lipsa unor coincidențe neobișnuite este mult mai neobișnuită decât orice fel de coincidență”), Ildikó Gábos-Foarță afirmă că, indiferent pe unde ne poartă destinul, nimic nu este întâmplător. Ca psiholog, ea înțelege motivația adâncă a scrierii Hermeneiei: „născută dintr-un impuls nobil și «îndrăgostit», fiind gândită ca o surpriză cu ocazia aniversării a celor 77 de ani ai soțului ei, Eugen Dorcescu, Poetul pentru care «nimic nu este aicea. Totu-i peste...»”. În aceeași prefață, ni se prezintă semnificațiile simbolice ale cifrei 7: „cifra 7 este un număr prim, misterios și magic. Este considerată cifra spiritului și a creației, simbolul înțelepciunii, al virtuții, al interesului pentru religie și filozofie, al căutării adevărului absolut, fiind asociată cu cele mai multe simboluri. Numai în Biblie, ea apare de 753 de ori: Dumnezeu a făcut lumea în șapte zile; Adam a fost conceput în cea de-a șaptea zi din cea... de-a șaptea lună de la facere lumii; Iisus i-a spus lui Petru că trebuie să-și ierte fratele «nu până la șapte ori, ci până la șaptezeci și șapte de ori»; Apocalipsa va fi anunțată cu șapte trâmbițe; și, nu în ultimul rând, cifra șapte reprezintă unirea lui Dumnezeu (Sfânta Treime) cu lumea creată de El (reprezentată de cifra 4), adică 3+4 = 7. Iar lista poate continua”.  
 
În viziunea autoarei prefeței, Mirela-Ioana Dorcescu scrie Hermeneia cu multă iubire, erudiție și, deopotrivă, cu ingeniozitate artistică. De-a lungul veacurilor, tot ceea ce s-a născut din impulsul de manifestare a iubirii s-a dovedit a fi complex și diversificat: de la scrisul poeziilor, scrisorilor, până la cântece de dragoste sau... tatuaje. Însă o monografie, o carte sau o antologie de poezii, comentate hermeneutic, se întâlnesc mai rar... În concluzie, Hermeneia este o specie rară de declarație de dragoste, un fel de „tatuaj literar”.  
 
Titlul cărții, Hermeneia, se corelează, evident, genezic, cu disciplina hermeneuticii. Și corelația este justificată de fascinanta carieră a autoarei, de pasiunea ei, științifică și artistică, pentru semne și simboluri culturale. Titlul cărții ar putea conota și o legătură hermeneutică dintre iubirea pentru literatură și cea pentru un mare Poet, Eugen Dorcescu.  
 
Personal, nu cunosc un interpret, un critic literar sau un cunoscător de poezie dorcesciană mai dedicat, mai înrădăcinat sau mai expresiv decât Mirela-Ioana Dorcescu. Afirm, fără ezitare, că „Doamna Dorcescu” este, de fapt, cea mai „autorizată” persoană să vorbească despre poezia Poetului ei.  
 
Hermeneia este împărțită în 3 capitole: Excelența textului, Haloul textului, Efigii. Primul capitol, Excelența textului, se împarte, la rându-i, în 2 mari subcapitole: Secțiunea de aur în poezie și Exegeză: Eugen Dorcescu. În primul subcapitol (Secțiunea de aur în poezie), Mirela-Ioana Dorcescu face o introducere în ceea ce înseamnă secțiunea de aur, atât în poezie, cât și în celelalte arte: „Semantica expresiei secțiunii de aur a fost adaptată la finalitățile punctuale ale cercetărilor și la specificul diverselor domenii în care s-a folosit, din Antichitate până în prezent” (p. 16).  
 
Secțiunea de aur este un concept vechi, însă vechimea nu i-a afectat câtuși de puțin sensul primar: „secțiunea de aur denumește o proporție ideală, stabilită de Marele Creator în crearea celor ce sunt” (p. 17). Ocurența acesteia într-o creație poate fi verificată matematic, fie prin faimosul număr al lui Euclid, fie prin șirul lui Fibonacci. Autoarea operează, în demersul său, cu numărul lui Euclid, număr despre care se spune că atestă „proporția divină”, simbolizată cu grecesul Phi. Numărul este irațional, aproximabil la valoarea de 1,6 – mai exact: 1,6180339887... Acest număr măsoară armonia universală.  
 
În plan artistic, secțiunea de aur a fost identificată mai cu seamă în artele plastice: la Leonardo da Vinci, Boticelli, Salvador Dali etc., dar și în muzică, la Mozart, Beethoven, Claude Debussy, Béla Bartók etc.  
 
În anul 1978, Eugen Dorcescu, cercetător erudit și poet consacrat la acea dată, avansează un model de identificare a secțiunii de aur în poezie. Este primul din România preocupat de o asemenea temă. Prin procedura pe care o concepe, subliniază calitatea de capodopere a unor celebre poezii românești: O, mamă... (Mihai Eminescu), Peste vârfuri (Mihai Eminescu), Sonet III (Mihai Eminescu); Izvorul (Lucian Blaga).  
 
Evidențierea prezenței secțiunii de aur în poezie constituie, în viziunea sa, unul dintre criteriile „axiologice” necesare în interpretarea operei literare: „Această determinare cantitativă, ale cărei reguli au fost enunțate întâia oară de Euclid, ar putea, la urma urmei, caracteriza organizarea exterioară a unei opere de artă, ar putea fi considerată una dintre constantele alcătuirii sale”.  
 
În dezvoltarea instrumentului de cercetare a secțiunii de aur, Eugen Dorcescu se folosește și de „substituția ritmică”, adoptând, în acest sens, un procedeu conceput și pus în practică de G. I. Tohăneanu. Identificarea secțiunii de aur, în viziunea lui Eugen Dorcescu, implică raportarea numărului de silabe neaccentuate (care sunt într-un număr mai mare) la numărul de silabe accentuate (care sunt într-un număr mai mic) într-o poezie. Din păcate, această inițiativă nu s-a bucurat de atenția criticii sau Istoriei literare întru interpretarea capodoperelor lircii românești. „Numai George Pruteanu, într-o apariție televizată, de după 1990, a apreciat public acest model teoretic și aplicativ, insistând asupra originalității și importanței sale”.  
 
După patruzeci de ani, Mirela-Ioana Dorcescu preia acest model cvasiabandonat, subliniază extraordinarul merit al autorului acestei teorii, și anume „acela de a fi transformat problema punctuală a sonorităților distinctive ale acesteia [POEZIEI] într-un fenomen de filosofie a artei și a existenței”, aplică modelul, într-o variantă lărgită, pe un corpus alcătuit din poemele scriitorilor timișoreni Eugen Dorcescu și Șerban Foarță și demonstrează existența secțiunii de aur în poeme foarte valoroase, care se supun rigorilor formale și semantice ale unor capodopere. Astfel, În tăcere (87/53); Nirvana (85/51); Trubadurul din vis 9 (83/49); Ioanitul (77/49); Triada (75/45); Elegiile de la Carani 4 (49/31); Ecclesiast (92/56) conturează universalitatea și abisalitatea poeziei lui Eugen Dorcescu. Autorea Hermeneiei remarcă faptul că „acestea au o vibrație aparte, ce se deduce nu doar din conținut, ci și din cadența atipică a elementelor sonore”.  
 
Mirela-Ioana Dorcescu aplică secțiunea de aur și în poezia lui Șerban Foarță, care este recunoscut ca fiind un „reprezentant al manierismului superior” (Nicolae Manolescu și Ecaterina Mihăilă). Ea prezintă argumente pentru care poezia lui Șerban Foarță se pretează la o asemenea investigație: muzicalitatea („Valutele sonore surprind, sincopele zdruncină matricele ritmice și inedite repere dirijează melosul poetic” – p. 59); tulburarea ritmului („ritmul dominant al poemelor este perturbat de un zvâcnet, în orice parte a versului, și apoi regăsit și continuat ca aplomb până la următoarea barieră, căzută, parcă, tot din senin” - p. 59-60); distribuția nonconformistă a accentelor, a pauzelor sau a incidențelor; predilecția pentru expresia neologică. Cu aceeași abilitate ca în cazul poeziei lui Eugen Dorcescu, autoarea demonstrează că secțiunea de aur este prezentă și în opera poetică a lui Șerban Foarță.  
 
În cel de-al doilea subcapitol, intitlulat Exegeză: Eugen Dorcescu, Mirela-Ioana Dorcescu își începe discursul critic într-un mod inedit: comemorează impresionant imaginea, de odinioară, a soților Dorcescu – imaginea-simbol a uniunii absolute și perene, dincolo de moarte și viață, în Nirvana.  
 
„Poemul Nirvanei nu ar avea același impact, dacă, în tonul elegiac, fiorul tragic nu s-ar împleti cu cel erotic” (p. 82-83). „L-am citit cu sentimentul că numai durerea poate fi întreagă. Că numai trăirea durerii ne leagă cu adevărat” (p. 73).  
 
Poemele Nirvanei trezesc sentimentul că durerea profundă, suferința sinceră reprezintă un mod de cunoaștere pentru Poetul Eugen Dorcescu. Mirela-Ioana Dorcescu analizează poemele funebre ale Nirvanei, atât din punct de vedere simbolico-mistico-semiotic, cât și din punct de vedere „emotiv”, cu sufletul scăldat în abisul acestora. În pauzele emoționante, scriitoarea introduce comentarii memorabile: „Ferice de femeia luată în eternitate de brațul unui Poet!” (p. 87).  
 
Și Avatar este un poem încărcat de tristețe, pesimism și negură, scris în aceeași paradigmă nirvanică: „în acest cadru existențial și cultural, eul liric, care corespunde unui inițiat în cunoașterea spirituală, găsește nu doar soluții, ci și resurse fizice, intelectuale și sufletești, pentru a se detașa progresiv de Samsara și pentru a parcurge, cu neabătută determinare, drumul spre Nirvana” (p. 87-88). Lupul, ca avatar, intervine într-un moment de cumpănă al Poetului. El distruge orice impuritate (gnomul) care atacă integritatea eului liric: „«cețoasa fiară» sare la beregată, fără întârziere, fără milă, sfârtecă și ucide pe loc” (p. 91). „Poetul și lupul se întâlnesc nu doar în ființă, ci și în arhiființă, în arheu – partea esențială și veșnică a ființei sensibile” (p. 93). Eugen Dorcescu, în Etern, într-o eternă noapte-zi, declara: „Avatarurile sunt prezente pe tot parcursul poeziei mele, încă de la debut. Nicio clipă, măcar una, fie zi, fie noapte, nu m-am «distins» și nu mă «disting de propriul arheu», și de avataruri” (p. 32). „Avatarurile se sincronizează cu Poetul, ca să îi dea de știre că există și că îi întregesc ființa: «Totul a început demult, cu o neliniște continuă, care mă obliga să privesc în mine însumi, să cobor, tot mai adânc, să fiu atent la ce-mi spune visul. De fapt, avatarurile voiau ca eu să iau cunoștință de ele»” (p. 25). Negura, râul, fulgerul, luna devin simboluri predilect imbricate cu cel al lupului, sporind „forța mitică și expresivă a avatarului” (p. 104).  
 
A treia secțiune, Râul, servește cauzei poeziei lui Eugen Dorcescu: „spiritualizării, elevării materiei la natura sa ontologică, generatoare de univers spiritual” (p. 142). Râul este un alter-ego care traversează întreaga operă dorcesciană, contribuind la particularizarea ei. El simbolizează, în general, timpul și destinul uman. Mirela-Ioana Dorcescu punctează specificitatea relației eului liric cu Râul: Râul este oglindirea eului liric dorcescian în ființă; Râul este întotdeauna cu Poetul; Râul este tămăduitor, purificator și plin de inițiativă; Râul poate fi insensibil: „A mai trecut o zi. Și-o noapte grea./ Și-am mai trecut și eu, frumoasa mea./ Înot în Râul timpului, m-avânt,/ Să te ajung din urmă mai curând./ Înot cât pot de iute, și mă zbat,/ Dar Râul curge lin, netulburat,/ Curge senin, și crâncen, și barbar./ Vrea să pricep ce-nseamnă «în zadar»” (Nirvana); Râul, în sine, denumește o prelungire fluidă a naturii; Râul este viu; este o ființă – este prelungirea fluidă a ființei Poetului.  
 
Al patrulea sub-subcapitol, Drumul, ne relevă asocierea dintre acesta și Râu, ca simbol al destinului. Drumul semnifică viața și moartea. Mirela-Ioana Dorcescu inițiază o analiză semiotică extinsă a drumului, punându-l în relație cu simboluri asociabile: Călătorul, Călătoria, Calea.  
 
Drumul admite și o călătorie concretă, spre o destinație terestră, pe când calea este exclusiv spirituală, fiind parcursă „clipă de clipă”, în mod abstract: „drumul și calea au aceeași țintă spirituală în poezia lui Eugen Dorcescu, în care Insula Tenerife aniticipează Nirvana. Altfel spus, în proiectul existențial-estetic, în care se angajează Poetul, «drumul spre Tenerife» marchează, simbolic, ultima etapă în calea sa spre Nirvana” (p. 155). Concluzia clarifică viziunea Poetului asupra drumului: „«Drumul spre Tenerife» este un arhetip al drumului spiritual, desfășurat într-un singur sens, în conștiința ființei lirice” (p. 169).  
 
O componentă aparte a subcapitolului Exegeză: Eugen Dorcescu o constituie Rimele rare. În analiza rimelor rare din poezia dorcesciană, Mirela-Ioana Dorcescu se folosește de un corpus reprezentativ, ce acoperă cinci decenii de creație poetică: două antologii ne varietur – Biblice și Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, precum și un volum de versuri apărut în 2017, Elegiile de la Carani. Autoarea stabilește, în Rimele rare, o relație de cvasiidentificare: „eu/Orfeu” : „În lumea iluzorie, și eu/ Am rătăcit. Asemeni lui Orfeu...” (Epilog, Bibilice). Eugen Dorcescu excelează în rime rare, aducând în poziție de rimă: semne substantivale ale Divinității: „presus/Iisus”; semne pronominale ale Divinității, devenite simboluri ale acesteia, grație scrierii lor cu majuscule: „nu-i/ Lui”; „hai-hui/Lui”; „bine/necine/Tine”; „fel/El”; referințe la personaje biblice: „Ha-adham/ Miriam”; „zenitul/Ilie Tișbitul”; (situațiile în care este utilizat „Abbadon”) „Adâncul. Nimicirea. Abbadon.”; referințe la toposuri biblice: „plaiului/Raiului”; „fad/Iad”; „vis/Paradis”; „eternul/Infernul”; referințe la cataclismele bibilice: „strop/Potop”; „eclipsă/Apocalipsă”; „clipsul/Apocalipsul”; referințe la geografia sau istoria bibilică: „tron/Sion”; „Șeol/stol”; „Israel/țel/fel/el; Ierusalim/viețuim/Elohim”; „Tale/ a Plângerii Vale” etc. Astfel, și rimele rare au amplitudine abisală și metafizică.  
 
În cel de al doilea capitol, intitulat Haloul textului, Mirela-Ioana Dorcescu descrie, cu emoție, sinceritate și măiestrie, evenimentele literare la care a participat afectiv, între anii 2017 și 2019. Aceste mărturisiri sunt așezate într-un tipar specific jurnalului. Autoarea datează cele mai importante evenimente din viața ei și a Poetului Eugen Dorcescu: 27 Mai 2017, 10 Octombrie 2017, 27 Octombrie 2017, 27-28 Iulie 2018, 9 Octombrie 2018, 9 Noiembrie 2018, 29 Noiembrie 2018, 19 Decembrie 2018, 31 Decembrie 2018 – 1 Ianuarie 2019, 11 Ianuarie 2019. Sub aceste date calendaristice, sunt relatate evenimentele importante: primirea oficială a Mirelei-Ioana Dorcescu în Uniunea Scriitorilor (29 Noiembrie 2018) sau lansarea romanului său Celesta (9 Octombrie 2018) etc. Se cristalizează astfel un parcurs spiritual și intelectual, o traiectorie în inima autoarei, atât ca soție a Poetului Eugen Dorcescu, cât și ca scriitoare de succes. Ni se deschide larg o poartă spre intimitatea unui cuplu de intelectuali. Aflăm, de exemplu, că „soții Dorcescu” lucrează multă vreme la „scrierile ascunse” ale Mitropolitului Vasile Lăzărescu: „Eugen Dorcescu, prin bunăvoința Părintelui vicar administrativ Dr. Ionel Popescu, a obținut, pe la sfârșitul anului 2017, două volume de cuvântări, pastorale și predici, pe care Vasile Lazarescu le publicase la Tipografia Dicezană din Caransebeș, pe vremea când era episcop al Caransebeșului: Pârga darului (1936) și Praznic luminat (1940). Țineam o carte într-o mână și una în cealaltă și aproape că le citeam în același timp, de bucurie că am ajuns în posesia lor, de nerăbdare sa văd ce conțin, jubilând pe măsură ce descopeream erudiția Mitropolitului, vibrația sa oratorică, puterea credinței sale. Eram fericită să-mi confirm intuitiția că făcea parte din elita retorilor români. Ardeam de dorința ca aceste cărți vechi să ia formă nouă, să fie accesibile cititorilor de azi. Voiam ca noi să-l readucem la amvon, să-l facem să vorbească, să-și învețe și să-și îmbrățișeze iarăși preaiubitul neam, să-l așeze pe calea cea dreaptă, spre Dumnezeu, așa cum numai el știa să o facă. Nu fiindcă n-ar exista ierarhi demni și eficienți în apostolatul lor, ci pentru că el avea ceva aparte, ceva indefinibil, dar pe care îl simțeam ca pe o mângâiere pe inima mea” (p. 181).  
 
În 10 Octombrie 2017 aflăm că Mirela-Ioana Borchin devenise deja „Doamna” Poetului. Prezența soților Dorcescu la debutul literar al Marianei Pâșlea stârnește curiozitate și întoarce toate capetele. Acest lucru arată cât de important este cuplul soților Dorcescu în spațiul public! Tot de aici aflăm că Eugen Dorcescu a cerut-o pe Mirela-Ioana în căsătorie la Uzdin, sub veghea statuii lui Mihai Eminescu. Un moment romantic, vegheat de „cel ce cântă romantismul, Poetul Național”.  
 
Din 27 Octombrie 2017, ni se descrie atmosfera din Amfiteatrul G.I. Tohăneanu, dintr-o seară, în care Universitatea de Vest l-a omagiat pe Eugen Dorcescu în anul când a împlinit 75 de ani. Studenții sunt fascinați de puternica personalitate a Poetului timișorean, a cărui valoare incontestabilă, în contemporaneitate, o percep din discursul, din recitarea poeziilor sale, din intervențiile celor implicați, trup și suflet, în organizarea evenimentului. Poetul este un model pentru viitoarea generație pe care o inspiră și căreia îi insuflă iubire pentru cultură, literatură și adevăr. De altfel, prezența lui Eugen Dorcescu ca „invitat special” la cursurile Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu rămâne și va rămâne cea mai importantă întâlnire a studenților cu un scriitor, ocazia lor incomparabilă de a cunoaște valori ale culturii și literaturii române.  
 
În 9 Octombrie 2018 pătrundem în atmosfera în care s-a lansat Celesta, la Biserica din Dacia, Timișoara. Prin Celesta, ca soție și scriitoare, autoarea ne arată ce înseamnă să trăiești alături de un mare Poet și cărturar. Înțelegem, cu această ocazie, că Eugen Dorcescu este și un magistru spiritual pentru Doamna sa, Mirela-Ioana. „La voi, viața e literatură și literatura este viață” (Ileana Oancea).  
 
Destinul a adus patru scriitori foarte aproape unii de alții: Mirela-Ioana Dorcescu cu Eugen Dorcescu și Ildikó Gábos-Foarță cu Șerban Foarță locuiesc în același bloc. Doi poeți atât de diferiți, dar legați de atât de multe lucruri, două scriitoare atât de diferite, dar atât de devotate soților, ne învață ce înseamnă prietenia literară, cât de nobilă poate fi ea.  
 
În 11 Ianuarie 2019 Mirela-Ioana Dorcescu, după un Revelion petrecut împreună cu Poetul Eugen Dorcescu și „cuplul Foarță”, Revelion în care s-au împletit poezia, arta și muzica, simte că își trăiește visul: „Nu știu alții cum sunt, dar eu... trăiesc ca într-un film, pentru care, de mult, am schițat scenografia, regia, protagoniștii. Un film în care are loc, în sfârșit, o scenă visată încă din copilărie. O fi cum spune Pozitivista Ildi? Mă voi fi concentrat atât de intens asupra visului, încât acesta a devenit realitatea mea?...” (p. 266). Mirela-Ioana Dorcescu, cu „legitimația” de scriitor, împreună cu Eugen Dorcescu și Robert Șerban, lansează, la Scriitori (Sala de cenaclu a Filialei Uniunii Scriitorilor și a revistei „Orizont”), o antologie de poezii a lui Șerban Foarță, Mulțimea cu un singur element. Aceasta își dovedește, încă o dată, erudiția și comentează, critic, universul poetic al lui Șerban Foarță. În ceea ce face și scrie, se evidențiază, totodată, faptul că Eugen Dorcescu este un excelent orator, alături de Șerban Foarță.  
 
În Haloul textului, soții Dorcescu se prezintă, dacă putem spune astfel, în esența lor: sunt înconjurați de scriitori, literatură, cultură și frumos. Haloul textului este un capitol de literatură despre literatură: numeroase scenele existențial-artistice rulează în acest tablou, pentru ca cititorii să cunoască o parte însemnată din lumea scriitorilor bănățeni.  
 
Ultimul capitol, și poate cel mai impresionant, Efigii, ne aduce și mai aproape de sufletul Mirelei-Ioana Dorcescu. Sensibilitatea acestor evocări, în legătură strânsă cu „scenele de jurnal”, copleșește cititorul.  
 
În Doamna Profesoară, Mirela-Ioana Dorcescu aduce un omagiu profesorilor care „ne-au părăsit, ca într-un cutremur filologic, în 2008” (p. 278). Fiind foarte atașată de Doina Comloșan, cu care a petrecut sute de ore „pline de-nțelesuri”, autoarea creionează din amintiri un portret din care se degajă o puternică emoție, empatie, melancolie, dar și seninătate.  
 
Doina Comloșan este emblema profesorului erudit – un adevărat cărturar: „Surprindea prin frumusețea și curăția gândurilor, prin siguranța cu care își articula, cu tot cu digresiunile ce păreau interminabile, prelegerile, prin felul cum jubila rostindu-le... În acest echilibru dintre structura clasică a conținuturilor și frenezia rostirii sălășluia farmecul lecțiilor de teorie literară. Moderne, frapante prin originalitate, cu o retorică inconfundabilă. Același contrast între rigoare și entuziasm caracterizează și exemplarele-i scrieri academice (Teatru și antiteatru, Despre literatură, Teorie literară), rămase ca semne ale trecerii sale prin mediul universitar timișorean, în care și-a desfășurat întreaga activitate didactică” (p. 278). A rămas în inima autoarei, atât ca profesoară, cât și drept coautoare, față de care aceasta își manifestă, cuviincios, recunoștința: „Și acum, la zece ani de la topirea Domniei sale, în «greul negrei veșnicii», îi spun, cu aceeași cuviință, «Sărut mâna, Doamna Profesoară!»” (p. 284).  
 
La fel de emoționantă este și efigia Vali. Aceasta este autoarea primei cronici despre romanul de debut al Mirelei-Ioana Dorcescu, intitulat Punctul interior. Între autoare și „criticul ei de catifea” se înfiripă o generoasă prietenie. Dispariția subită a lui Vali stârnește: „Nedumerire. Ciudă. Lacrimi. Și chinuitoarea întrebare: «De ce?»” (p. 304). „Inima mă doare la propriu, ca un buboi care se coace” (p. 304). Iese în relief acel pasaj din Hermeneia care descrie secvența finală din ultima întâlnire pe care a avut-o Mirela-Ioana Dorcescu cu Vali: „după ce îmi făcuse de câteva ori semn cu mâna fără ca eu să înțeleg pentru cât timp ne despărțeam, de fapt...” (p. 304).  
 
HERMENEIA este o carte excelentă, o mărturie, o speranță, un vis devenit realitate. Un cadou cum nu se poate mai frumos pentru Poetul iubit, Eugen Dorcescu!  
 
Referinţă Bibliografică:
Marian-Cătălin Ciobanu, „Hermeneia” de Mirela-Ioana Dorcescu / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3036, Anul IX, 24 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!