CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Elisabeta Bogățan, Mirela-Ioana Dorcescu - HERMENEIA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Elisabeta Bogățan  
 
Mirela-Ioana Dorcescu - HERMENEIA  
 
Titlul cărții HERMENEIA, publicată la Editura Mirton, Timișoara, 2019, trimite la o înaltă ţinută spirituală a demersului interpretativ. Asupra termenului hermeneia s-au aplecat mulți cercetători, din convingerea că se impun clarificări. Astfel, Gavriluță Nicu, în Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii, Ed. Polirom, Iași, 2013, afirmă că: „În ciuda simțului comun, hermeneutica nu se identifică cu interpretarea. În sens heideggerian, hermeneia însemna relevanța de sine a în-sinelui divin. (...) Cu timpul, termenul hermeneia va fi resemnificat. Va numi exegeza, adică drumul invers, din exteriorul unui text spre interiorul lui, adică spre înțelesurile tainice, camuflate de evidențe. (...) O cale regală de reflectare în social a ceea ce este transcendent a fost limbajul. La limită, acesta a fost înțeles ca o epifanie a sacrului. Teza apare argumentată și în textele clasice ale unor filologi și istorici ai culturii”.  
 
În această accepțiune a termenului hermeneia, Mirela-Ioana Dorcescu își bazează demersul pe relevarea secțiunii de aur în poezia românească actuală. Ea începe prin a defini termenii folosiţi: „În acest studiu, noţiunea de secţiune de aur este folosită cu două accepţiuni. În primul rând, aceasta desemnează o proporţie între două elemente constituente ale unei entităţi ce aparţine sferei creaţiei (v. secţiunea de aur în poezie). În al doilea rând, indică şi instrumentul de cercetare a ocurenţei «proporţiei divine» (v. perspectiva/metoda/criteriul secţiunii de aur)”. De asemenea, mai precizează: „În esenţă, secţiunea de aur denumeşte o proporţie ideală stabilită de Marele Creator în crearea celor ce sunt. Un adaos istoric important este acela că secţiunea de aur poate fi verificată matematic, fie prin faimosul număr al lui Euclid, fie prin renumitul şir al lui Fibonacci. În acest demers, operăm exclusiv cu numărul lui Euclid, i.e. cu acel număr despre care se spune că atestă «proporţia divină», simbolizat de grecescul Phi. Acesta este un număr iraţional, aproximabil la valoarea de 1, 6... (mai exact: 1,6180339887… ), care măsoară armonia universală, indicând un raport ce scapă puterii umane de a calcula precis. Phi este celebrul «golden number», după care s-au orientat, de-a lungul vremii, numeroşi artişti, care au aspirat, ori au şi reuşit, să-şi edifice creaţia după norma… Creaţiei primordiale”.  
 
Bazele unei astfel de cercetări, afirmă autoarea, au fost puse de Eugen Dorcescu, care în Embleme ale realităţii, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1978, a căutat secțiunea de aur în operele poeților români, pentru „a inova şi înnobila, prin introducerea unui criteriu de evaluare de prestigiul secţiunii de aur, critica literară românească”. Recunoscându-i meritele, autoarea îl consideră pe Eugen Dorcescu un precursor al tipului de cercetare abordat în Hermeneia: „Propunându-mi să continui investigarea eventualei actualizări a secţiunii de aur în poezia românească, în contextul liricii actuale, am adoptat principiile teoretice şi, în linii mari, modelul de lucru avansat de Eugen Dorcescu. Prin urmare, i-am aplicat grila de evaluare într-un demers personalizat, extins de la cercetarea formei poetice la analiza conţinutului textului, pentru a sublinia valoarea compatibilizării sunet-idee într-o poezie în a cărei compoziţie se identifică acea proporţie ideală, confirmată de «numărul de aur»”. În felul acesta, după propria mărturisire, autoarea „urmăreşte să probeze atât valabilitatea modelului de interpretare conceput de Eugen Dorcescu, cât şi un înalt nivel de performanţă, atins actualmente în creaţia poetică românească”.  
 
Referitor la contribuția lui Eugen Dorcescu la cercetarea secțiunii de aur în poezia românească, autoarea subliniază că el „s-a pronunţat, în lucrarea Embleme ale realităţii, pentru multiplicarea criteriilor de recunoaştere a valorii unui text poetic, prin introducerea criteriului secţiunii de aur”. Acest criteriu ar putea proba excelența textului, care reprezintă tema primei părți a studiului Mirelei-Ioana Dorcescu. În acest sens, autoarea consideră fundamentală concepția lui Eugen Dorcescu: „Pornind de la convingerea că toate elementele unei creaţii sunt interrelaţionate şi converg întru exprimarea mesajului artistic, Eugen Dorcescu este de părere că orice nivel al unei capodopere trebuie să probeze excelenţa”.  
 
Eseista prezintă succint metoda propusă de Eugen Dorcescu pentru „căutarea secţiunii de aur la nivel suprasegmental”: „Pentru a-l determina pe Phi, propune raportarea numărului de silabe neaccentuate, care constituie, îndeobşte, segmentul material mai lung al poeziei, la cel al silabelor accentuate, care este, de regulă, segmentul material mai scurt din compoziţia acesteia. Astfel, se acreditează drept principiu operativ ideea că valoarea estetică poate fi dovedită şi de pulsaţiile sonore ale poeziei”.  
 
Mirela-Ioana Dorcescu mai subliniază în legătură cu aceasta: „Eugen Dorcescu aduce şi un amendament esenţial: grila de evaluare a ocurenţei secţiunii de aur nu se pretează decât la textele care îi trezesc interpretului sentimentul valorii, fiind valabilă «mai ales în cazul acelor creaţii care satisfac simţământul de capodoperă»”.  
 
Este urmărită analiza lui Eugen Dorcescu făcută unor poezii de Eminescu. La toate se obține numărul Phi exact sau cca 1,6... Se subliniază faptul că, întrucât la alți autori, precum Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mircea Ciobanu, se obțin valori de 1,7 sau 1,8, valoarea numărului Phi poate constitui o bază pentru a stabili înrudirile temperamentale între diverși autori. Mai mult, metoda propusă de Eugen Dorcescu poate evalua și forța creativă a poetului, astfel că, afirmă autoarea, „Iniţiativa Domniei Sale este cu atât mai remarcabilă, cu cât, dacă, în artele plastice (arte spaţiale), secţiunea de aur se poate realiza şi deliberat, în poezie (artă temporală, ca şi muzica), nu se ajunge la numărul de aur decât prin manifestarea spontană, naturală, a forţei creative a poetului”.  
 
Hermeneuta subliniază că au avut însemnătate, „în sprijinul cercetării secţiunii de aur în poezie, și considerațiile formulate... de către G.I. Tohăneanu, pe tema rolului determinant al ritmului în articularea firească a ideii cu sonorităţile poetice”. În Hermeneia, se recomandă ritmul natural în lectura/rostirea poeziei: „Pentru ca raportul dintre silabele neaccentuate şi cele accentuate să fie 1,6…, nicio schemă metrică aferentă ritmurilor de bază nu este valabilă. Rezultatele raportării silabelor neaccentuate la cele accentuate ar fi 1, în situaţia ritmurilor iambic şi trohaic; sau 2, în cazul ritmurilor dactilic, amfibrah şi anapest; respectiv 3, în cel al peonilor. În aceste împrejurări, Eugen Dorcescu, pledând pentru naturaleţea rostirii creaţiilor poetice (v. supra), apelează la substituirile ritmice, după modelul lui G.I. Tohăneanu, prevăzând şi un amendament ce iese din sfera determinărilor materiale: «simţământul de capodoperă». Acest amendament permite extinderea analizei dinspre nivelul formal al poeziei spre contextul global – semantic, semiotic, pragmatic, stilistic, estetic, filosofic etc. Astfel, «numărul de aur» ar demonstra proporţia justă dintre forme, idei şi tot ceea ce înseamnă excelenţa poetică”. Este redat însă și punctul de vedere al lui Eugen Dorcescu, care acceptă faptul că opera poetică, operă de creație, se poate sustrage acestei abordări: „Nu e îngăduit, pe de o parte, să i se acorde acestui raport strict numeric, cantitativ, rolul de criteriu infailibil în aprecierea valorii. Mai cu seamă în poezie, artă cu o spaţialitate nemăsurabilă, neconcretă”.  
 
Inaugurând capitolul Secţiunea de aur în poezia lui Eugen Dorcescu, autoarea mărturisește: „m-am încumetat să continui iniţiativa redutabilului scriitor timişorean Eugen Dorcescu de a verifica, cu propriile instrumente, ocurenţa secţiunii de aur în poezia românească, analizând, în acelaşi scop şi, în linii mari, cu aceleaşi mijloace, creaţia sa poetică”. „M-am oprit asupra câtorva poeme care, în opinia mea, trasează principalele direcţii ale poeziei dorcesciene. Acestea au o vibraţie aparte, ce se deduce nu doar din conţinut, ci şi din cadenţa atipică a elementelor sonore. M-am orientat după intuiţia că măcar unele dintre ele se disting şi prin construcţia lor «matematică», în parametrii secţiunii de aur, desemnate prin numărul de aur: 1, 6... Care este «iraţional». Este misterul însuşi. Simbolizează transcendenţa. «Perfecţiunea este iraţională», susţine Eugen Dorcescu”.  
 
Autoarea se oprește asupra unor poezii pe care le intuiește ca posibile capodopere și la care, în urma analizei, obține scontatul număr de aur, Phi de 1,6... Poemele analizate corespund secţiunii de aur nu numai prim matematica specifică a construcției poetice, ci și prin „amplitudinea spirituală a liricii dorcesciene”.  
 
Astfel, la poezia În tăcere: „Tema este de anvergură metafizică: teofania. Polisemia tăcerii este pusă aici în relaţie cu misterul absolut şi cu suprema cunoaştere – credinţa, eul liric poziţionându-se într-o vecinătate abisală cu Dumnezeu”. De asemenea, ea mai remarcă: „Atât tăcerea, cât şi drumul sunt motive literare predilecte în poezia unui spirit ascensional, cum se arată a fi Eugen Dorcescu, Poetul pentru care «nimic nu e aicea. Totu-i peste»…”.  
 
Mirela-Ioana Dorcescu analizează apoi poemul Nirvana, subintitulat Ars poetica, despre care afirmă: „În opinia mea, Nirvana reprezintă chintesenţa mesajului poetic dorcescian, întrucât sugerează întrezărirea Nirvanei din Samsara, prin învingerea suferinţei, prin evadarea din contingent, prin spiritualizarea materiei, prin zbor şi extaz”. Urmează Ecclesiast, „care deschide calea liricii sapienţiale”, un poem inspirat de Ecclesiastul biblic; Trubadurul din vis 9, o poezie despre care autoarea spune: „Aş subsuma-o poeticii avatarurilor, definitorie pentru Eugen Dorcescu”; Triada, „care se referă la impredictibilitate şi miracol, la resorturile supraumane ale schimbării, pe ancestrali piloni, a unei instanţe fundamentale din universul liric”. Elegiile de la Carani 4, (Marele Arheu), „un poem în care se împletesc aproape toate direcțiile liricii dorcesciene, într-o variantă foarte concentrată. Aici, se întrezăresc, din nou, fulgurantele reprezentări avatarice. Adevărul abisal, asimilat vital, face din contemplație un act de (re)cunoaștere a spațiului edenic, înălțând necontenita «căutare a Marelui Arheu» pe piscurile culturii spirituale”; Ioanitul, „vădind, încă o dată, şi mai mult ca oricând, prin această ultimă atitudine existenţială, tăria credinţei şi a aspiraţiilor sale”.  
 
În toate poeziile lui Eugen Dorcescu analizate, valoarea lui Phi este 1,6..., astfel că autoarea concluzionează: „Sublimul, forţa ideilor de anvergură metafizică, perfecţiunea formei poemelor pe care le-am analizat, din această perspectivă, puteau fi şi altfel evidenţiate, dar, pentru toate aceste particularităţi ale liricii dorcesciene, dovada matematică, exprimată prin «numărul de aur», Phi, este mai puţin vulnerabilă decât orice apreciere”.  
 
Mirela-Ioana Dorcescu aplică apoi metoda secțiunii de aur la poezia lui Șerban Foarță, justificându-și alegerea astfel: „Recunoscut ca reprezentativ pentru ceea ce înseamnă manierismul superior – de către critici (Nicolae Manolescu) sau specialişti notorii în poetică (Ecaterina Mihăilă) –, Șerban Foarţă îşi compune muzica operei, aparent spre propriul amuzament, modelând materialul lingvistic şi jonglând cu tăcerile enunţării lirice”. Autoarea alege trei poezii: Donna con donna, „o miniatură lirică, plastică, încrustând elocvente legături între gest şi sunet, între caduc şi actual, între memoria istorică şi cea culturală, între obiectiv şi afectiv. Dincolo de aceste evidenţe, doar mister… şi har”; sonetul Spălai ferestre, volumul Nu ştiu alţii cum sunt… (Poeme bătrâneşti), Chişinău, Ed. Cartier, 2009, din care alege două poezii. La toate poeziile lui Șerban Foarță analizate, valoarea lui Phi este 1,6..., astfel că autoarea concluzionează: „Depistarea secţiunii de aur dovedeşte complexitatea unei creaţii ale cărei particularităţi formale sunt generate de structurile profunde ale gândirii unui «poeta doctus», cu un orizont cultural foarte extins. Prin recurenţa numărului de aur (1,6…) se evidenţiază, în lirica lui Șerban Foarţă, sinteza dintre inovaţie şi continuitate în creaţie”.  
 
Partea I a cărții, Excelența textului, are, în afară de capitolul Secțiunea de aur, încă un capitol, Exegeză: Eugen Dorcescu. Știm că termenul exegeză a fost folosit în special pentru interpretarea textelor sacre. Dar, prin aplicarea metodei secțiunii de aur, alături de alte dovezi ale tangenței capodoperei, s-au dovedit în poezia lui Eugen Dorcescu reflexe ale transcendentului. Ca atare, exegeza Mirelei-Ioana Dorcescu pune în lumină aceste reflexe înnobilatoare. Se simte în aceste exegeze o secțiune de aur a unor destine alese, la care, dacă am putea calcula numărul de aur Phi din întâmplările aproape neverosimile, potrivite parcă de o mână nevăzută, și cele aparent previzibile am obține cu siguranță 1,6...  
 
În textul Nirvana, pornind de la volumul de poeme Nirvana al lui Eugen Dorcescu (Editura Mirton, Timişoara, 2014), autoarea face o emoționantă paralelă cu viața, simțindu-se „Martor al unei iubiri unice. Sublimate în spirit. Infinite”. Despre cele două „prezențe” în Nirvana, Eugen Dorcescu și soția sa iubită Olimpia-Octavia Berca, autoarea spune: „Aşa i-am cunoscut pe soţii Olimpia-Octavia Berca – Eugen Dorcescu. Ca personaje în Nirvana. De puţine ori îi văzusem în realitate. Ultima oară, în 17 octombrie 2014, cu prilejul lansării romanului Viaţa între zero şi unu al Ninei Ceranu (dedicat chiar Olimpiei Berca). Cu admiraţia pe care o am în faţa spiritelor înalte, i-am remarcat la Orizont”. Pe aceste baze, Mirela-Ioana Dorcescu analizează poemele din volumul Nirvana: „Erosul a fost transfigurat de constrângerile altor dimensiuni. Dragostea şi-a găsit o altă nişă potenţatoare. Sfâşietoarea durere şi-a aflat salutara speranţă: Nirvana”.  
 
Despre aceste elegii, fără egal în felul lor, autoarea mai spune: „Aceste poeme, reunite într-un al treilea volum de elegii, urmând Morţii tatălui (2005) şi Elegiilor de la Bad Hofgastein (2010), reprezintă apogeul creaţiei sale, care rezultă îndeosebi din sinteza şi continuarea pe «nebănuite trepte» a tot ceea ce îi caracterizează devenirea umană şi poetică”.  
 
Al doilea studiu al acestei părți, Lupul, începe cu analiza poeziei Avatar, despre care autoarea spune: „Poetul «fiinţei întru Fiinţă» scrie la înălţimi ameţitoare. O dovedeşte, prin motivaţie, construcţie şi expresie, chiar şi cea mai recentă piesă a acestei originale compoziţii poetice. Intitulată, fără echivoc, Avatar, această poezie aduce o inovaţie în poetica avatarurilor, adaugând o componentă foarte importantă – acţiunea – şi consolidând poziţia nucleică a problematicii arheului în lirica dorcesciană”. Fondul poetic este insolit: asaltat de un gnom, eul liric „îşi alarmează, involuntar, spontan, şi ceţoasele avataruri. Dintre acestea, lupul transcende orice limită, pentru a ajunge «în fatala clipă», acolo unde este nevoie crucială de el. Cuplul de actanţi, creat ad-hoc, pentru salvarea Poetului, distruge in nuce orice ameninţare incontrolabilă la echilibrul moral al fiinţelor înduhovnicite şi, implicit, al lumii circumscrise de acestea, care trebuie să rămână fără pată. Într-un asemenea mediu, pur şi ascensional, îşi au locul avatarurile, eul liric şi «Umbra însoţită»”. Întâlnim aici reiterări ale unor simboluri din poezii anterioare: „Desprinsă din lumea umbrelor, eliberată de materialitate, iubita-umbră aminteşte de taina «umbrei viorii» a amurgului din O arhi-amintire, sau de răscolitorul traseu postbiografic al tatălui, care trece din «penumbră în penumbră» spre sumbra veşnicie (Moartea tatălui)”.  
 
Cum gnomul are doar rolul de a declanșa puternice energii creatoare, pe linia definiției date de Eugen Dorcescu simbolului („Simbolul este expresia lingvistică a unei realităţi antropocosmice”), autoarea subliniază: „În poemul Avatar, sinteza eu-lup corespunde, fără dubii, acestei definiţii a simbolului. Atmosfera poemului ne situează pe muchia dintre realitatea şi irealitatea antropocosmică. Simbolul devine o dovadă de solidaritate cvasimetafizică. Acesta se creează, cu grandoare, printr-o revitalizare a avatarului, asimilat spiritual, în condiţii de concretitudine şi concomitenţă. Poetul şi Lupul se întâlnesc nu doar în fiinţă, ci şi în arhifiinţă, în arheu – partea esenţială şi veşnică a fiinţei sensibile”. Despre importanța acestor concepte în poezia sa, a vorbit, după cum redă autoarea, însuși Eugen Dorcescu: „Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei mele, încă de la debut. Nicio clipă, nici măcar una, fie zi, fie noapte, nu m-am «distins» şi nu mă «disting de propriul arheu» şi de avataruri”.  
 
Despre aceste avataruri la Eugen Dorcescu autoarea mai notează: „Ele apar într-un nocturn abisal, dar ca entităţi artistice, de evidentă forţă spirituală. Sunt, realmente, preţuite de eul liric dorcescian, care le descoperă, nu cu teamă, ci cu satisfacţie, lăsându-se influenţat, ba chiar condus de ele, spre fiinţa sa profundă. În acelaşi timp, avatarurile se sincronizează cu Poetul, ca să îi dea de ştire că există şi că îi întregesc fiinţa”, după cum însuși Eugen Dorcescu mărturisește: „Tot ce ştiu eu este că Lupul, Cavalerul, Trubadurul sunt alter-egouri vii, concomitente, în timp şi spaţiu, cu mine, deşi anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat şi mai profund, n-a avut linişte până nu le-a identificat”.  
 
Analizând sursele mitologiei personale a lui Eugen Dorcescu, din care face parte lupul, ca avatar, autoarea punctează unele referințe biografice, dar și suprapunerea lupului ca animal totemic la daci. „Negura, râul, fulgerul, luna devin simboluri predilect imbricate cu cel al lupului, sporind forţa mitică şi expresivă a avatarului. Fabulosul personaj, cu motivaţie existenţială şi exprimare simbolică, este asumat de Poet ca avatar şi totem, după cum o demonstrează titlurile poemelor al căror protagonist este lupul: Avatar, Avatar I, Avatar II şi Totem”. Și, de asemenea: „Complexitatea moştenirii culturale a simbolului lup reiese, în ciclul de poeme consacrat «ceţoasei fiare», din asocierile plurivalente cu numeroase alte simboluri ale misterului, adâncite în nocturn şi/sau în vis şi în moarte”. Legat de aceasta, Mirela-Ioana Dorcescu face o observație foarte pertinentă: „Deşi preluat din semiotica bestiarului, lupul, ca simbol, în prelucrarea lui Eugen Dorcescu, nu se distinge, în esenţă, de viteazul cavaler, de nobilul trubadur, cu care coabitează eul liric, în distinctiva poetică a avatarurilor. Dimpotrivă, el se află într-o vădită coerenţă cu avatarurile celelalte, atât în plan metafizic şi simbolic, cât şi literar”.  
 
Exegeza Rimele rare abordează poezia lui Eugen Dorcescu dintr-o altă perspectivă, pe ideea că „rima rară constituie, în cazul lui Eugen Dorcescu, o componentă a unei strategii retorice, poetul încărcând această zonă de relief sonor cu semnificaţii metaforice şi simbolice ale căutării sinelui – «fiinţa din faţa Fiinţei»”. Rima rară devine și ea, la Eugen Dorcescu, un indicator al performanței artistice. E de remarcat faptul că, în acest studiu, Mirela-Ioana Dorcescu pornește pe un teren nedefrișat, introducând un criteriu nou, întrucât, așa cum remarcă ea-însăși, „Conceptul de rimă rară nu este clarificat în studiile româneşti de prozodie”. În analiza acestor rime rare, autoarea simte nevoia să sublinieze din nou simbolurile fundamentale ale mitologiei poetice a lui Eugen Dorcescu, întrucât le întâlnim în aceste rime rare, poziție în care și înțelesul lor este subliniat, și valoarea rimei crește: „Arheul este o proiecţie prototipică, matricială, a avatarilor cu care coabitează subiectul poetic. Marele Arheu ar fi, în poezia lui Eugen Dorcescu, entitatea supremă, cea din care descind toţi cei ce populează fiinţa (metafizică?) a eului liric. Până la învestirea simbolică a Arheului cu atributele Divinităţii nu mai este decât un pas”. Completând conturarea universului poetic al lui Eugen Dorcescu cu termeni și simboluri reflectate în rimele rare, autoarea notează: „Poetul al cărui model călăuzitor au fost şi sunt cărţile poetice şi sapienţiale ale Bibliei (...) utilizează frecvent simboluri de natură religioasă, uneori sincretice, mai cu seamă în poziţie de rimă rară”.  
 
În exegeza Râul, comentatoarea se oprește asupra unui alt avatar asumat de poetul Eugen Dorcescu, de exemplu „în poemul Omul din oglindă: «Nu mă disting de propriul arheu:/De lup, de cavaler şi de cetate,/De Râu, de trubadur... Acestea toate/ Şi altele asemenea sunt eu»”.  
 
Despre simbolul Râului la Eugen Dorcescu, exegeta notează: „Semantica simbolică a fluidităţii se sprijină îndeosebi pe paradigma raportării cursului de apă la destinul uman”... „şi, mai cu seamă, la timpul vital”. De asemenea: „O altă valoare simbolică a Râului, intens frecventată de poeţi, este cea a reflexiei”. Se subliniază faptul că la Eugen Dorcescu simbolul râului dobândește și valențe aparte: „În opera lui Eugen Dorcescu, râul călăuzitor se încarcă axiologic cu toate atributele masculinităţii: forţă, activism, cunoaştere, curaj, autoritate, voinţă, creativitate etc. El acţionează, în orice ipostază, conform principiului masculin, într-un regim diurn al imaginarului poetic”.  
 
Exegeza Drumul pune în lumină un alt simbol dominant în lirica lui Eugen Dorcescu: „Prezentat în analogie cu Râul, drumul adoptă modelul curgerii şi al confluenţei, sugerând marea trecere în nemărginirea universului”. Autoarea subliniază conotațiile acestui simbol la Eugen Dorcescu: „Drumul este, în construcţia lirică dorcesciană, un simbol de sinteză, articulat la două nivele: concret şi abstract. În ceea ce priveşte concreteţea sa, drumul îşi aproprie simbolurile primordiale ale materiei: pământul (...), apa (...), aerul (...), focul (...). Mai spectaculos decât toate este drumul eteric, premonitoriu, o proiecţie cvasiintegrală a subconştientului”. Pentru nivelul abstract, autoarea descoperă adăugiri de conotații. Ea subliniază tangența acestui simbol cu simboluri precum „călătorul, călătoria și calea”.  
 
În Drumul spre Tenerife, care „este un arhetip al drumului spiritual, desfăşurat într-un singur sens, în conştiinţa fiinţei lirice”, autoarea descoperă „semnificaţiile unei mulţimi de drumuri simbolice”: drumul ca semn providențial, drumul ca enigmă, drumul spre sine, drumul ca iluzie a Paradisului pierdut, drumul ireversibil, component al mitului imposibilei întoarceri, drumul ca vis, drumul ca unitate a contrariilor, drumul ca axis mundi, drumul ca experiență religioasă, drumul drept „cale regală”, drumul ca revenire la o matcă simbolică, la Paradis, drumul ca element de activare a conștiinței, drumul ca revelație, drumul ca înduhovnicire.  
 
Partea a II-a a cărții, Haloul textului, cu o aparență de jurnal, cuprinde evocări pline de semnificație: un drum la necropola Mitropolitului Vasile Lazarescu, („27 mai 2017”), căruia îi evocă martiriul, și căruia îi evocă haloul textelor Pârga darului, 1936, și Praznic luminat, 1940, reeditate sub titlul Pastorale și Predici, 2018; apoi evocă (în „10 octombrie 2017”) haloul textului din Dragoste târzie, volumul de poezii al Marianei Pâșlea, lansat la Bozovici. În „27 octombrie 2017”, pe ideea că „E firesc pentru doi scriitori să-şi privească existenţa ca pe un text, căruia să-i confere valoare – şi în formă, şi în conţinut”, autoarea prezintă crâmpeie din existența proaspătului cuplu Dorcescu. „Fila” „27-28 iulie 2018” evocă Festivalul de poezie „Drumuri de spice” de la Uzdin, unde, în urmă cu un an, Poetul Eugen Dorcescu a fost laureatul celei de-a XXIV-a ediții, iar Mirela-Ioana Dorcescu, ca exegetă a poeziei sale, a rostit o laudatio și a lansat „Primăvara elegiei, carte de eseuri hermeneutice despre volumul de versuri, intitulat Elegiile de la Carani”. În 2018, la Uzdin, Mirela-Ioana-Dorcescu și-a lansat romanul Celesta. „Fila” „9 octombrie 2018” este dedicată romanului Celesta. „Fila” „9 noiembrie 2018” este centrată pe lansarea cărții Realismul simbolic, dedicată de Anișoara-Violeta Cîra operei Mirelei-Ioana Dorcescu. „Fila” „29 noiembrie 2018” prezintă aniversarea a trei ani de la apariția antologiei din poezia lui Eugen Dorcescu Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, plus sărbătorirea intrării Mirelei-Ioana Dorcescu în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. „Fila” „19 decembrie 2018” prezintă, între altele, teoria inducției metaforice și a grefelor succedente, din teza de doctorat a lui Eugen Dorcescu, Metafora poetică. „Fila” „11 ianuarie 2018” evocă lansarea, la sediul Filialei Timișoara a USR, a antologiei lui Șerban Foarță Mulțimea cu un singur element, alcătuită de Robert Șerban. În cuvântul său despre Șerban Foarță, Eugen Dorcescu își prezintă memorabila sa opinie privind tipurile de poeți: „Poeta genuinus, afirmă Eugen, vizează profunzimea existenţială, poeta doctus se orientează spre profunzimile culturale, poeta artifex e obsedat de orizontalitatea expresiei. Eugen consideră că Șerban Foarţă este şi genuin (graţie talentului său debordant), şi doctus (datorită unei vaste culturi umaniste), şi artifex (întrucât duce inovaţia până la marginile limbajului poetic). Mai mult, el nu doar întruchipează cele trei tipuri de poeţi, ci se situează la un nivel înalt al reprezentării acestor categorii”.  
 
Partea a treia, Efigii, cuprinde câteva portrete de suflet: Doina Comloșan, fosta ei profesoară, împreună cu care a scris Dicţionar de comunicare (lingvistică şi literară), în trei volume, publicat la Editura Excelsior Art, din Timișoara, între 2002 și 2005; Corina Victoria Sein, poetă, prozatoare, editoare; Vali Bobină Vucovan, care a scris prima cronică la Punctul interior, romanul de debut al Mirelei-Ioana Dorcescu.  
 
Impune la Mirela-Ioana Dorcescu capacitatea de a intui esențele, de a pune în lumină revelarea eternului în perisabil, profan, precum și curajul de a porni pe căi deschise, dar nebătătorite sau chiar de a inova criteriile de analiză a textului poetic.  
 
Hermeneia este o carte care îmbogățește spiritual și captivează, în același timp, ca un roman cu personaje excepționale în împrejurări excepționale. Este remarcabilă măiestria autoarei de a îmbina acribia de cercetător cu vocația de prozator, într-un suflet de poet. Hermeneia este, totodată, un studiu hermeneutic model, un imn închinat iubirii și o valoroasă carte-document, pentru istoria literară. În modalitatea în care îmbină toate aceste valențe, duse fiecare la excelență, constă originalitatea și talentul Mirelei-Ioana Dorcescu.  
 
Referinţă Bibliografică:
Elisabeta Bogățan, Mirela-Ioana Dorcescu - HERMENEIA / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3024, Anul IX, 12 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!