CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





MIRELA-IOANA DORCESCU, Între conformarea la gen și libertatea discursivă
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mirela-Ioana Dorcescu  
 
Între conformarea la gen și libertatea discursivă  
 
Zic și eu, cartea lui Ion Șerban Drincea, publicată la Editura Măiastra din Târgu Jiu (2017), se încadrează în tradiția literaturii sapiențiale și moraliste, cu o vechime considerabilă în cultura umanității, probând tangențe cu marile interogații, rămase fără răspuns și, de aceea, reiterate, de la începuturile îndepărtate ale filosofiei până astăzi. De exemplu, cu problema originii limbajului. Alături de ipoteza sursei divine a limbii, figurează și cea a unei contribuții decisive a omului în crearea și dezvoltarea limbajului. Una dintre direcțiile care au motivat această contribuție a fost cea tranzacțională. În linii mari, istoria consemnează lucrarea nobilă, realizată mai întâi oral, apoi, în scris, a inițiaților – sacerdoți, războinici, scribi, meșteșugari etc. – de a transmite generațiilor succesoare secretele îndeletnicirii, ale științei proprii, accumulate, de obicei, până la vârsta maturității. S-a creat astfel o tradiție a transferului subtil de abilități, concretizat în coduri, legi, scripturi ș.a. Bunăoară, în ceea ce privește literatura română, temelia ideologică este de natură spirituală, reunind o dimensiune religioasă (reprezentată de Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) și una sapiențial-moralistă (reprezentată de Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie). Fiul generic, ca destinatar, este semnul importanței pe care înțeleptul o acordă celor cărora li se adresează, direct și cu maximă responsabilitate, cugetările sale. Așa se explică implicarea subiectivă în enunțare, apelul la imperativul hortativ, finalitățile pragmatice. Prin asemenea enunțuri, indubitabil tranzacționale, se urmărește un impact, înainte de toate emoțional, asupra sensibilității receptorului, dar și un acord, care să motiveze, atât sufletește, cât și rațional, asimilarea învățăturii.  
 
Întâlnim, şi în cartea lui Ion Șerban Drincea, numeroase enunțuri hortative, al căror verb predicat, directiv, apare la imperativ sau la conjunctivul echivalent, la persoana a II-a singular, reflectând și intimitatea cu interlocutorul („Când te strigă dușmanii, nu te uita înapoi” – p. 36; „Nu încerca și tu să crezi că ești Alfa și Omega. Vei confunda literele tuturor alfabetelor” – p. 65; „Învață de la păsări zborul/Și de la înțelepți umorul” – p. 83; „În orice împrejurare să judeci cu mintea și nu cu ochii” – p. 93 etc.). În toate acestea, se simte o vibrație enunțiativă comparabilă cu cea a eului liric. De altfel, condeiul poetului Ion Șerban Drincea transpare adeseori, chiar și în afara actelor tranzacționale. A se vedea, în acest sens, cugetările de la pagina 13: „Cu cât se lungește drumul, cu atât sunt mai puține urme”, „Omul poate zbura dacă gândurile lui au aripi”; sau cele de la pagina 27: „Marile iubiri sfârșesc în marile dureri”, „Iubirea cu prea mult foc, uneori, arde sufletul” etc.  
 
Observarea lumii, ale cărei inepuizabile enigme stimulează meditația, generează enunțuri asertive, constatative, la fel de penetrante, poate, dar formulate cu detașarea raisoneur-ului, care relevă adevărul de dincolo de aparențe („Pașii obosesc, drumul rămâne același” – p. 12; „Diversitatea părerilor despre o anume situație este dovada că adevărul nu există” – p. 32; „Ceea ce vedem este o realitate a închipuirilor noastre” – p. 33; „Tăcerea poate fi înțeleasă dacă cei din jurul tău vorbesc prea mult” – p. 38; „ Drumul spre biserică nu înseamnă neapărat și drumul spre rai” – p. 55; „Voința vine odată cu scopurile” – p. 57; „Vorbele mari se aud cel mai bine când sunt spuse la nevoie” – p. 62 etc.).  
 
Diversitatea enunțiativă este dublată de lejeritatea construcției discursului, care împletește expresia lirică cu narativitatea, urmând liber un filon moralist, cu accentuata modestie cu care autorul și-a intitulat cartea: Zic și eu. Și a procedat corect, dat fiind faptul că se situează după înaintași iluștri, care au excelat în acest gen cultural (Marcus Aurelius, Esop, La Fontaine, La Rochefoucauld, Montaigne, Schopenhauer, Cioran etc.). Ca să nu mai vorbim de Pildele biblice, de Ecclesiast, de Înţelepciunea lui Solomon sau de Înţelepciunea lui Isus Sirah.  
 
Moralişti am avut şi noi. I-a omagiat Eminescu însuşi în Epigonii (Anton Pann, Al. Donici, Dimitrie Țichindeal). Li s-au adăugat Grigore Alexandrescu și mulți alții, până în contemporaneitate.  
 
Să ne amintim și de aportul direct al lui Mihai Eminescu la consolidarea tendinței sapiențiale din literatura română, prin celebra Glossă, ca și prin meditațiile sale, în general:  
 
„La ce statornicia părerilor de rău,  
 
Când prin această lume să trecem ne e scris  
 
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?”  
 
Secvențele constitutive ale textului semnat de Ion Șerban Drincea pot fi privite ca niște glosări pe marginea unor străvechi teme de reflecție, care au traversat deopotrivă filosofia și literatura: timpul, misterul, iluzia, cunoașterea, sinuciderea, vremelnicia, drumul/calea, încrederea, voința, credința, iubirea, educația, respectul, sacrificial, relația lumină-întuneric, bine-rău, tăcere-cuvânt etc. Foarte interesantă este, în acest cadru, abordarea limbajului. Sondarea insondabilului duce la dezvăluirea funcției magice a literei, devenită ax al unui inefabil univers: „Fiecare literă dintr-un alfabet are universul ei, în jurul căruia se învârt cuvintele ce o dețin” – p. 77.  
 
Opuse, dar nu contradictorii, sunt adevărurile transmise cu căldură de către eul matur urmașului abstract, sub forma unor enunțuri hortative, de vibrație poetică: „Când te simți împovărat de gânduri, renunță la iluzii” – p. 14; „Nu încerca să descoperi umbre în soare, lumina lui te orbește” – p. 41; „Șlefuiește-ți gândurile pentru a le dărui ca nestemate” – p. 61; „Nu căuta în întuneric lumina, dacă poți, vino tu cu ea” – p. 63; „Când te scoli cu noaptea în cap, străduiește-te să ai sufletul luminos” – p. 70 etc.  
 
În materie de stil, se remarcă simplitatea și limpezimea expresiei, calmul subsidiar enunțării, secondat de o rară seninătate și de o admirabilă încredere în adevărul deslușit, însușit și încredințat atât interlocutorului ideal, cât și cititorilor, oricare ar fi aceștia.  
 
Antecedentele culturale în genul abordat sunt copleșitoare, covârșitoare chiar. Dar ce putea face Ion Șerban Drincea cu impulsul meditativ și cu imboldul tranzacțional? Exact ceea ce a și făcut, înțelept, cumpătat și smerit, dar tranșant. Le-a valorificat, cu bună-cuviință, într-o carte a cărei originalitate este asigurată de unicitatea oricărei experiențe existențiale, de lectură și de expresie literară.  
 
Referinţă Bibliografică:
MIRELA-IOANA DORCESCU, Între conformarea la gen și libertatea discursivă / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2981, Anul IX, 28 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!