CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Șerban Foarță, MIRELA, în trei ipostaze*
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Ş e r b a n F o a r ţ ă  
 
MIRELA, în trei ipostaze*  
 
 
I. Ca să încep în cheie muzicală, uşor burlescă, jucăuşă, dar, totodată, afectuoasă: Mirela e un nume prin excelenţă muzical.  
 
Un triolet: MI-RE-LA. Graficul ce rezultă dintr-un asemenea fragment melodic aduce cu o scară cu trei trepte: „trei trepte de măgean” (vorba poetului Ion Barbu).  
 
Mi-ului, ca treaptă incipientă, îi urmează una inferioară, anume adiacentul Re, contiguu, însă mai jos (spaţial vorbind, nu altfel).  
 
Acesta e urmat subit de un salt ce numără cinci trepte, până la treapta ascendentă La.  
 
O scurtă analiză de ordin onomantic (şi nu fără un dram de sare, cum grano salis, aşadar) ne dezvăluie această evoluţie pozitivă: o stare neutră, incipientă; o cădere relativă, după; urmată afectiv (ca şi, nu mai puţin, profesional) de o ascensiune.  
 
Aşadar, o viaţă cuprinsă într-o cvintă.  
 
II. Pe lângă forma feminină a adjectivului celest, – celesta semnifică un instrument (în vârstă, el, de cam un secol şi un sfert) de percuţie, care aduce a pianină, cu claviatură ale cărei sonuri sunt produse prin lovirea unor plăci sau a unor lame de metal, cu ajutorul unor ciocănele capitonate, ca şi ale pianului, cu pâslă, având sub ele nişte cutii de rezonanţă, din lemn ş.a.m.d.  
 
Sonorităţile acestei simili-pianine (clavirul fiind un instrument, după Stravinski, de... percuţie!) sunt pure şi egale, optime pentru, mai ales, arpegii şi melodiile ce nu solicită sunete lungi sau prelungite, – un, aşadar, ceea ce cheamă-se tenuto.  
 
Celesta e un soi de Glockenspiel, limpede şi încântător...  
 
Cele mai multe instrumente de percuţie (idiofonele, în primul rând) se manevrează la vedere: vedem cu toţii mâinile ce acţionează aşa-zisele beţe ale tobei, ca şi sursa ropotelor ei.  
 
Sunetul emis de o celesta, vine „de undeva” din interior, dintr-un „adânc”, ca şi al orgii.  
 
Numai că sunetul celei dintâi este, să zicem, unul punctiform, pe când al orgii ar fi unul „tensorial”.  
 
Orga e barocă, precum Bach; pe când celesta, fie şi dacă, muzical vorbind, e mult mai simplă, – din punct de vedere tehnic e, relativ, sofisticată.  
 
Oricum, nu orga este paradigma, modelul stilului Mirelei, care e unul, în sens optim, simplu şi eficient la modul clasic, fără meandre şi cursiv, de o limpiditate mozartiană, precum uitata, astăzi, artă a romanului epistolar din Ottocento.  
 
Dar instrument e una şi muzică e alta: celesta are o sonoritate apriată (cu un termen, astăzi, revolut); sunetu-i e incompatibil cu pedala, ce, prelungindu-l, îl obligă să vibreze. Accentul nu se pune pe durată, ci pe limpida clinchetire voios-amară, ca la, un Serghei Esenin, dacă vreţi, – clopoţeii saniei căruia răsună până la râsetul cu lacrimi sau până la plânsul propriu-zis...  
 
De unde o strălimpezime, ziceam, specifică celestei, – ca şi scriiturii cărţii omonime.  
 
III. O, în sfârşit, chestiune ultradelicată. Aproape că-mi e imposibil să-i dau glas. Îmi fac, totuşi, datoria inclementă, adesea, de hermeneut...  
 
În carte, numele celei ce spune „eu” este Arina.  
 
Arina, care e, altminteri, o simplă deformare a Irine-i grece (prin intermediu rus), ar proveni, aici, ca nume propriu, dintr-un subtantiv comun, arena, care semnifică, „nisip”, – arenosus fiind un loc, un situs, prin excelenţă, nisipos, deşertul purtând numele, pe vremuri, de ariniş, confundabil, prin omonimie, cu „crângul de arini”/”ariniştea” (eminesciană)  
 
Arena romanilor a fost preluată şi de alte limbi neolatine (cf. Punta Arenas, bunăoară, în spaniolă, – vocabul ce mă fascina pe vremea romanului de aventuri marine, al lui Radu Tudoran, faimos).  
 
Această arenă, cu derivatul arenosus, ajunsă în română „arină”, „nisip” adică, e o substanţă granulară fină, friabilă, pulverulentă, furfuracee ca o pleavă sau făina.  
 
În genere, aceleaşi atribute le are şi cenuşa, sorgintea căreia e, însă, una de ordin mai ales organic.  
 
Premergătoarea personajului Arina, în inima lui Teodoru, a fost incinerată, din voia ei expresă, adică prefăcută în cenuşă. Cinis et umbra sumus, vorba străvechiului adagiu.  
 
Substanţa ce se cerne în clepsidre este, de obicei, nisipul, – şi ar putea fi şi cenuşa...  
 
Pe toţi, altminteri, ne ia vântul, ca pe nisip, ca pe cenuşă.  
 
Suntem, dincolo de mitologii, cu toţii, odraslele lui Cronos cel vorace, ale Timpului, un timp ce se măsoară, uneori, graţie nisipului, graţie cenuşii...  
 
Să fie asta, oare, o subconştientă „emulaţie”, dacă vreţi, cu, pentru Teodoru, multă vreme, incomparabila Celesta, – căreia Arina îi ia locul şi, complexată la-nceput, are mereu impresia că este, numai, o simplă înlocuitoare, o dublură, o vioară a doua (cu trei coarde: MI, RE, LA) ?  
 
Nicio psihologie abisală, nicio analiză a străadâncului obscur, a negurei lăuntrice opace, nu va răspunde la această întrebare, – care poate fi una fantezistă, extravagantă şi, la limită, chiar şi indecentă.  
 
Nu poate răspunde, dar poate să şi-o pună.  
______  
*E vorba de doamna Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu și, pe scurt, de romanul acesteia, Celesta (Editura Mirton, Timișoara, 2018).  
Referinţă Bibliografică:
Șerban Foarță, MIRELA, în trei ipostaze* / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2863, Anul VIII, 02 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!