CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Eugen Dorcescu, Despre inocenţă
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EUGEN DORCESCU 
  
DESPRE INOCENȚĂ 
  
Mi-a parvenit, de curând, de la Iași, printr-un gest de gentilețe colegială, o foarte interesantă și foarte originală carte, pe care am citit-o pe îndelete, spre a-i savura mesajul imediat și spre a-i aprofunda mesajul latent: Aurel Brumă, Meseria de copil, Editura Performantica, Iași, 2016, cu o prefață de Traian D. Lazăr. 
  
Este o carte despre copil (în sens absolut, generic), despre modul în care copilul (reprezentat aici de nepoțelul Rafael) face trecerea de la Paradisul inocenței desăvârșite (unde nu există conștiința „căderii”, a erorii originare) la lumea cantonată definitiv în timp și în spațiu, condiționată de cauzalități și finalități implacabile, destinată unor bucurii trecătoare, supusă suferinței și morții. După căderea adamică, Dumnezeu l-a aruncat pe om în istorie, fără să-l abandoneze însă: pentru ca omul să se poată descurca în labirintul samsaric, El Shaddai i-a dat Legea. 
  
Bunicul a conștientizat, de mult, această dramă, e un adevărat înţelept. Nepotul va trebui s-o trăiască și s-o cunoască treptat. Ca urmare, Bunicul, acompaniat de doi îngeri, îi asistă și îi ghidează drumul spre înţelegere, copilărindu-se el însuși, prin proprie voință: „Și te apucă un dor de iarbă și de alergare în ploaie de-ți vine să te lepezi de toate cele, recopilărit până în adâncul lacrimii” (p. 62). 
  
Justificarea întoarcerii spre copilăria în act, spre (re)trăirea copilăriei, se desfășoară în secțiunea a doua a cărții, intitulată, adecvat, Noimele copilăriei. Două, cel puțin, par a fi aceste noime: mai întâi, dorința, izvorâtă din dragoste (termen dominant) de a-i facilita celui mic, abia sosit din Paradis, adaptarea la Samsara; apoi, parcurgerea mimetică, nostalgică, în închipuire, a vârstei fericite, pierdută pentru totdeauna: „Copiii sunt primăvara unei familii. Fără acest anotimp te îmbolnăvești de tristețe” (p. 64). Sau: „Copilul este și el o carte. Știi s-o citești?” (Ibidem)(sublinierile autorului). 
  
Secțiunea întâi, Îngerii îngerului Rafael, evocă, detaliat, în șaptesprezece capitole, procesul dublu, al asimilării lumii de către copil și al integrării copilului în lume. Bunicul este prezent, clipă de clipă, lângă nepot, urmărindu-i evoluția, cu duioșie, cu umor, dar și cu o discretă melancolie. Autorul nu face teorii, ci înfățișează, realist, comportamentul copilului sosit și el, acum, aidoma bunicului, cândva, în lume, în istorie. 
  
Procedeul la care recurge Aurel Brumă este original, modern, eficient în plan reflexiv și artistic. Un procedeu de natură semiotică, anume: recursul, plin de măiestrie și de elan imaginativ, la o semioză sui-generis. De-a lungul celor șaptesprezece capitole (dar, mai puțin consecvent, și în secțiunea a doua și a treia), interrelaționează trei actanți: ambianța (referința), eul copilului și limbajul. Lumea trece, lent, în semn, în simbol, copilul își găsește, maturizându-se, locul logic în lume. Interogația se domolește, asocierile cu aspect ludic, nedumeririle, absurdul naiv şi nevinovat al semnificărilor ad-hoc rămân în sferele închipuirii și ale adevărului estetic. Iată un fragment din Rafael și Cerul : „Îl măsoară pe degete și degetele nu ajung să măsoare. Da, palma poate cuprinde mai mult Cer decât degetele, decât ochii. Și asta pentru că între degete stă ascuns un ochi special, nevăzut, cum melcul în cochilia sa, la fel de nevăzut. Și încearcă, de-a baba-oarba, să prindă Cerul în palmă, în pumnul strâns. E acolo, sigur. L-ar putea zornăi, ca pe chei, să audă stelele atingându-se una de alta: bună-seara, bună-seara...” (p. 16). 
  
Secțiunea a III-a, Culoarea cuvintelor, cuprinde un număr de poeme, în care pare a se fi conturat, în mare măsură, depășirea fericitei ingenuități a începutului, ingenuitate atunci autentică, acum mimată, (auto)contemplată, transferată în joc: 
  
„De ce apa este udă 
  
când nu plouă nicidecum? 
  
De ce soarele, când arde, 
  
nu ne cade-n creștet scrum? 
  
De ce Marea nu e munte, 
  
de ce muntele nu-i nor 
  
deși norul pare mare 
  
pe deasupra norilor?...” 
  
(Meseria de copil, p. 75) 
  
Povestea se încheie cu un scurt capitol explicativ (Problema urechilor), din care decupăm un scurt pasaj: „Pentru autor, (înălțat la mintea celor mici), copilăria nu este doar o etapă biologică (dificilă celorlalți), ci realitatea îngerească a unui univers complementar, din care, ca de pe un câmp de luptă, actanții (copiii maturizați) vor ieși învingători, dar traumatizați de pierderea imponderabilității (iluzia, miracolul, inefabilul)” (p. 113). 
  
Clădită pe conlucrarea afectului, a imaginației și a rațiunii, Meseria de copil este o carte făcută să placă, să încânte chiar, să activeze amintiri, să stimuleze reflecția și reveria. Să reanime, pe cât posibil, împăcarea cu existența și condiția umană. 
  
Ilustrația copertei I: Victor Nizovtsev –SUA: „Twinkle, Twinkle, Little Star”, pictură în ulei. Grafica de carte: Radu Bercea – România. 
  
Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu, Despre inocenţă / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2859, Anul VIII, 29 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!