CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Mirela-Ioana Dorcescu, Evocări la Centenar: Dimitrie Țichindeal (1775-1818)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mirela-Ioana Dorcescu  
 
Evocări la Centenar: Dimitrie Ţichindeal (1775-1818)  
 
În 20 ianuarie 2018, s-au împlinit 200 de ani de când a trecut la cele veşnice marele cărturar bănăţean Dimitrie Ţichindeal. Născut în 1775, la Bechicherecul Mic, în apropierea Timişoarei, Dimitrie Ţichindeal oglindeşte, prin evoluţia sa, tot ceea ce s-a clădit mai măreţ şi mai durabil, în spirit iluminist, în Transilvania.  
 
Ca fiu de preot, a fost învăţat, mai întâi în familie şi apoi în şcoală, să preţuiască şi să respecte valorile creştine şi spirituale. Pe măsură ce a înaintat pe această cale, Ţichindeal a realizat că poate avea el însuşi un rol important în promovarea acestora şi şi-a asumat, prin profesia aleasă, o asemenea responsabilitate. În vreme ce Europa occidentală trăia în epoca luminilor, Dimitrie Ţichindeal, precum alţi mulţi intelectuali români din Banat, nu a avut şansa de a studia în limba comunităţii căreia îi aparţinea. El a fost nevoit să urmeze Gimnaziul sârbesc şi Seminarul teologic, absolvite la Timişoara, în 1802. Dată fiind dubla sa pregătire, a profesat şi ca dascăl – învăţător la Belinţ, Beregsău şi Becicherecul mic; profesor, la Arad –, şi ca preot (în Becicherecul Mic). În ambele ipostaze, în mediul rural şi în cel urban, s-a afirmat ca patriot şi luptător până la sacrificiu pentru cauza românilor, dedicându-se, fără odihnă, creării unui cadru stabil pentru studii în limba română – atât în şcoală, cât şi în biserică, aliindu-se, pentru aceasta, cu intelectuali de valoare ai lumii noi, capabili să reziste unei lupte de lungă durată, continuă şi tot mai bine organizată. Responsabil, curajos, fidel idealurilor Revoluţiei franceze, Dimitrie Ţichindeal a militat pentru educaţie şi egalitate de şanse, pentru moralitate, dar, mai ales, pentru impunerea comunităţii româneşti pe scena socio-politică a Transilvaniei, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. Emanciparea românilor, prin cunoaştere, prin cultură, prin educaţie creştină, ţintea plasarea acestei comunităţi marginalizate alături de comunităţile recunoscute ca stabile şi de prestigiu în regiune. Pentru aceasta, a fost un activist recunoscut nu doar în ţară, ci şi în imperiu, autor de memorii şi petiţii, receptiv la problemele cu care se confrunta naţia sa, capabil de acţiune fermă şi decisivă, solidaritate şi coordonare a unor acţiuni soldate cu succes, atât în timpul vieţii, cât, mai ales, după moartea sa. E un om al începuturilor, al pietrelor de temelie, nu doar în şcoală şi în biserică, ci şi în politică. Ca preot, în 1807, a participat la redactarea unei petiţii pentru drepturile românilor din Banatul Timişean, care a fost înmânată împăratului, cu ocazia vizitei acestuia, în acelaşi an, la Timişoara. Petiţia viza multiplicarea şcolilor româneşti într-o regiune în care comunitatea românească era bine consolidată, compactă şi îndreptăţită la şcoală în limba sa, la director de şcoală de naţionalitate română. În timp ce funcţiona ca profesor la nou înfiinţata „şcoală preparandă” din Arad, Ţichindeal a primit un model de petiţie de la Samuil Micu Klein. Prin aceasta, credincioşii români ortodocşi din Eparhia Aradului îi cereau împăratului ca, după moartea episcopului sârb, să se numească la Arad un episcop român. În 1814, Ţichindeal însuşi i-a înmânat împăratului această petiţie, fiind deja o persoană de notorietate în imperiu.  
 
Tot cu o finalităţi patriotice, pe vremea când era director al Preparandiei din Arad, Ţichindeal a scris şi a publicat, în 1813, singura sa lucrare originală, intitulată Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticesti instituturi ale naţiei românesti, sârbeşti şi greceşti, rodul frământărilor sale de a-şi pune în practică idealurile iluministe, în slujba propriei naţii. Dat fiind contextul istoric, nu pleda în favoarea ei pe un ton calm, ci atacând constant şi abil politica sârbească de deznaţionalizare a românilor din Banat.  
 
Prin militantismul său, prin viziunea sa culturală, prin devoţiunea faţă de românism şi romanitate, prin osârdia întemeierii de instituţii şcolare şi eclesiastice româneşti, Dimitrie Ţichindeal s-a dovedit a fi un veritabil reprezentant bănăţean al Şcolii Ardelene. Apropiat al lui Samuel Micu Klein, cu simpatie vădită, uneori chiar riscantă, pentru Roma originară, mândru de naţia sa, acest cărturar bănăţean s-a implicat, mai cu seamă, conform pregătirii şi vocaţiei, în educarea tinerilor români, transpunând în fapt, pe măsura posibilităţilor, programul Şcolii Ardelene în Banat. Nu a izbândit în tot ceea ce şi-a propus, dar eşecul a fost temporar. Rezolvarea ulterioară a problemelor pe care le-a ridicat dovedeşte justeţea acestora. Neamul românesc îi datorează recunoştinţă pentru nenumăratele căi pe care le-a deschis şi pârghii pe care le-a creat pentru ca acesta să se impună într-un Banat multietnic şi multicultural, în condţii de egalitate cu naţionalităţile conlocuitoare. De pildă, împreună cu Moise Nicoară şi cu Constantin Diaconovici Loga, Ţichindeal a militat pentru o mai eficientă organizare a învăţământului românesc prin numirea de directori români, cât şi pentru aducerea unui episcop român în fruntea bisericii ortodoxe din Arad. De aceea, a fost în permanent conflict cu administraţia sârbească, dar şi cu conducerea bisericii ortodoxe sârbeşti. I s-a imputat propagandismul naţionalist român şi a fost înlăturat de la Preparandia din Arad, care însă astăzi îi poartă numele, in memoriam.  
 
În domeniul literaturii, s-a manifestat îndeosebi ca traducător, încercările sale de a publica creaţii originale nefiind soldate cu succes, deoarece s-au dovedit a fi doar nişte prelucrări ale unor texte care circulau destul de mult în epocă. A pus însă, în mod serios, umărul, la introducerea speciei fabulei în literatura română, graţie traducerilor din opera iluministului Dositei Obradovici şi a altor scriitori sârbi. El s-a folosit de tiparele consacrate ale fabulei, pentru a transmite mesaje de natură morală, prin care să formeze în şcolile româneşti comportamente şi caractere „luminate”. Devotat ideologiei iluministe, Ţichindeal se ocupă de tălmăcirea unor cărţi destinate culturii de masă. În acest registru, se înscriu traducerile Sfaturile a întelejerii cei sănătoase, Adunare de lucruri moraliceşti, cât şi volumul de fabule în proză, publicat la Buda în 1814, Filosoficeşti şi politiceşti prin Fabule moralnice învăţături. Acum întâia oară culese şi întru acest chip pre limba românească întocmite (Buda, 1814), lucrări care i-au asigurat, local, faima de scriitor. Dincolo de calitatea traducerilor, impresionează amplificarea textelor moraliste cu comentarii şi recomandări care vizează instruirea elevilor români în vederea preţuirii şi adoptării unor conduite exemplare. Secţiunea consacrată moralei, în care traducătorul intervine cu adaosuri, poartă titlul de „învăţătură”, fiind, evident, orientată didactic, mizând pe impactul de natură educativă. Dintr-o perspectivă critică, la atât se rezumă contribuţia sa de scriitor. Nu şi renumele său. Întrucât, la posteritatea lui Ţichindeal, a contribuit, pe lângă faptele consemnate în biobibliografia sa, şi ecoul acestora, amplificat de aprecierea superlativă a lui Mihai Eminescu, a cărui consideraţie pentru cărturarul iluminist bănăţean a fost exprimată printr-o memorabilă metaforă-portret din Epigonii: „Ţichindeal, gură de aur”. Această metaforă atestă o slujire strălucită a literaturii şi a culturii spirituale a neamului românesc. Recunoaşterea unor merite ieşite din comun, prin această formulă metaforică, aminteşte de Ioan Hrisostomul, supranumit Ioan „gură de aur” (344/354-407), adică de renumitul patriarh al Constantinopolului, unul dintre cei patru mari Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, care a lăsat în urma sa o operă vastă, excelând în predici de neuitat. Aurul simbolizează nu doar valoarea şi perenitatea. El este culoarea luminii strălucitoare, triumfătoare, adevărat simbol călăuzitor pentru iluminiştii de pretutindeni. Un mare dascăl are, pe lângă harul învăţăturii, şi darul profeţiei. Cele prevăzute de cei cu „gură de aur” se adeveresc. După două secole, îl elogiem pe Ţichindeal, în condiţiile în care idealurile sale au devenit realitate. Avem drepturi depline ca români, nu doar în Banat, ci în Uniunea Europeană, trăim într-o ţară a românilor, pregătindu-ne să sărbătorim 100 de ani de la Unirea din 1 Decembrie 1918, într-un stat modern, unitar, care se numeşte România. Amintirea lui Ţichindeal, cel pe care Mihai Eminescu l-a impus definitiv în conştiinţa publică, dăinuie, la loc de cinste, în România la care a visat şi pentru care a luptat ilustrul bănăţean.  
 
Referinţă Bibliografică:
Mirela-Ioana Dorcescu, Evocări la Centenar: Dimitrie Țichindeal (1775-1818) / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2855, Anul VIII, 25 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!