CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Cristina Temu, Celesta - o reinterpretare a sentimentelor*
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cristina Temu  
  
 
  
Celesta – O reinterpretare a sentimentelor*  
  
 
  
Celesta (O poveste de dragoste), recentul roman al Doamnei Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, își propune să reconstituie debuturile unui cuplu predestinat, odată ce inspirația, cât și plasarea în context literar a unor fapte mai mult sau mai puţin reale din viața eroinei (Arina) se întipăresc în pagini, lăsându-se astfel dezvăluite, treptat, după un ritm și o dozare perfect concepute și înfăptuite. Nu întâmplător, romanul își poartă cu autenticitate titlul revelator, deschizându-se printr-un mesaj afectiv din partea autoarei, o dedicație pentru unul dintre cei mai importanți oameni din viața Domniei Sale: „Soțului meu EUGEN DORCESCU”.  
  
Apărută la Editura Mirton (Timișoara, 2018), cartea este alcătuită din 10 capitole și își inițiază firul narativ prin câteva versuri, aparținând Poetului Eugen Dorcescu, alese pentru adecvarea lor la semnificația operei: „Căci, dincolo de-a lacrimii perdea, /O-mbrățișai. Și EA te-mbrățișa” (Triada). Continuă cu o destăinuire din viața autoarei, pusă pe seama Arinei, firește: „Într-o seară posacă de iarnă, după ore, când îmi strângeam lucrurile, s-a apropiat o studentă de catedră. Cu un zâmbet sfios, s-a aplecat spre mine, de parcă ar fi vrut să rămână totul între noi, și m-a întrebat: Doamna profesoară, cum vorbiți dumneavoastră cu soțul...? Ce era să-i răspund, de unde să încep, unde să mă opresc? (...) Oare chiar încercase să-și închipuie felul cum vorbește profesoara ei cu Teodoru?”  
  
De la această premisă, Arina se îndreaptă spre o traiectorie epică și conștientizează, hotărându-se să-i răspundă studentei, faptul că anumite întâmplări... nu erau arbitrare, ci menite sieși: „Am început să-i povestesc, cu o însuflețire nouă, cum am primit, în acest an, ceea ce, poate, de mult mi se cuvenea, dar pentru care niciodată nu e prea târziu... ”  
  
 
  
Capitolul I, Pe mine mă caut, prefigurează, deci, alegerea din viața Arinei și demersul perpetuu în drumul său spre un nou și înfloritor început, alături de bărbatul care i se ivește în cale și care-i schimbă fluenţa propriei sorți. În urma unei separări, protagonista trăise sentimentul libertății și se complăcuse într-o stare incertă, însă, nu peste mult timp, resimte un anume fior de pustietate lăuntrică, de solitudine. Se regăsește, totuși, în clipa în care realizează că golul ei interior își recapătă consistența vitală, în vreme ce sufletul i se îndreaptă spre un orizont proaspăt și trăieşte cu adevărat o sinceră iubire: „Mi se părea că așa trebuia să arate omul care se caută pe sine. Cel pe care îl plăsmuisem, pentru un anumit efect, în finalul cărții mele” (e vorba de romanul anterior, Punctul interior, 2010). Apropierea de Teodoru nu i se pare firească, într-o primă etapă, ezită atunci când are prilejul să i se înfățișeze, păstrând o atitudine rezervată, neîngăduindu-și să facă vreun pas greșit. Cu toate acestea, se lasă purtată de intuiție, de simțăminte, de instinctul feminin, în dorința de a se regăsi și de a da sens și perspectivă vieții sale.  
  
Linia în aer, cel de-al II-lea capitol al cărții, valorifică împrejurările pe temeiul cărora Arina și Teodoru ajung să se cunoască și să devină tot mai apropiați, chiar dacă, inițial, protagonistei îi este greu a crede că un întreg flux de sentimente urma să se abată asupra sa, odată ce dragostea lor se înfiripă: „ – Dintre atâtea femei din urbea asta, cum de m-ai ales tocmai pe mine?!...  
  
– Tu ai venit spre mine pe cărarea aceea îngustă dintre viață și moarte. M-ai chemat la tine... Ai avut curajul și curiozitatea să mă cunoști”. Cea mai prețioasă dorință a protagonistei era împlinirea în dragoste, mai exact, speranța de a cunoaște, odată și odată, adevărata iubire: „ – Voiam să nu mor fără să cunosc o dragoste adevărată. Nu ai văzut cum am încheiat Punctul interior?”, se luminează Arina, în urma discuției cu Teodoru. „Oriunde și oricum m-ai fi cerut în căsătorie, ți-aș fi dat același răspuns. Sunt convinsă că nu putem trăi unul fără altul”.  
  
Potrivit sub sintagma Hasta la muerte, Capitolul al III-lea prefigurează și reconstituie, deopotrivă, decizia celor doi îndrăgostiți de a-și uni în secret destinele și de a jura, în fața Divinității, veșnica dăruire ce îi legase: „Am făcut un legământ în fața lui Dumnezeu. M-am dat lui până la moarte. Oricum ar fi de acum până atunci”, consemnează Arina. Totuși, în conștiința protagonistei, gândul că Teodoru ar putea să se reîntoarcă prea mult în trecut, la sentimentele trăite cu ardoare față de EA, nu încetează să o frământe: „Pentru toate acestea exista un singur motiv: faptul că mă iubea. Numai că iubirea lui pentru mine se ciocnea cu inerția de a o iubi pe EA. Așa se explica, poate, și confuzia de nume. Era atât de neplăcut să mi se adreseze cu numele EI, încât mă străduiam o vreme după aceea să îmi reprim gesturi, cuvinte, reacții, despre care aflasem că fuseseră și ale EI...” Dar Teodoru se dovedește a o iubi pe Arina fără rețineri, fără reminiscențe, i se dedică trup și suflet, în vederea unui nou drum, alături de ea.  
  
În Capitolele IV și V, Ninguna, respectiv Edenul de lângă noi, au loc, printre multe alte confesări ale eroinei, vizavi de momentele trecutului său, temeinice dovezi și reprezentări ale afectivității, sădite acum în inimile cuplului Arina-Teodoru. Imaginea edenicului Carani, spațiu al copilăriei, sau chiar descrierea, cu vorbe alese, a manierei în care Arina fusese ocrotită de către Bunici se dezvăluie cu precădere în cadrul acestor pagini. Discuțiile și retrăirea amintirilor îl captivează și îl înduioșează pe Teodoru: „ – Nu te-ai gândit, fiindcă ești mică...!, mă scuză Teodoru, sărutându-mi, în joacă, fruntea, așa cum se sărută copiii”.  
  
„ – Lasă, nimic nu e nou sub soare. Toate se repetă, mă consolă, amuzat la culme și de această întâmplare”.  
  
În Capitolul al VI-lea, Raza de soare, îl vedem pe Teodoru nerăbdător și emoționat, atunci când Arina se hotărăște să facă posibilă apariția unui suflet necuvântător în căminul lor: „Pe drum, îi propun lui Teodoru să nu-i spunem motănelului Rey, ci Ray. E atât de micuț, de plăpând, de sfios! Nu are nimic dintr-un rege. Dimpotrivă, e dulce și luminos, ca o rază de soare”.  
  
– Bine ai venit, Ray!, îi urează Teodoru, în timp ce descuie ușa apartamentului, ce avea să devină, în foarte scurt timp, casa motănelului”.  
  
Capitolele VII și VIII se pliază, la nivel contextual, pe elucidarea și proiectarea, în linii mari, ale unui deznodământ fericit, pe care autoarea îl va configura la finalul operei sale. Ce frumos ți-ai găsit locul! într-un Alt Orizont, am zice, parafrazând-o, odată cu adnotările realizate pe fundalul unor capitole ce redau, în mod vădit, continuarea unui parcurs existențial de factură romantică. Locul Arinei devine unul privilegiat în lumea cuprinzătoare a protagonistului. Locul EI nu își pierde din semnificații, însă se lasă, în contrabalanță, pe un plan interior. „Nu mai era, deci, niciun secret. Eram Doamna Teodoru”.  
  
Ultimele două capitole, Somnul alb (IX) și Urna EI (X), amplifică și aprofundează frământările Arinei, la intervale diferite, nu departe de un posibil adevăr, resimțit întru totul de către aceasta: „Am sesizat o schimbare importantă în discursul lui: referința temporală (...) A dorit să clarifice acest aspect: EA aparține trecutului, eu prezentului”. Constatarea se transformă în certitudine și o face pe protagonista Celestei să nu mai pună sub semnul întrebării raportarea sentimentelor de dragoste ale lui Teodoru la EA. Arina știa, în adâncul său, că oricărui om Dumnezeu îi hotărăște un destin. Teodoru, pe de altă parte, bun cunoscător al Scripturilor și adept al povățuirilor divine, nu se lasă influențat de temeri legate de viață și moarte, ci privește cu seninătate drumul tainic spre veșnicie, insuflat ființei. Moartea nu reprezintă o încheiere. După cum își propusese Teodoru să o lămurească pe Arina, „sfârșitul” putea să însemne un alt început.  
  
 
  
De la răsturnări de situație și evocări ale unor fapte uitate demult, în trecut, povestea de dragoste prinsă în paginile Celestei transfigurează, la standard de creație literară, ideea preconcepută asupra unei relații în care protagoniștii nu ar avea șansa de a-și împărtăși unul altuia iubirea, deoarece fac, eventual, parte din „lumi” oarecum diferite. Și totuși, aici, destinul le-a fost hărăzit celor doi în așa fel, încât ei au izbutit să se cunoască, să se descopere, dincolo de aparențe, și să privească spre acelaşi viitor, presărat de oportunitățile unui trai demn, ideal, nelipsit de „credință, nădejde și dragoste”.  
  
 
_________________  
 
*Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, Celesta (O poveste de dragoste), Timișoara, Editura Mirton, 2018).  
  
Referinţă Bibliografică:
Cristina Temu, Celesta - o reinterpretare a sentimentelor* / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2608, Anul VIII, 20 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!