CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





MARIANA PÂȘLEA, ÎNCÂ O TREAPTĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MARIANA PÂȘLEA  
  
ÎNCĂ O TREAPTĂ...  
  
(Cronică la romanul „Celesta”, Editura Mirton, Timișoara, 2018, de Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu)  
  
Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu îmbogățește proza contemporană cu încă un roman. Un roman care confirmă talentul autentic al autoarei altor trei cărţi de referință: „Punctul interior” (2010), „Spre nicăieri” (coautor, 2014) şi „Apa” (2016).
Când am citit „Punctul interior”, am avut o revelație: un condei viguros își cerea – și îşi primea – dreptul la recunoaștere în cetatea prozei de calitate.
Povestea de dragoste amăgită a Corinei nu trebuia să se sfârșească așa. Ea se voia completată. Cititorul simte, înțelege, din scena de final a romanului, că urma să se întâmple ceva în viața eroinei, de care s-a legat prin impalpabile fire. Cine era și ce rol urma să joace misteriosul bărbat, pe care Corina îl întâlnește în casa scărilor?!
Și iată că premoniția capătă contur, se materializează, în 2018, într-un bildungsroman, care, la nivel declarativ, este o continuare, în plan ideal, a „Punctului interior”. Nimic nu-l împiedică pe cititor să aibă sentimentul că destinul Corinei se desăvârșește prin cel al Arinei, unul dintre personajele principale ale cărții.
„Celesta (o poveste de dragoste)” reia, întâmplător sau nu, o scenă din finalul celeilalte povești de dragoste. Prima întâlnire între Teodoru și Arina, coup de foudre, după cum se afirmă undeva în roman, are loc în casa scărilor de la etajul patru. Scena capătă nebănuite conotații, raportată la conținutul romanului. Cei doi protagoniști vor urca împreună scara spre o mare iubire, care va fi tot mai puternică, pe măsură ce umbra EI, a celui de-al treilea personaj al cărții, defuncta soţie a lui Teodoru, o Doamnă în adevăratul sens al cuvântului, se va estompa. Nu în sufletul bărbatului, ci în desfășurarea frumoasei povești de dragoste.
Prima Doamnă a lui Teodoru este o prezență imaterială, dar puternică, de la început, până la sfârșit, și îi provoacă Arinei o stare de neliniște, dusă uneori până la limita unui gând greu, acela că ar trebui să se despartă de omul iubit, pentru a nu fi comparată cu prima și marea lui iubire. Presupunea, ghidată de lecturi, nu de instinct, că această comparație ar putea fi în defavoarea ei.
Dar lucrurile nu vor sta deloc așa! Mai în vârstă și, evident, mai înțelept decât Arina, Teodoru reușește să o convingă pe aceasta că, pentru el, ea a devenit soția, femeia iubită, fetița lui cu ochi abisali și frumoși. Împreună, pas cu pas, trecând prin momente de înălțare și aparentă prăbușire, cei doi ating, cu sufletul și chipul, starea de beatitudine, de împlinire totală. Mâinile lor, care se caută, se ating, se mângâie, se lasă scăldate în lumină, se desfac de trecut, prin renunțarea la verighete și inele, sunt și ele, asemenea unor vagi personaje din roman, sublime intarsii în lemnul de santal al sorții.
EA, personajul fără chip și nume, cea atât de prezentă în mintea și în sufletul protagoniștilor, i-o aduce simbolic, metafizic, pe Arina lui Teodoru. Ea și Dumnezeu. Eroina romanului va înțelege această afirmație a bărbatului, această schimbare în legătura lor, odată cu descoperirea adevăratelor învățături ale Cărții Sfinte, de care el o apropie cu pricepere și răbdare. Citise și ea Biblia, ce-i drept, selectiv, însă, abia acum, sub îndrumarea omului iubit, relația ei cu Divinitatea capătă consistenţa unei învăţături. Arina mai urcă o treaptă pe scara înțelepciunii. După această experienţă, percepe altfel lumina din ochii verzi-măslinii și uneori umeziți de lacrimi ai Bărbatului. Umbra EI, ușor deranjantă, la început, devine suportabilă, cu timpul. Ușoara angoasă, pe care Arina a încercat-o în primăvara relației cu Teodoru și care a dus-o în pragul renunțării la el, a dispărut. Cei doi s-au căutat, s-au descoperit, s-au întregit unul pe altul și unul prin altul.
Senzația de neîmplinire a Arinei dispare. Teodoru devine umărul ferm, pe care se poate sprijini, pe care poate visa.
La rândul său, cel care și-a asumat, de la bun început, rolul de Pygmalion, simte că și-a atins țelul. Priceput sculptor cu dalta cuvântului, el modelează și nivelează asperitățile din sufletul rănit al Arinei. Este conștient că a descoperit „fildeșul”, în care poate ciopli, pentru a atinge desăvârșirea, ca odinioară vestitul sculptor cipriot.
Structurat în zece capitole, romanul are ca intrigă necesitatea de a da răspuns unei studente a Arinei Sălceanu, care, la sfârșitul unei ore de curs, o întreabă pe autoare cum vorbește ea cu soțul, o somitate în lumea literară. Și, cred eu, cartea s-a născut și din dorința de clarificare a unor trăiri, emoții, senzații, nu neapărat din viața autoarei, ci mai degrabă din viața altora, aflați într-o relație sau într-o căsnicie pe care cei din jur nu o înțeleg, sau o înțeleg greșit.
Am citit în pdf romanul. L-am citit cu sufletul la gură! Multe scene mi-au rămas întipărite în minte: epopeea de la Uzdin, renunțarea la verighete, cununia religioasă, devotamentul cu care Teodoru o îngrijește pe Arina, când aceasta trece printr-o intervenție chirurgicală, întâlnirile „de la Scriitori”, achiziționarea unui motănel auriu, Ray, care urma să lichideze un șoricel nepoftit din biblioteca lui Teodoru, și multe altele. Impresionant și epilogul: Teodoru o întreabă pe cea devenită Doamna lui: „Tu crezi că m-aș fi căsătorit cu tine, dacă n-ai fi, pentru mine, prima ființă după Dumnezeu?” Oare există o declarație de dragoste mai frumoasă?!
Și gândul mi s-a întors la Corina, la asemănarea dintre ea și Arina. Amândouă sunt femei puternice, de caracter și de carieră, amândouă, singure fiind, îşi doreau Omul, care, îmbrățișându-le, să spună: „Pe mine mă caut!” Arina și-a împlinit visul. Atât în viaţă, cât şi în literatură. Din punct de vedere artistic, ea a asimilat-o pe Corina.  
  
„Nu mă voi întoarce în timp. Dar, voi spune răspicat: Corina eram eu, parafrazând un alt celebru scriitor francez. Literatura e neapărat autentică. De aceea, trebuie să scrii despre ceea ce cunoşti foarte bine, despre ceea ce se întâmplă sub ochii tăi. Sau chiar în tine” (p. 12).  
  
Roman despre dragoste, dar și despre moarte, despre tăria absenței, roman al triumfului vieții, în perspectivă mundană și spirituală, Celesta este o carte gravă și polivalentă, o carte vie, eliberatoare, cum rar întâlneşti, prin temă, filosofie implicită și realizare estetică.  
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
MARIANA PÂȘLEA, ÎNCÂ O TREAPTĂ / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2582, Anul VIII, 25 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!