CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Cristina Temu, Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu*
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cristina Temu  
  
 
  
Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu *  
  
 
  
 
  
Sub o aură de lumină și inspirație revelatorie, Poetul Eugen Dorcescu, maestru și totodată desăvârșit cunoscător al tainelor stilului înalt, al simbolizării și spiritualizării textelor lirice, accede, odată cu finalizarea volumului său, intitulat Elegiile de la Carani, spre un nou și inovator demers, în conturarea și nestăpânita sa dorință de celebrare a unei lumi dumnezeiești și superior umane. Înscris în sfera căutătorilor de sublim (cf. Mirela-Ioana Borchin, Andrés Sánchez Robayna), alături de Alexandru Philippide și Ion Pillat, după cum afirmă G. I. Tohăneanu (Cronică), Eugen Dorcescu pledează pentru o lirică a cărei complexitate nu permite granițe la nivelul expresiei, sau limitări în sensul comunicării artistice, ci aduce în prim-plan esența unei poetici cu tonuri universale și substanță pur spirituală.  
  
 
  
După cum orice sfârșit prefigurează un nou început, Elegiile de la Carani evocă, în versurile lor muzicale, atât vibrația unei realități redescoperite prin miracol, cât și o formă de iluminare a interiorității: ,,Lumea începe, se/ reîncepe,/ da, reînvie,/ vai, ce miracol!”  
  
Înmănunchiate sub un titlu ce cuprinde numele unui spațiu rural din câmpia bănățeană (Carani), desprins parcă dintr-un peisaj edenic, cele 17 elegii manifestă o tonalitate baladescă, preschimbată însă într-un limbaj imnic, de oficializare și redescoperire viguroasă a simplității, a virtuților regenerative ale naturii, odată cu cristalizarea unui nou și verosimil, totodată, fior erotic. Toposul paradisiac, încărcat de culori și miresme, conferă de asemenea posibilitatea nemărginită a exaltării eului poetic, a zbuciumului său interior și înlănțuirii de sentimente: ,,În satu-acesta pașnic și-nsorit,/ Eu n-am venit acum. Am revenit./ Și nu descopăr lumea. Regăsesc/ Misterul ei sublim, donquijotesc”.  
  
 
  
În opera dorcesciană se identifică, precum la Blaga, fascinația pentru mister și conștientizarea atentă a legăturii dintre taină, viață și moarte. În fața morții, viața nu poate fi înțeleasă altfel, decât un miracol al ființei: ,,Și iată,/ dinspre spânz și zambile,/ pe-o cărare solară,/ auriu-azurie,/ pe cărarea de la Moarte la Viață,/ vii tu”.  
  
Cu toate acestea, Elegiile de la Carani nu reconstituie sentimentul de solitudine, de tristețe, ci, mai presus de orice, poemele înscrise în acest volum se doresc a fi adevărate mărturisiri de dragoste, străbătute atât de lumină, cât și de întuneric.  
  
 
  
Însăși coperta cărții, armonios concepută, dezvăluie, printr-o cromatică vie, primăvăratică, imaginea unei renașteri, a unui nou ideal, dornic de a prinde contur. Atras de bogăția și farmecul edenic al toposului, prezent și în titlu de altfel, Poetul allege, în mod symbolic, pentru opera sa, imaginea încântătoare și caldă a doi vișini în floare, regăsiți chiar în curtea de la Carani. Perspectiva sa creatoare vizează, în principal, ideea de cuplu, de alăturare a unor identități mistice (masculin și feminin), de dualitate, sau chiar de armonizare în plan sentimental. Motiv inspirațional și realist, vișinul, cu ale sale cununi de flori albe, veghează parcă într-un fundal crud, veșnic și roditor, presărat de taine și frământări efemere.  
  
 
  
Dedicate Mirelei-Ioana Borchin, cât și fiicelor Domniei sale, Alina-Olga și Dana-Karin, poemele lui Eugen Dorcescu se deschid, cu autenticitate și inedit, printr-un binecunoscut și reprezentativ fragment dintr-un verset biblic, ales în contextualitatea volumului: ,,…cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5, 17).  
  
Cu alte cuvinte, fundamentul pe care se constituie Elegiile de la Carani, esența și semnificația sublimă a trăirilor interioare, nu pot fi definite mai precis și mai elaborat, decât prin valențele creatoare și trimiterile subtile la împlinire, la acea fericire profund resimțită în urma acordurilor de iubire, sau de mister ale renașterii spirituale.  
  
 
  
Pătrundem în spațiul liricii elegiilor, odată ce deslușim vraja de sensuri și confesări ale primelor poeme din carte, pe care Eugen Dorcescu le consemnează Unei statui de cenușă: ,,E viață viața mea de astăzi? Nu!/ E moarte oare? Nu. Nici moarte nu-i./ E moarta-mpărăție-a nimănui.” Ajutat de un ton interogativ și falnic, eul liric se destăinuie și își afirmă în cele din urmă neajunsurile, greutățile frământătoare și disperarea, însă, mai devreme sau mai târziu, conștientizează că ultima speranță nu-i este încă pierdută: ,,Răspunsul meu la toate este: NU!/ Răspunsul meu la toate ești doar tu./ Doar tu cândva, doar tu atunci, acum,/(...) Doar tu, doar tu, statuia mea de scrum.” Se împletesc aici, atât cronice vibrații de bucurie, cât și de intensă durere. Totuși, prin acțiunea uneia asupra celeilalte, bucuria se poziționează strategic și triumfă în fața durerii, ocupându-și astfel locul privilegiat în opera dorcesciană.  
  
Spre deosebire de acestea, El Caballero, poem ale cărui versuri oglindesc prin sinceritate și tragism liric o aură vitală a interiorității eului, dezvăluie, cu ajutorul unor convingeri adânc sădite, însăși sfâșierea sinelui, a unei expresii de solitudine și resemnare: ,,Sătul de subterfugii cronofage,/ De viața fără țel și înțeles,/ Sătul de mine însumi, mai ales,/ M-aș ridica și-aș zice, simplu: << Trage! >>”. Ultimul vers pare să fie fatal pentru condiția eului poetic, însă, privit dintr-o perspectivă diferită, poate sugera o ultimă dorință de uniune a cuplului, prin moartea asumată a cavalerului îndurerat și nesperata împlinire în dragoste.  
  
O trecere spectaculoasă, de la un șovăielnic gând al morții la freamătul iubirii proiectate, de această dată, în sfera eternului, se manifestă prin tonalitatea solemnă a versurilor din Avatar I, ,,Străvechi vom fi. Și vii. Ca și acum”; se adaugă proiecția lui Lupus lupus, în cadrul poemului Avatar II, unde scena câmpului de luptă capătă amploare, odată cu lupta ivită între un gnom și ,,dublul nepătruns”(eul poetic preschimbat în lup).  
  
Tot în deschiderea Elegiilor, cu scopul unei viziuni detașate, ne este reliefat, prin intermediul autodescrierii și a unui simț estetic acut, forma variabilă pe care eul liricii dorcesciene o poate lua, întruchipându-se fie în lup, în trubadur, sau cavaler, prin prisma unui poem autentic, intitulat Omul din oglindă: ,,Privește-mă-n oglindă, nu în față!/ Privește-mă-n nirvanice oglinzi.”  
  
Ca spațiu al refugiului spiritual, Poetul alege să creioneze, prin rimă și sonoritate la nivelul versului, priveliștea de Pe terasă, desprinsă parcă dintr-un plan oniric, unde se reconstituie fidel, din amintiri și tainice emoții, întâlnirea cuplului de îndrăgostiți: ,,Terasa ne-a fost zbor, văzduh și casă./ Terasa-i un pridvor nemărginit./ (...) Eu - mire metafizic. Tu - mireasă.”  
  
Astfel că, trecând de la o abordare dramatică a suferințelor, a luptei pentru săvârșirea împlinirii spirituale, a idealului în iubire și reconstituirea unității de cuplu, Eugen Dorcescu abordează și o traiectorie aparte, pur metafizică am putea spune, pe baza poemului intitulat în mod sugestiv Triada.  
  
 
  
Se evidențiază aici, atât printr-un limbaj metaforic, cât și prin influența unor simboluri-cheie atent enumerate, echilibrul gândirii universale, pilonii constituanți ai lumii poetice (trei la număr): ,,Tu, El Shaddai și amintirea Ei.” Semnificația Triadei, dezbătută totodată pe larg, în cadrul volumului-jurnal Primăvara Elegiei, aparținând doamnei conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin, se dovedește a fi esențială în obținerea unor posibile răspunsuri, în urma interogațiilor retorice ale eului poetic, contrariat și rece: ,,Pe tine, cine oare te-a trimis?/ Ea? El Shaddai? Sau propriu-mi abis?” Deopotrivă, versurile vizează, prin subînțeles, o persoană prezentă în imediata realitate a artistului, căreia acesta i se adresează printr-un simplu și afectuos ,,tu”, neștiind însă din partea cui i-a fost trimisă pe Pământ: din partea divinității, a unui puternic instinct lăuntric neexprimat, sau din partea ,,Doamnei Lui”!?  
  
La finalul celor 17 Elegii, în spirit cavaleresc și eroic, pe fundalul sumbru al unui front de luptă, se pierde agale spre al său Împărat, însuși Bătrânul Cavaler. Ioanitul, poem ce încheie opera dorcesciană și surprinde într-o manieră unică un deznodământ tragic, se înscrie cu succes în rândul marilor capodopere ale literaturii noastre, deoarece moartea viteazului erou nu este una spirituală, ci doar trupească, astfel că acesta își poate continua neîntreruptul drum spre al său Spirit Absolut: ,,Așa se pierde el, spre Împăratul/ Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit:/ Frumos și pur. Și mult prea fericit./ O rană-i taie inima, de-a latul.” Fericit în adâncul sufletului, căci despre asta este vorba atunci când împlinirea spiritului primează condiției trupești, cavalerul Ioanit, un alter- ego al Poetului bunăoară, devine cu certitudine un adevărat simbol al curajului, odată ce actul devotamentului său este săvârșit întru totul.  
  
 
  
Elegiile de la Carani ( o sinceră privire!)  
  
 
  
Inspirându-se din ,,bogăția frumosului” ce-l înconjoară, viața, natura în plină renaștere, sau comemorarea celor mai dragi amintiri din trecut, poetica lui Eugen Dorcescu prefigurează în mod limpede, instinctiv și conștient deopotrivă, calea aleasă întru descifrarea și omagierea tainelor sublimului. Dincolo de universalitatea stilului său, consacrat prin contururi muzical-imnice și luminoase metafore la nivel stilistic, Poetul abordează și descrie într-o manieră tradițională un univers liric maiestuos, desprins parcă dintr-o realitate paradisiacă.  
  
Ancorate de un intens fior al iubirii, Elegiile de la Carani se înfățișează ca ample pasteluri, gata de a se lăsa descoperite, sub privirile celor mai pasionați cititori.  
  
 
  
 
  
____________  
  
*Vezi și Mirela-Ioana Borchin, Primăvara Elegiei (Despre Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu), Timișoara, Editura Mirton, 2017.  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cristina Temu, Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu* / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2522, Anul VII, 26 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!