CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Eugen Dorcescu, Despre poezia lui Vasile Barbu

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eugen Dorcescu  
 
 
 
Despre poezia lui Vasile Barbu  
 
 
 
Poezia lui Vasile Barbu (Crucea lui a fi, Selecție și ediție de Ileana Roman, Postfață de Florian Copcea, Editura Prier, Drobeta Tr. Severin, 2015), excelent comentată de Victor Rusu (Poezia lui Vasile Barbu, Editura Ștef, Drobeta Turnu Severin, 2016, unde se dă și o listă a referințelor), această litanie, accesibilă, în aparență, colocvială chiar, binevoitoare, oricum, cu cititorul, căruia eul liric i se confesează, pare-se, fără prea multe rețineri, ca unui partener de bucurie și suferință, ca unui confrate în ale scrisului, ca unui frate în ale vieții; această poezie, așadar, generoasă și încărcată de căldura mărturisirii, este, în fond, misterioasă și profundă, păzindu-și cu grijă adevărul adânc, adevărul cvasipecetluit al Sinelui: comoară ascunsă, miez al ființei, diamantin și, de fapt, inefabil.  
 
De altfel, adevărul acela ultim, ireductibil, spre care eul liric înaintează purtând pe umeri, cum ne spune titlul volumului, Crucea lui a fi, nici nu are un nume specific, el fiind o substanță duală, intens tensionată, sinteză inexprimabilă a două contrarii absolute: suferința și fericirea, forțe de neîmpăcat în viziunea comună.  
 
Poezia le împacă, însă, și se hrănește din confruntarea lor, precum a postulat însuși Eminescu: Suferință tu, dureros de dulce…  
 
Vom observa, deci, că greutatea poemelor lui Vasile Barbu, a scrisului său, în general, nu stă doar în ceea ce spun ele, în ce declară, nici doar în ce sugerează, ci, mai cu seamă, în ceea ce lasă a se înțelege, în ceea ce lectorul, antrenat, el însuși, în imperativul tăcerii, imperativ formulat, passim, de autor, descoperă, la capătul unei lecturi atente, repetate, deopotrivă în sufletul său și în cel al poetului: anume, dinamica esențială a ființei, altfel spus: dezbinarea fatală între fericire și suferință, precum și, concomitent, paradoxala lor sinteză abisală – eliberarea de contingență.  
 
Această dinamică are drept corolar expresiv, cum am anticipat, tăcerea (termen dominant), de pe a cărei ultimă platformă se revelează chiar aneantizarea eului (deci a suferinței), ceea ce ar putea echivala cu intuiția însăși a reversului Samsarei: Nirvana (stingerea oricărei dureri, beatitudinea fără cusur și fără durată, incomparabil mai subtilă decât ataraxia):  
 
…și stăteau pe prispă doi  
 
când fuseseră toți trei  
 
și deodată se trezi  
 
c-a rămas, singur, doar unul.  
 
 
 
Un’ s-o fi dus celălalt  
 
și celălalt  
 
n-a mai apucat rămasul  
 
să întrebe.  
 
N-a mai apucat nici  
 
pe el singur să se-ntrebe,  
 
că deodată prispa ceea  
 
s-a-nălțat singură-n nouri  
 
iar noi am rămas niciunul.  
 
(Niciunul, p. 152).  
 
 
 
Până la acest tărâm, situat dincolo de orice elan și de orice sfâșiere, până la această genune de lumină, eul străbate o atroce singurătate (alt termen dominant), singurătate comunicabilă (și comunicată, continuu, obsesiv, prin inspirate cuvinte):  
 
Odată, nomazii  
 
Au întrebat singurătatea  
 
De ce și-a ales tocmai omul  
 
Spre a sălășlui în inima lui…  
 
…….  
 
-Pentru că numai în el,  
 
Răspunse singurătatea,  
 
Sunt în siguranță!...  
 
(Singurătatea, p. 117).  
 
 
 
Nici nu s-ar putea altfel. Suferința însingurează și se gustă deplin în singurătate, cei doi vectori existențiali, singurătatea (efect) și suferința (cauză), definind, prin excelență, esența condiției umane:  
 
 
 
Las’ să vină aici durerea.  
 
Va învăța și ea  
 
ce-nseamnă să te zbați tremurând  
 
în neatingere.  
 
 
 
Las’ să vină aici plânsul,  
 
va cunoaște și el casa aceasta  
 
cu pereți șiroind de singurătate…  
 
(Chemări, p. 129).  
 
 
 
Efectele singurătății și ale tristeții (sinonim al suferinței: „Tristețea îmi omoară puterea”, p. 127; „Ce trist,/ ce singur/ era caisul din grădina mea!” p. 139), nu rostite, ci sugerate, sunt cât se poate de interesante, sub raport gnoseologic, întrucât ele pregătesc analiza metafizică a realității (a ceea ce se consideră, îndeobște, realitate):  
 
  • Netimpul:
 
 
Atât de dragă ce mi-ai fost  
 
că eu și viitorul  
 
tot în trecut  
 
l-aș trăi.  
 
(Clipite, p. 156).  
 
 
 
  • Nespațiul:
 
 
Mai contează locul,  
 
când ești singur?  
 
(Clipite, p. 135).  
 
 
 
  • Depersonalizarea persoanei umane:
 
 
Tu nu ai plecat niciodată,  
 
pentru că eu sunt omul fără drum.  
 
(Clipite, p. 137).  
 
 
 
Pe scurt: la școala singurătății și a suferinței, eul învață, treptat, că totul este iluzie și că forma cea mai elocventă de comunicare este tăcerea: „Eu ucenicesc la alfabetul/ tăcerii” (p. 147):  
 
 
 
Mă-nchin între patru ziduri  
 
și atunci nici nu e greu  
 
să tac.  
 
(Clipite, p. 137).  
 
 
 
Totodată, compensatoriu, instruit la acea școală nevăzută, insul descopră, cu vremea, în lume și în sine, mari bogății impalpabile, singurele reale, fiindcă Realitatea este Duhul:  
 
 
 
Sunt singur!  
 
De unde, oare, atâtea daruri?  
 
(Clipite, p. 136).  
 
 
 
Și iată răspunsul:  
 
 
 
Cred  
 
că restul zilelor  
 
am nevoie să le petrec  
 
cu Dumnezeu împreună.  
 
(Epifania, p. 123).  
 
 
 
Traseul dur, dar magnific, al cunoașterii sensibile atinge aici culmea unei liniștiri extatice, pe care o schițam în debutul acestei mici aventuri hermeneutice:  
 
 
 
Eu, profesorul tainelor  
 
ce le țin în mine,  
 
aștept această lume ritualică  
 
să nu mai stea așa nemișcată,  
 
să-și accepte drept canon:  
 
strigătul de victorie,  
 
icnetul de fericire,  
 
șoapta atotcuprinzătoare.  
 
(Profesorul altora, p. 125).  
 
 
 
Da. De la suferință, la fericire. De la Samsara, la Nirvana. De la iluzia cunoașterii, la cunoașterea Iluziei. Toate întrepătrunse, până la indistincție, în unitatea metafizică a Sinelui.  
 
Aceasta ni se pare a fi poezia, prea puțin studiată încă, a lui Vasile Barbu.  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu, Despre poezia lui Vasile Barbu / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2455, Anul VII, 20 septembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!