CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Sanz Irles, Cel de pe urmă nor de fum*
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Luis Sanz Irles  
  
Cel de pe urmă nor de fum*  
  
De când am cunoscut opera lui Tudor Arghezi, caut găzduire, din timp în timp, în poezia românească.  
  
De curând, am citit un volum de Eugen Dorcescu și am rămas fascinat. Și, de asemenea, entuziasmat. Se intitulează Poemas del Viejo (Poemele Bătrânului) și s-a publicat la Ediciones Igitur.  
  
Excelența poeziei sale se manifestă cu naturalețe și superioritate. La fel, forța sa, subtil înlănțuită în delicatețe: acest contrast este captivant, seducător.  
  
Întregul poem este un efort temerar de explorare a bătrâneții. Nu cauzele, nici efectele acesteia, ci esența ei: ceea ce este ea. În versuri fine și necruțătoare, poetul ne spune că: „a iubi pe cineva dintre oameni/ înseamnă/ a dori să trăieşti tu în locul lui/ – spre a-l feri de ororile vieţii –” și că: „a urî pe cineva înseamnă/ a dori să îl faci pe acela să/ trăiască în locul tău”.  
  
Apoi, ne flagelează:  
  
„... şi Bătrânul nici nu se iubeşte,  
  
nici nu se urăşte,  
  
el nu mai trăieşte de mult în  
  
locul său,  
  
el nu mai trăieşte  
  
în niciun loc  
  
şi n-a murit încă”.  
  
Bătrânul, așadar, supraviețuiește, rătăcind în uimire; este un ne-mort, un nosferatu transilvan.  
  
Cu amară tandrețe, poemul 5 debutează evocându-i fiicele:  
  
„Fiicele Bătrânului nu  
  
l-au uitat, deşi, de fapt,  
  
nu-l mai ţin minte”.  
  
Încă Regele Lear întreba:  
  
„Spuneți-mi, fiicele mele (...)  
  
care dintre voi mă iubește mai mult?”  
  
Dorcescu știe, cum știa și Shakespeare, că fiicele, mai mult decât fiii, dau mărturie despre scurgerea vieții unui tată. Ele generează viață nouă, care, fără ură, dar și fără compasiune, poate ajunge la o azvârli pe a noastră într-o mansardă.  
  
Însă Bătrânul, el, care știe, înțelept fiind, sau obosit:  
  
„... nu le-nvinovăţeşte, el nu  
  
învinovăţeşte niciodată pe  
  
nimeni (poate tocmai de-aceea  
  
nu-l mai ţin minte),  
  
el contemplă liniştit marele  
  
râu al timpului...”  
  
Cunoscutul trop al vieții ca râu (Heraclit, Jorge Manrique...) nu este aici un procedeu comun, lipsit de imaginație, ci o figură retorică clasică, dar proaspătă și reînnoită, grație a ceea ce am semnalat la început: o mare naturalețe în versuri (afectată doar de tăietura lor capricioasă). Imaginea ce se pictează înaintea ochilor noștri ne umple de cutremur și de simpatie: Bătrânul, împăcat, privește viața ca pe ceva aproape străin, ceva care se îndepărtează, de data aceasta, pentru totdeauna.  
  
Poemul 9 atinge măduva, miezul, substanța însăși a bătrâneții:  
  
„... festinul acesta funebru a  
  
început de mult,  
  
din copilărie aproape,  
  
Bătrânul a trăit frenetic,  
  
a iubit, a petrecut, a muncit,  
  
dar, nici un moment, n-a  
  
părăsit masa de ceaţă şi fum  
  
a lui Thanatos...”  
  
Norul de fum al morții; este fum fiindcă este foc și de aceea va fi cenușă. În ultimul poem, Dorcescu se întoarce la fiice, deoarece știe că, pe lângă semnalarea unui final, ele luminează un început:  
  
Las hijas ya mayores,  
  
los nietos han crecido,  
  
el cigoñal se inclina  
  
lentamente  
  
hacia la ceniza.  
  
Copiii sunt mari, nepoţii au / crescut, / Cumpăna se înclină încet / spre cenuşă.  
  
________________  
  
*Comentariu apărut în periodicul spaniol Málaga Hoy, vineri, 9 iunie 2017, și în Lapsus calami, Blog de Sanz Irles, la 11 iunie 2017. Textul a fost tradus și publicat, în limba română și în România, cu acceptul autorului.  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Sanz Irles, Cel de pe urmă nor de fum* / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2406, Anul VII, 02 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!