CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Eugen Dorcescu, Despre realismul liric*

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
 
 
Eugen Dorcescu  
 
Despre realismul liric*  
 
Solitar, dar prezent pretutindeni, la întâlniri literare, reuniuni culturale, diverse alte evenimente, de negăsit, însă, dacă îl cauţi cu tot dinadinsul, neguros, ermetic, brevilocvent, cu scurte şi sonore intervenţii, părând a cunoaşte bine, şi nemijlocit, neîmplinirile existenţei (existenţa ca eşec şi suferinţă tăcută), dar nedoritor a-şi împărtăşi experienţele, pe scurt: ins ce nu poate trece neobservat, deşi nu se străduieşte să fie luat în seamă,  
 
Stejărel Ionescu scrie o poezie asemănătoare sieşi: greu încadrabilă, tematic, stilistic, estetic. Aş situa-o sub girul unui straniu şi contradictoriu realism liric, hrănit de scepticism, deziluzie şi de o tristă circumspecţie. Un lirism salubru şi dramatic, ce evocă o realitate plată şi insalubră („eram condamnat la dezamăgire”):  
 
40  
 
sunt un orb  
 
şi el e un orb,  
 
doar un felinar stă  
 
în locul crucii,  
 
tocmai s-a întors lumea  
 
de la cerşit  
 
lepădându-se fiecare  
 
de el însuşi,  
 
tot cartierul e orb  
 
şi strada e spartă,  
 
de orbirea deşertăciunii.  
 
 
Peste tot, ne întâmpină o rece distanţare, înăbuşirea oricărui sentimentalism, ironia şi autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înşine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferinţă, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului, noi ne lăsăm fermecaţi de Maya (Iluzia), sub stridentele semnale ale morţii:  
 
 
 
50  
 
totul e distorsionat  
 
de naşterea noastră inutilă  
 
niciodată moartea  
 
nu vorbeşte răguşit.  
 
(Să se vadă şi 31, 32, 61 etc.)  
 
 
 
Iată, spre exemplu, două stampe ale unui cotidian halucinant:  
 
36  
 
am luat ibricul de cafea  
 
şi peste zaţul rămas  
 
de dimineaţă  
 
mi-am fiert trecutul,  
 
am strecurat zaţul  
 
şi am oprit  
 
doar ritmicitatea  
 
prezentului  
 
 
 
 
37  
 
mă răsesem proaspăt  
 
iar barba mi-am dat-o  
 
la bursa de mărfuri,  
 
sub retină  
 
mi-a rămas doar  
 
un suflet indiferent.  
 
 
Ori acest posibil motiv rustic, păşunist:  
 
13  
 
s-a dus la coasă  
 
şi s-a cosit pe el,  
 
când l-au căutat era deja  
 
o furcă de paie  
 
în ieslea vacilor,  
 
chiar dacă nostalgia copilăriei petrecute în puritatea edenică a peisajului natal, nu dispare niciodată:  
 
46  
 
focul trosnea  
 
cineva spunea un basm  
 
la gura sobei,  
 
câtă linişte,  
 
era copilăria.  
 
Dominantă rămâne, indiscutabil, devoalarea nulităţii deprimante, inclusiv în privinţa vieţii intime. Să contemplăm, de pildă, masca, şi mascarada, elanului erotic, romanţios (fără nicio abdicare, însă, trebuie spus, de la decenţa expresiei):  
 
12  
 
ieri, ţi-ai uitat aici  
 
sutienul şi bikini,  
 
procedând astfel  
 
în cel mai scurt timp  
 
o să îţi laşi  
 
întreaga ta garderobă,  
 
graţie speranţelor tale  
 
bagajul tău deocamdată  
 
e pus după uşă.  
 
Cu acelaşi condei sunt conturate şi autoportretele. Unele, dure, zeflemiste, poate trucate:  
 
 
 
64  
 
sunt un anonim păcătos  
 
îngrozitor de păcătos,  
 
popa mi-a dat canoane  
 
eu beam o bere pentru fiecare canon  
 
şi îmi împleteam  
 
păcatele între ele  
 
iar ochii îmi fugeau  
 
la alea tinere,  
 
nevasta m-a dat afară  
 
dormeam la vecina,  
 
ce viaţă de câine anonim.  
 
 
Altele, grave, problematizante. Am ales, dintre acestea, două, rânduite într-un evident crescendo şi năzuind, în suişul lor, spre eternitatea obsesivă şi atotstăpânitoare:  
 
Mai întâi, aşadar:  
 
 
 
4  
 
sunt dublu,  
 
dublu de treaz,  
 
dublu de beat  
 
dar mereu în ficţiune  
 
ca o moleculă fără memorie,  
 
mi se tulbură  
 
în lumină, întunericul  
 
unui capitol  
 
despre omul  
 
proptit de timp.  
 
 
 
Apoi:  
 
58  
 
de ce mă ridezi?  
 
sunt analfabet  
 
nerăsfoit, necitit,  
 
nenăscut, dar ridicat la cer.  
 
În contrast cu o atare lume a derizoriului, a nimicniciei, a inconsistenţei şi absurdului, se deschide, peste sufletul rănit, greu de amintiri sumbre, sfâşiat de dorul casei şi al satului de altădată, veşnicia, clară, statornică, liberă, neîntinată:  
 
10  
 
când munţii coboară  
 
peste ape  
 
norii făuresc din vise  
 
eternitatea.  
 
(A se vedea şi 51, 56, 65 etc.)  
 
De aici, din reveria acestei nesfârşiri, decurg profunzimile lumii de jos. Precum în acest catren memorabil:  
 
44  
 
am un păianjen  
 
în casă,  
 
tata i-a ţesut  
 
pânză la geam.  
 
Şi, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor:  
 
77  
 
casa ta era peste mătură  
 
cojile îţi stăteau între dinţi,  
 
maldăre de gunoi peste tot,  
 
un câine scheuna  
 
spre o pisică ce dormea  
 
într-un craniu.  
 
Este foarte greu să scrii despre traiul lipsit de iluzii, străin de dulcegării şi frumuseţi convenţionale, cosmetizate, este greu să scrii despre viaţa reală, despre viaţa ca succes în eşec (dacă pot spune astfel), cu detaşare şi sinceritate, fără să pozezi, fără să te lamentezi, fără să filozofezi.  
 
Este greu, dar nu imposibil.  
 
O probă, între numeroase altele:  
 
72  
 
totul e în paragină  
 
chiar şi aceste poeme  
 
neterminate,  
 
rămân defuncte şi fără glas  
 
într-un maldăr de hârtii  
 
îngropate de gunoaiele timpului  
 
sub felinarele încremenite  
 
în stele,  
 
fără timp  
 
fără spaţiu  
 
şi sub paşii pustiului.  
 
_________________  
 
*Stejărel Ionescu, Poemul meu neterminat din jilţul poeziei, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2016.  
 
Timişoara, noiembrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu, Despre realismul liric* / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!