CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Eugen Dorcescu, Un cuvânt despre poezia lui Ion Scorobete

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
 
 
Eugen Dorcescu  
 
Un cuvânt despre poezia lui Ion Scorobete  
 
Poezia timişoreanului Ion Scorobete (poet şi prozator de talent, despre care, din păcate, s-a scris şi se scrie mai puţin decât ar merita), aşa cum ni se înfăţişează ea în recentul volum bilingv (română – greacă)*, se caracterizează printr-o pronunţată coloratură intelectuală, fapt ce nu impietează, ci dimpotrivă, asupra performanţei estetice. Un lirism rece, distant, aristocratic, foarte original, ce comunică prin enunţuri controlate sever de intelect, evitând, programatic, pare-se, orice sentimentalisme şi orice brutalităţi. Ea nu este nici descriptivă, nici confesivă, nici afectiv-sentimentală, ci contemplativă, reflexivă şi interpretativă. Pe scurt: o poezie ce cultivă emoţia rece a ideii:  
 
Învârtit de lucruri pe degete  
 
mă pierd în viaţa lor  
 
în viaţa celorlalţi  
 
în consumul acesta maşinal  
 
care mă ingerează subit  
 
într-un vârtej calm mă citeşte  
 
sub auspiciile nopţii de mai  
 
din preambulul gândului  
 
care nu s-a rotunjit  
 
Doar o lumină discretă  
 
între ochii mei şi perpendiculara mişcării…  
 
(Noapte de mai)  
 
Suprarealism sui-generis, aşadar, cum prea bine se vede, supravegheat, temperat, strunit. În enunţul sensibil, intervine, pretutindeni, la momentul şi la locul potrivit, săgeata unui gând (a unui concept?), care, ca un duş îngheţat, domoleşte, surdinizează, dar, din fericire, nu ucide pasiunea:  
 
…cât de rece în stil  
 
e sfera sentimentelor libere…  
 
(Scrisoare)  
 
Or, poezia lui Ion Scorobete explorează exact această zonă ambiguă, situată între tulburarea lăuntrică şi gândul ordonator, între afect şi inteligenţă, între elan şi scepticismul amărăciunii discrete, decente:  
 
Închid ochii şi aud apa cum străpunge  
 
andezitul bolţii  
 
un murmur acid îmi umblă  
 
la şuruburi şi rotulă  
 
o noapte artificială lasă aerul  
 
să treacă prin obstacolul  
 
pentru care preget  
 
e vineri după-amiază  
 
şi destul de frig  
 
când nimeni nu e decis  
 
să iasă din această strânsoare ferită  
 
cu mici adaosuri  
 
(Tunel)  
 
Eul, inteligent şi iscoditor, doritor să dezlege enigma existenţei proprii, traversează, în căutarea de sine, câteva etape, decelabile la o lectură atentă, dar funcţionând, în genere, îngemănate în text. Contemplarea, mai întâi, ce se densifică în meditaţie, apoi meditaţia însăşi, încununată, în cele din urmă, de interpretarea lirică a datelor aparenţei (ale realităţii?):  
 
Înlăuntrul timpului cad frunze  
 
în moarte clinică  
 
pe fâşia dintre noapte şi zi  
 
vântul interpretează partitura  
 
rece la o tastatură  
 
dezacordată  
 
prin partea opusă a malului  
 
caut leac unui acces  
 
de tuse neconvenţională  
 
în preajma tufelor  
 
cu orizontul de aşteptare răpus…  
 
(Toamnă)  
 
Periplul gnoseologiei artistice se încheie cu axioma axiomelor: fenomenele lumii materiale sunt nu doar impermanente, ci cvasi-iluzorii, blocul lor e casabil, fragmentat, totul, în lumea tangibilă, se destramă şi piere:  
 
Lucrul care mă pofteşte prin toate  
 
ferestrele  
 
spiritului să-i dau de capăt  
 
investeşte în mine  
 
vitalitatea unei ploi  
 
mă înrobeşte atâta dragoste  
 
de neuroni  
 
îmi pune capul pe butuc  
 
îşi ia asupră-şi trăsăturile efemere  
 
slăbiciunile  
 
iluziile nedigerate  
 
Astfel beau cu plăcerea  
 
oferită ochiului  
 
cum se destramă întregul niciodată  
 
întruchipat  
 
(Emoţie)  
 
La limită, nu există dihotomii, nu există contrarii, ci doar Iluzia, Maya, impasibilă, dominatoare, de neocolit, vag dispreţuitoare:  
 
…este o lungă reciprocitate a  
 
adevărului cu vidul pentru  
 
compoziţia neautentică  
 
din ecuaţia în recuperare  
 
cum o aşez în poem drept tavă pentru  
 
seminţele germinate  
 
între durerea bucuriei şi lumina  
 
întunericului  
 
(Germinaţie)  
 
Entropia universală e sesizabilă, cu deosebire, în peisaj (privit, contemplat şi, deopotrivă, halucinat: Toamnă, Album) sau în edificiile erodate de vreme şi vremuri (Castelul ondulatoriu). Astfel este elaborat “tratatul despre nimic” (Sociologie), astfel se întemeiază “ştiinţa nimicniciei” (Investiţie).  
 
La acest palier, intervin, salvator, limbajul, arta, mecanismele comunicării, mesajul, încercând să îmblânzească cerbicia referentului, să depăşească hiatusul dintre lume şi grai. Poetul simte că realitatea ultimă e non-comunicabilă şi că, tranzitoriu, pentru a ne putea acomoda, convenţional, cu ea, trebuie să recurgem la simbolismul cuvintelor:  
 
Alerg printre cuvinte deloc lejer  
 
împrejurul unei realităţi  
 
înfiorător de tenace…  
 
(Comunicare)  
 
Ceea ce impresionează, însă, şi dă o notă cu totul aparte acestui discurs, ceea ce se opune, suprasegmental, entropiei este rigoarea tonalităţii. Fermitatea ei. Celor două li se alătură precizia geometrică a tectonicii, toate aceste mecanisme generând misterul unei forme, grea de conţinut, ce-şi păzeşte, cu străşnicie, chiar conţinutul. Sensul nu e nici devoalat, nici sugerat, ci oferit odată cu prea-plinul formei. De aici, imboldul de a relua lectura, semn indubitabil al complexităţii, al profunzimii, al valorii.  
 
N-ar fi exclus ca exegeza operei lui Ion Scorobete abia să înceapă. Pro captu lectoris, habent sua fata libelli (Terentianus Maurus).  
 
___________  
 
* Ion Scorobete, Exerciţii de singurătate, Ασκήσεις της Μοναξιάς, Amanda Edit, Bucureşti, 2016.  
 
 
 
Timişoara, 8 noiembrie 2016  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Eugen Dorcescu, Un cuvânt despre poezia lui Ion Scorobete / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!