CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  




Autor: Emilia Amariei         Ediţia nr. 2548 din 22 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Gicî Plop șî Natalia lu` Ceraru
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Cine era „mângâierea” femeilor din sat, dacă nu faimosul Gicî Plop, dascălul bisericii din Poiana Borcii!? Nu știu dacă fusese vreodată căsătorit. Avea el un aer feminin în mișcări, gesturi și mers. Înalt, cu un început de chelie, cu nasul lung și puțin peltic, purta aproape întotdeauna un pardesiu sau un balonzaid, o mapă din piele și o umbrelă. El iubea toate femeile cu privirea și se simțea foarte bine în compania lor. Prefera anturajele feminine.  
 
Întâlnirea cu femeile satului era la Magazie, la Găină, acolo unde se dădeau toate produsele pe tabel. Muncitorii la pădure erau înscriși cu toții și primeau făină de grâu, făină de mălai, ulei, zahăr, tărâțe și tot cee nu se prea găsea la liber pe atunci. Gospodinele aveau întâlnire la Magazie, la o anumită oră, în ziua fixată de către magazionier. Se strigau pe la porți unele pe altele și porneau spre Magazia lui Găină, care se fla după Ocolul Silvic. Toate erau gătite frumos și parfumate. Avea cu ele saci de iută sau din pânză, în care urmau să aducă făina acasă. Câteva, care fuseseră mai harnice, se cinsteau deja cu șprițuri oferite de către Gicî Plop, în curtea magaziei, care era destul de spațioasă. Abțiguite puțin, cu obrajii rumeni, râdeau în hohote, spuneau bancuri și glume. Iar Gicâ, marele lor cavaler, strălucea de bucurie printre ele. Cum ajungeau și celelalte, Gicî Plop comanda șprițuri pentru toate. Pentru noi, copiii, comanda bunătăți. Trimitea copiii mai mari la Cofetărie, să aducă prăjituri, puișori de ciocolată, napolitane și ne ospătam cu toții într-o veselie și o voie bună. Gicî vorbea frumos, folosind cuvinte alese:  
 
-Aujiți, doamnelor, da' dișeară mă șerviți și pe mine, nu?  
 
Ele îl luau în râs, profitând de naivitatea lui:  
 
-Da, domnu Gicî, cum sî nu! Și își făceau cu ochiul, știind că el va încerca în zadar să bată pe la porți.  
 
Le făcea complimente tuturor și le povestea întâmplări hazlii. Acolo, el era PRINȚUL, vedeta, era observat și apreciat, cee ce, probabil, îi cam lipsea. Bea și magazionerul cu toți lalolaltă, apoi mâna i se dezlega și scotea ceva măsline, salamuri, brânzeturi. Se încingea o mică și scurtă petrecere cu ocazia datului „făinii la tabel”. Gospodinele se puneau la zi cu ultimele știri, ultimele noutăți din sat. Mama și cumnatele ei nu zăboveau niciodată prea mult. După 2-3 șprițuri își luau sacii în spate și o porneau spre casă. Câteva femei mai de voie bună, rămâneau acolo ore în șir și tot satul le putea vedea trecând spre casă, bine plesnite, chiuind și râzând zgomotos, sau cântând. Ruxanda, când ajungea la poarta mamei striga:  
 
-Jâdaucîîî… da uni ești? Ti dai mari, nu stai cu noi. Crez' cî tu ai sî traiești zeaci veț'? Și își continua drumul, cântând cu vocea ei subțire „Viață, viață vezi cum ești”...  
 
Asta era porecla mamei, moștenită de la bunicul. Se spune că bunicul ar fi fost copilul unui evreu care avusese magazin pe Sabasa. Nu se știe adevărul. Cert este că am moștenit porecla de „Jidani”.  
 
Gică Plop trecea ultimul spre casa lui din apropierea bisericii. Avea mersul drept, legânând umbrela în cadența pașilor. Seara își începea rondul din gura uliței țiganilor, bătând pe la porți și vorbind de unul singur:  
 
-Iar m-ați induș în eroari, doamnelor… n-o șî vă mai șerveșc.  
 
Alături de el își avea căsuța Natalia lu' Ceraru, o bătrână enigmatică ce avea părul alb ca neaua, foarte des, pieptănat elegant și strâns cu o fundă albastră, la spate. Își pierduse mințile în vremea războiului. Școala noastră generală era peste drum de ei și implicit, de biserică. În pauze, o vedeam pe Natalia lu' Ceraru trecând pe uliță, purtând un sacou bărbătesc, catrință și niște opinci zdrențuite din care ieșeau obielele murdare. Ea mergea recitând poezii, pe care, dacă le-aș fi scris, aș fi fost tare câștigată. Noi ne cățăram pe gardul școlii și o ascultam. Uneori se așeza pe buștenii din curte și ne recita. Nu-mi amintesc decât două versuri ce mi s-au întipărit în minte:  
 
„S-o-nvârtit lumea pi dos  
 
Șî pamântu-i mânios.”  
 
Și-a purtat Natalia lu Ceraru legenda pe toate ulițele satului, ducându-și cu ea în mormânt secretul vieții. O mai văd și astăzi prin gândurile mele, trecând lin, cu mersul ei care semăna a zbor, cu versurile care-i colorau viața.  
 
Cine știe câte comori ascunse au trecut neobservate pe lângă noi! Ea și Gicî Plop au fost două dintre misterele nedescifrate. Nu se știa prea multe despre ei, apăreau doar în anumite locuri și momente pentru a da nuanțe noi, vieții. Gicî nu s-a supărat niciodată că femeile îl păcăleau. El dăruia cu tot sufletul – ea recita cu tot sufletul. Au dus cu ei, în mormânt, tainele vieții lor.  
 
Referinţă Bibliografică:
Gicî Plop șî Natalia lu` Ceraru / Emilia Amariei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2548, Anul VII, 22 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amariei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emilia Amariei
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!