CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Opinii >  





Educația bat-o vina
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Educaţia, bat-o vina.  
  
 
Ieri, 31 mai 2019. s-au întâlnit şi s-au privit în ochi doi oameni, doi oameni educaţi care nu au sânge albastru în vine. Este adevărat că ambii au fost şcolarizaţi, nu educaţi, înaintea „marii revoluţii eliberatoare”. Ei sunt domul Preşedinte Johannis şi Eminenţa Sa Papa Francisc. Ambii reprezintă, cu onoare, statele pe are le conduc, România respectiv Vaticanul.  
  
Au stat drept unul în faţa altuia fără resentimente, pupături sau îngenunchieri, deşi au etnii şi religii diferite.  
  
Am văzut cu toţii chiar un trio de mari conducători înfrăţiţi, creştini dar de religii esenţial diferite.  
  
Trei zile acest trio se va comporta frăţeşte arătându-și unul altuia din realizările ale colectivelor pe care le conduc şi patimile date de unicul Dumnezeu omenirii din zonele pe care le frecventează.  
  
 
  
Vatican este staul celor de religie catolică, o mare parte a creştinismului. Conducătorul său Papa Francisc militează din răsputeri să înfrăţească toate religiile, între care Catolicismul reprezintă cca. o treime. O sarcină cu puţine şanse de a se înfăptui în timpul efemerei sale vieţi. Înalt Prea Fericitul Patriarh Daniel este conducătorul spiritual al Ortodoxie Autocefale din România având sub autoritate  
  
60% din populaţia ţării  
  
 
  
Preşedintele Johannis a emis un proiect de ţară, sublim în esenţă dar ignorat de majoritatea conducătorilor de mari colective. Un scepticism complice este împotriva unei Românii educate. Educaţia pare în contradicţie cu dobândirea banilor, un duşman făţiş a puterii financiare.  
  
În contradicţie conducătorul Vaticanului este de partea celor educaţi lipsiţi însă de bani, dar are probleme cu politica. Entuziasmat de acest proiect de ţară, deoarece baza educaţiei rămâne credinţa într-un creator, conducătorul spiritual al Catolicismului (30% din populaţia României) a venit ca pelerin să ne viziteze ţara spre a felicita Preşedintele pentru îndrăzneţul plan care va influenţa toate instituţiile sociale pe un întreg secol.  
  
 
  
Trăim în epoca restaurației „educării şi a onoarei”. Milenii, aceste resentimente umane erau un atribut al „sângelui albastru” sau al „carierei militare superioare”, cu alte cuvinte al clasei conducătoare. Burghezia, începând cu „parşopt”, a „început” să acceseze educaţia. Fetele noilor îmbogăţiţi învăţau la „pension” că pianul trebuie să aibă coadă, fie ea şi de cal potrivit lui Caragiale. Totodată „familiile culte” trebuiau să aibă biblioteci cu sute de volume (chiar necitite de-ar fi) şi să posede un căţel care să creeze „căldura începutului de conversaţie” la „fiv o’clok-urile” săptămânale. Un nou tip de educaţie a veacurilor trecute. (sunt deja două)  
  
Astăzi, educaţia se predă la şcoală, nu se dobândeşte în familie. Toţi „bacalaureaţii” trebuie să fie „absolut egali” în ce priveşte „materia însuşită” în sensul că TREBUIE să răspundă absolut identic cu „indicaţia curriculară” la întrebările puse. Tema de bază în jurul căreia gravitează toată „educaţia şcolară” este: Cum şi pe cine „TREBUIE să votezi” din voinţă proprie, nesilit de nimeni” Doisprezece ani nu au fost suficienţi. Dar recent fost introdus şi al treisprezecelea an de studiu spre a include şi „de ce” votezi din conştiinţă acea grupare politică strâns legată de interesele legitime ale „populaţiei” Se omite însă, nu neintenţionat, că „populaţia este totalitatea membrilor, membranelor şi a simpatizanţilor care văd totul în roşu, ca sângele vărsat de eroii din decembrie 89.  
  
Cam asta ar fi recapitularea entităţii literale „educaţie”  
  
 
  
Ca să reformezi educarea nu este suficient a înfrăţii religiile între ele. Este necesar ceea ce spun, dar nu fac, popii. Trebuie să-ţi ajuţi confratele în nevoie, nu să-i omori capra.  
  
Cum Papa are dificultăţi, nu cu dogmele care se pot concilia ci, cu entitatea „Dumnezeu adevărat” introdusă cândva în timp de un ucenic jucându-se cu cuvinte. Dumnezeu est unic şi diferă doar prin denumirea sa în diferite limbi ale globului. Eu de exemplu, deşi creştin dar „reformat” numesc Dumnezeul în care cred Natura, făuritorul tuturor minunăţiilor care ne înconjoară. Majoritatea creştinilor, îl numesc Dumnezeu dar, după unii, ar fi între aceşti un „Dumnezeu adevărat”, cel Ortodox. Ar fi sau n-ar fi adevărat este ce crede omul, dar nu-i frumos din partea popii. Noroc că Papa de la Roma, nu ştie ce spun popii Ortodocşi, altfel i-ar excomunica pe toţi. Cam aşa vorbesc şi popii partidelor române despre iluzoriul plan de educare al poporului român.  
  
Sper că vizita excelenţei Sale Papa Francisc va clinti confratele său, Patriarhul Daniel care va interzice sub sancţiuni grave propagarea unui Dumnezeu adevărat, cel puţin în România. La urma urmei acesta va fi începutul unei educaţii care nu poate începe fără unirea palmelor, a rugăciune, pruncului îndrumat să mulţumească Domnului pentru fărâma de pâine mâncată înainte de culcare.  
  
 
  
„Mulțumesc-îți Doamne!”. Nicidecum „miluiește-mă Dumnezeule Adevărat cu prăjitură cu frişcă” cum se roagă cei lipsiţi de elementara educaţie chiar la maturitate.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Educația bat-o vina / Emil Wagner : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3074, Anul IX, 01 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!